1,399 matches
-
început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp, a fost îndrumat de cineva la momentul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai ieși în stradă e greu de crezut c-o să se mai ivească curînd. — Și așa am cam depășit termenul limită al Revoluției, spune Gulie. Ce credeai, că o să ne-o pună nouă pe tavă? întreabă Tîrnăcop înviorat după cîteva înghițituri de ceai, c-o să se dea la o parte din calea noastră? — Prostia mea, recunoaște Bătrînul, am crezut că se poate face imposibilul, n-ar fi trebuit să vă încurajez, mai ales pe Roja. — încă nu e prea tîrziu, se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ți-a venit chiar în clipa asta, numai așa o să te eliberezi, acum e momentul, ia uite ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
arunc și eu o privire? se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea să se revolte Angelina, de ce nu vrei niciodată să mă lași să văd eu prima despre ce i vorba? — Avem timp berechet
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
deasupra căruia trona un fel de juriu. De acolo radia cu o mînie universală profesorul Paraschiv, grangurul judecătorilor. Doct, sever, grav, interoghează: Ce veți...? Cei șase amărîți încep emoționați un repertoriu prost învățat. Vom... Cîteva minute se succed pe fondul "înghițiturilor în sec" ale unui aspirant. Și dumneavoastră, ce veți...? Și noi vom... Se încearcă înghițirea salivei de către cel care răspunde, dar are gura uscată și, din acest motiv, înghite cam des. Unul pare mai dezinvolt și acela este Rodion. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poieniță. Ursei, câinele, stătea acolo și-i păzea, așa cum făcea de obicei la stână, cu oile soarele era sus și îi era foame. Când deschise pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură. Își trezi prietenii și fiecare avea în mână o bucățică de pâine mică, pătrată, mirosind a soare, a trandafiri de dulceață, a zăpadă și țurțuri... O mâncară. Era bună și dulce, atât de dulce cum niciodată nu fusese vreo mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu alta. Da’ cum de te-o răbdat inima să-l lași În fundul beciului atâta amar de vreme, frati Petrachi? ― Păi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne depărta de locul unde puteau veni Întăriri care să ia terenul la scotocit. Când am considerat că suntem destul de departe de pericol, ne-am oprit, să ne tragem sufletul și să luăm În gură măcar un pesmet și o Înghițitură de apă, fiindcă rom am mai gustat noi când simțeam că ne pătrunde frigul În oase... În acest loc al povestirii, Petrică s-a oprit. A dus ulcica la gură și după ce și-a ostoit setea a continuat: ―„Îmi pare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să-l Întreb nimic pe căpitan. Am scos doar foaia de cort și l-am Înfășurat În ea. Le am dat câte o Înghițitură de rom. Păpădie mi-a lăsat pe rus În primire și a alergat să-i aducă pe toți ai noștri și pe cei doi ruși rămași În grija lui Undiță. ― I-au găsit! Ce bine-mi pare! - s-a bucurat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare și pregătindu-se s-o ia din loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian își drese glasul stânjenit, iar Mariana se supără și, luându--l pe copil din brațele lui Virgil, îl puse să stea pe marginea prispei și îi dădu să bea niște ceai dintr-un biberon. Copilul nu bău însă decât câteva înghițituri și rămase cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e mai bine decât acasă la tine! proclamă cu satisfacție Virgil mai târziu, după ce se schimbă de hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spital... Dar sunt în stare să adorm cu capul pe masă, la ce ar sluji pijamaua și celelalte fleacuri ?" Chelnerul reapare cu o sticlă în frapieră și îi umple paharul cu un vin de culoarea chilimbarului : "Gustați !". Victor ia o înghițitură și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este atât de dornică. După câteva încercări reușește să simtă bine între dinți capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital este acest gest pe care îl facem automat în viața de zi cu zi. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
capătul rece și dur al tubului din plastic. Senzația nu este plăcută și o clipă o încearcă temerea că înghițitul îi va trezi dureri necunoscute. Dar prima înghițitură a și parcurs gâtlejul uscat chemând cu aviditate încă și încă o înghițitură. Realizează cât de importantă este satisfacerea acestei necesități, cât de capital este acest gest pe care îl facem automat în viața de zi cu zi. I se pare că abia acum a descoperit această plăcere care o ajută să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să se gândească la ea jumătate de secol în care am trecut cu toții prin atâtea ! Nu, de așa niște fantasme este capabil numai el, iubitul, distratul și distinsul meu frate Dragoș ! Dora se servește cu delectare din bunătăți și soarbe înghițituri adânci din ceaiul parfumat. "Muguri de brad și frăguță de mai", precizează Ciprian, răspunzând întrebării ei nerostite. Dora simte abia acum că îi fusese cu adevărat foame și că sațietatea care începe să o cuprindă este plăcută. În vremea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă. Durerea s-a diminuat, dar inima se zbate ca o pasăre speriată. Tâmplele și urechile sunt agresate de niște ropote aidoma celor făcute de copitele unui cal în galop. În nici un caz nu se pune problema să plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar consistentă. Și infuzii de plante... Ciprian ! Întreab-o pe doamna ta dacă are în casă flori de păducel, dacă nu îi trimit eu de la mătușa Stana care are de toate. Să bea doamna infuzie concentrată, două-trei cești pe zi în înghițituri mici. E destul de neplăcută la gust, puteți să o îndulciți cu miere. Și încă odată : evitați oboseala, evitați stresul. Infuzia de păducel, poate și comprimatele trimise de Andrei, îi dau Dorei un somn odihnitor, un somn fără coșmaruri și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erau cel mai frumos cadou care trona sub brăduțul al cărui parfum acoperea toate celelalte mirosuri. Lipsea vodca din care ne-ar fi plăcut să oferim celor doi oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o înghițitură. Atmosfera de sărbătoare s-a instalat greu, prezența celor doi străini ne stânjenea oarecum, dar până la urmă colinzile de Craciun în limba ucraineană au început să se înfiripe. Am strâns-o pe Minodora la piept și am început și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întrebat ea când ne-am oprit din cântul firav. De unde știa Minodora că într-adevăr mă gândisem la Simion mai mult, mai profund, cum nu mai gândisem dinaintea plecării noastre din Hliboca spre libertatea iluzorie ? Abia dusesem la gură primele înghițituri, privind fascinată cum îmbucau oaspeții noștri, se vedea bine că nu mai mâncaseră demult nimic, când ușa din nuiele căptușită cu blană de ren s-a deschis cu violență lăsând să intre în mica noastră vizuină suflul iernii siberiene. Minodora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o să mă descurc ?" Gerhard nu mi-a răspuns nimic, dar chipul i-a fost luminat de un zâmbet fugitiv care a făcut să răsară în mine, plăpând, firul încrederii în el și în mine. Am băut ceaiul repede, dar cu înghițituri mici ca să pot savura gustul demult uitat, ca apoi să-l urmez fără întârziere în vizita de dimineață. S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-te la școală că nu ai timp pentru așa ceva! — Te rog, Ceci, te rog! —Du-te, Elena, nu mă înnebuni! — Îmi spui când mă întorc? — Îți spun. — Îmi promiți? —Du-te, măi, odată! După plecare sorei sale, Cecilia, cu fiecare înghițitură de cafea se tot gândea la tâlcuirea visului. Poate coridorul întunecat din visul mamei era tunelul despre care se vorbește frecvent, prin care s-ar zice că se află omul înainte de moarte, condus fiind de luminița de la capătul său. Citise
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Abia m-a învoit directorul zilele acestea. —Vai! Ce rău îmi pare, se întristează Cecilia. Dându-i ceașca lui cu ceai și luând-o pe a ei, se așează pe pat lângă Matei, după ce pune tava pe noptieră. După două-trei înghițituri de ceai se privesc și se sărută și tot așa până termină ceaiul din cești. Cecilia vrea să ia tava de pe noptieră, să plece, dar Matei o roagă să mai stea lângă el. Ea își pune capul pe pieptul lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fie, ca să zic așa, inventat. Da, am spus. înțeleg foarte bine. Nu e ușor să jalonezi cursul vieții mele. Și în același timp să mă iubești așa de profund și fără limite, cum o face tata. Mama a luat o înghițitură de suc. Cu toate că ședeam la umbră, avea perle mici de transpirație pe frunte. Dacă discuția noastră nu ar fi fost atât de serioasă, și-ar fi scos șalul ca să-și facă vânt cu el. Auzeam păsările de apă. Cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
urmă acasă, la Eva, se așază la masa din bucătărie, dă la o parte cărțile femeii și-și pune în față paharul și sticla. în vreme ce mănâncă ce i-a pus ea în față, bea liniștit și cu grijă câte o înghițitură. Câteva păhărele, spune el. Apoi îi merge mai ușor cu scrisul. Aproape curge din el. De fapt ziarul ar trebui să mă aprovizioneze cu alcool. Și iese bine? îl întreb. Ceea ce scrii? Eu le trimit, îmi răspunde el. Și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cărui spătar arcuit Bart își ținea neglijent câteva pulovere. Cu toate că de felul ei era o fire dinamică și plină de inițiativă, o cuprinsese în mod aparent inexplicabil sfiala și chiar un fel de teamă. Și în timp ce își bea cafeaua, cu înghițituri mici și prelungi, ca să o savureze bine, uitându-se la Bart care parcă uitase că ea era acolo, lânga el, își simți inima accelerându-și ritmul și mintea năpădită de gânduri pe care nu ar fi putut să le rostească
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]