347 matches
-
de la miazăzi. În ținuturile Vrancei și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fel. Mahomed zâmbi. Nu se aștepta la mai mult. Regreta că omul din fața lui nu era musulman și nu lupta pentru gloria imperiului. Apoi părăsi Încăperea, În care rămaseră cei doi frați de sânge. Amir nu făcuse nici o mișcare, rămânând Îngenuncheat. Aștepta decizia lui Anda. - Ridică-te, Amir! spuse Ștefănel, cu o voce care nu trăda nici furia, nici blândețea. Cunosc la fel de bine ca tine legile Yassa. Ele nu spun că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația cu Imperiul Otoman nu mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că putea fi infinit de relaxată. Oricum rezultatul era același. - Consider aceste cuvinte ca o jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și cu sufletul Îngenuncheat. Așteptau un ordin, orice ordin, ca să-l ducă la Îndeplinire și apoi să doarmă. Sau să moară. Nu mai conta. Conta doar sfârșitul. Această tragedie trebuia să aibă un sfârșit. Nu mai puteau Îndura povara. Nimeni nu făcuse mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care se țineau de mână și se lăsă În jos, Îndoindu-și genunchii. Copiii erau slabi, se vedea că suferiseră de foame, abia se țineau pe picioare. Ștefan Îi luă pe amândoi de umeri și Îi sărută. Rămase apoi așa, Îngenuncheat, cu copiii lângă el, privind spre porțile Cetății de Scaun. Se ridică și merse Încet printre ceilalți copii, printre oșteni, femei, bătrâni. Am simțit că mă Îneacă lacrimile, deși văzusem destule războaie până atunci. Oamenii se strânseră În jurul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau în poziție îngenuncheată și mă întorc cu fața spre nord. Ambasadorul desface sulul și începe să citească din decret. Vocea lui e adâncă, vibrantă, dar nu pricep un cuvânt din ce zice. Îmi ia ceva timp să-mi dau seama că citește decretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge prin bătătură și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acesta nu a fost zărit nici măcar un cocor, fapt ce pe mulți Îi pune pe gânduri; fostul cadru didactic Zidaru a stabilit un record greu de egalat: timp de douăsprezece ore - sprijinit, totuși, pe niște pernuțe - a stat În mijlocul bisericii Îngenuncheat și cu fruntea la podea; Întâmplarea a făcut ca nepoata lui nea Mitu Păcătosul, sora medicală, să folosească o ață mai groasă ca de obicei la coaserea virginității unei mirese, punându-l astfel Într-o amarnică Încurcătură pe ginerică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
1896) „...Poet este cine cugetă, cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Stăpâne, ați auzit cum au vorbit muncitorii, așa că de ce n-ați fi generos cu ei de data asta? Aproape părea să-l roage în numele mulțimii. Hideyoshi se ridică în picioare. Îi dădu un ordin lui Kanbei și celor doi funcționari îngenuncheați în fața lui. Aproape imediat, câțiva infanteriști se apropiară, cărând pe umeri niște saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Carol, Împăratul, Quintul. Voiau toți portrete, să fie nemuritori. Soarele amiezii îl toropise cu totul. Își adunasemâinile osoase și roșii pe piept, în dreptul colanului. Dar pacientul Tolea insista și vocea sa era clară și fermă. Un tablou mic. Sfântul Ieronim, îngenuncheat. Figurează într-un catalog Bachelin, poate nu știți. O variantă e și tabloul Balbi din Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostru din copilărie, când ne trăgeam căciulile pe ochi spunând Așa-i noaptea, la P. poate să aibă tâlcul lui... ), al infecției, al podurilor peste Sena, de unde nimic nu te ține să te arunci în necunoscut... Chiar pe chei stă îngenuncheat, la opt dimineața, înainte ca traficul să devină ucigător, un tip cu barbă de artist sau de evreu. Aici stătea și ieri dimineață, aici și săptămâna trecută, făcându-și freza în oglinda galbenă a apei. Se ridică plin de respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai poată să zboare. Constat la el ceea ce toată lumea știe: cum se degradează făpturile În captivitate. Un pui minuscul de rață sălbatică a Încremenit În mijlocul ochiului minuscul, verde, de apă. Aproape de mal, grupul statuar al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu o ridicară de subsuori și o depuseră pe podium, lângă domnița Ecaterina, care o primi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vremii, personajul lăudat în Divanul țării Românești sau răsplătit de țarul Alexandru I cu cel mai înalt ordin, crucea Sfântul Vladimir, nu mai era nici măcar bogatul negustor armean care câștiga și împărțea bani sau daruri cu generozitate. De când îl descoperise îngenuncheat, încovoiat în rugăciune lângă fărâma de lumină a candelei, cu umerii adunați, smeriți între aripile unui arhanghel, pictorul văzuse acolo doar un om singur și o mare suferință. Ezitase. Ieșise din biserică. Revenise totuși. Se oprise la câțiva pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
El, dacă a luat ceva - se mai Întâmplă, nu? - apoi nu l-a hrâștit de la Moldovean, l-a primit, l-a căpătat ca pradă de război, că așa-i prada-de-război: aștepți ca Învinsul să ți-o ofere, pe tavă (și Îngenuncheat) - de la cine? Cine era Învinsul? - Bineînțeles, Turcul... - Bine-nțeles, Turcul! Bravo! Tu Îi zici: «Dar bine, măi Ivane, pământul ăsta e al nostru, românesc; oamenii pământului ăstuia sunt români, bre!; dacă Țara Moldovei nu era ea liberă-liberă, era numai vasală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei și au zărit chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat și pe bărbat dormind liniștit la umbra lui. La distanțe egale, din cele patru puncte cardinale, patru binocluri l-au ținut sub observație tot timpul zilei. Dar nici călărețul, nici animalul n-au făcut nici o mișcare perceptibilă de la o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trecute. Urcați, Îndeamnă aceștia, pe terasa cetății Kuhandiz, vechea fortăreață, plimbați-vă cu prisosință privirea, nu veți Întâlni decât ape și verdeață, răzoare Înflorite și chiparoși tunși de cei mai iscusiți grădinari, În formă de boi, de elefanți, de cămile Îngenuncheate, de pantere care se Înfruntă și par gata să sară. În realitate, chiar În interiorul incintei, Începând de la Poarta Mănăstirii, la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un puț, agățându-se de un scripete fixat, cu niște vergele absurde, Într-un punct din interiorul turnului, printr-o fereastră circulară. În centru, un cavaler și un drumeț, În dreapta un pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
orgilor, comandantul pro temporis al Fortăreței, Marele Maestru hospitalier, Fra Guillaume de Chateuneuf, își ridică palma, înmânușată în zale. Cere liniște! Silentium! Fra Guillaume de Sonac, Marele Maestru al Ordo Pauperes Commilitones Cristi Templique Solomonici, înmânează unui cavaler franc vânjos, îngenuncheat, un sipet din lemn de cedru, ferecat în aur și argint, având gravați pe capac, doi cruciați pe un singur cal, rostind: Prin autoritatea umană și divină, cu care eu însumi am fost investit, te numesc... Bursucul își înăbușă un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
morților, Fiicele focului de Nerval, Netocika Nezvanova de Dostoievski și un album de William Blake, cu planșele la Cartea lui Urizen. Una dintre aceste planșe fusese smulsă din album și prinsă cu pioneze pe ușa de lemn: înfățișa o femeie îngenuncheată, văzută din spate, privind într-o fântână. Deasupra ei, uriaș, strălucea un soare negru. Ne-am așezat pe sofa, iar Gina scoase de sub pat o cutie de pantofi plină cu tot felul de lucrușoare: globuri de pom de iarnă, păpuși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
locuri în care sacramentul reconcilierii este celebrat în mod valid și cu eficacitate, procesul dialogic poate fi condiționat, fie în mod pozitiv, fie în mod negativ, tocmai de către aceste detalii particulare ale structurii arhitecturale a confesionalelor. În confesionalele în care îngenuncheatul reprezintă doar o opțiune, penitentul putând să stea așezat pe un scaun, și în care peretele despărțitor lipsește complet sau în parte, relația dintre penitent și confesor este una particulară. Pot exista avantaje și dezavantaje. Dacă există contact vizual, avantajul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
condiții „anonime”, există și mai mult convingerea că între cei doi se poate crea un dialog sincer, caracterizat de obiectivitate, care să orienteze mai ușor mintea către Dumnezeu și nu către persoana de față. O provocare particulară este poziția de îngenuncheat propusă penitentului, pentru că adesea pare incomodă, fie din punct de vedere fizic, fie din punct de vedere spiritual, mai ales pentru că aceasta cere atitudinea de umilință, caracteristică omului păcătos. Însă această îngenunchiere este semnificativă și eficace, pentru că ea reprezintă rugăciunea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]