296 matches
-
fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate și spune: Acuma se vede cicatricea de la liftingul facial. Și Lady Zdreanță e moartă. Așa spune Sora Justițiară, verificând cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Din cînd În cînd mă Înghiontește durerea În icoanele cu epoleți, unde Dumnezeu plînge-n tranșee. Limba Îmi clămpănește-n gură un cîntec de bun- rămas, cîntec acompaniat de ruperea celebrei și neînceputei ape. Acum Încă se mai poate rosti adevărul, acum cînd sfinților li se pun
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
rare, cuvântul cel nou învățat. E un soi de vârtelniță, pe care o poartă vântul și nu mai consumăm energie din sistemul național. Se folosește la sorbit apă pentru canalul de irigații în grădina de legume... Trandafira, însă, l-a înghiontit să nu mai lungească vorba și să aducă oamenii în casa cea mare. S-a răsucit, apoi, ca oleana lui Vartolomei, să năpădească la rosturile ei culinare. Se mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
balustradei, care făcea semne cu mâna și zâmbea fermecător, nu era altcineva decât Hieko Takamine pe care o văzuse în filme. Reporterii cu aparatele lor de fotografiat au dat buzna spre punte. — E Heko! Heko-chan e pe punte! exclamă Takemori, înghiontind-o pe Tomoe. Tomoe privi într-o parte, dar nu răspunse. Ce păcat! Deci toți oamenii aceștia, inclusiv reporterii și domnișoara cu buchetul de flori, n-au venit să-l întâmpine pe Gaston, ci pe renumita stea de cinema. Bănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și zbârcite, și înghiontindu-l pe Sampath, la început delicat, ca să vadă cum reacționa, apoi împingându-l brutal, o dată ce ajunseră la concluzia că nu reprezenta o amenințare. Și cum putea să-și schimonosească fața! O privire impresionată se întipări pe chipurile maimuțelor. Fură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aniversare, un tort de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tot mai păstra ceva afecțiune pentru sistemul solar. Îi atrase atenția un zgomot și plecă de la fereastră și constată că sclavele de pe puntea inferioară trebăluiau în sufragerie. Le privi gânditor, observând că aceea care era tânără și frumoasă era mereu înghiontită de celelalte femei. În jur de 19 ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această fată aștepta ocazia să se răzbune pe torționarele ei. Gosseyn deduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
oribile ale papagalului. — Bună! strigă veselă, uitând de toate reținerile ei când deschise larg ușa clădirii și le văzu pe fete stând în prag. Era cald pentru luna octombrie, dar și mult fum. — Uau! Ce văd eu aici? Adriana o înghionti cu cotul pe Emmy și arătă zâmbind spre Leigh. — Ia fii atentă. Și ce să vezi, Leigh strivea o țigară cu piciorul în timp ce exhala ultimul fum. — Leigh! Ce s-a întâmplat? Te descurcai atât de bine! strigă Emmy. — Mă descurcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
peste tot în lume, să stai la hoteluri frumoase și să ai aventuri cu străini? — Nu fac chestia asta! a protestat Emmy. — Acum tu ești mincinoasă. — Nu toate hotelurile sunt frumoase... Rafi a râs, un râs sănătos, bărbătesc și a înghiontit-o din nou. — Ei, nu mă plâng. Sunt onorat să fiu tipul cu numărul șase sute doisprezece sau la cât ai ajuns tu. Mai degrabă șase, și-a zis Emmy în sinea ei. Ceea ce, având în vedere că Duncan fusese al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de cot, ferindu-le să se lovească de strapontine. Dar, încetul cu încetul, mișcarea s-a precipitat, șoaptele au devenit exclamații și mulțimea a început să curgă spre ieșiri și s-a îngrămădit în fața lor ca să sfârșească prin a se înghionti între uși țipând. Cottard și Tarrou, care doar se ridicaseră, stăteau singuri în fața uneia dintre imaginile a ceea ce era viata lor de atunci: ciuma pe scenă, sub înfățișarea unui actor dezarticulat și, în sală, tot luxul devenit inutil, sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
altfel le-ai lăsa să le admire și alții? — Nu te teme, rânjesc eu. O dresezi tu repede. —Iubito! strigă Finn, îndreptându-se spre noi. Daisy nu-și dă seama că ei i se adresează, iar eu trebuie s-o înghiontesc pe furiș ca să se prindă. Dragule! ciripește ea, aplicându-i o ștampilă zdravănă pe buze, ca să-și ia revanșa pentru mica neatenție. —Iubito, ea e Vanessa, logodnica lui Barney, explică el cu o neglijență studiată. Abia am așteptat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jennifer sunt atât de slabe! Drumul nu e deloc tihnit, însă Finn insistă să-l ajute pe Ben să se orienteze, așa că tot timpul se apleacă între scaunele din față, ciorovăindu-se cu Ben și gesticulând, ceea ce înseamnă că ne înghiontește și ne înghesuie pe mine și pe Daisy, care stăm de o parte și de alta a lui. Biata Charlotte îi rabdă la început pe cei doi gâlcevitori, dar după un timp își pierde cumpătul și țipă la ei, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poate doar Jennifer cu notele ei maxime la cursul de autoapărare, va reuși să supraviețuiască. Întotdeauna, în filmele de groază, supraviețuiește o fată frumoasă. —Jim, întreabă Daisy înfricoșată, ce se petrece de fapt aici? Charlotte răspunde ea în locul lui Jim, înghiontind-o pe Daisy: —E foarte evident ce se petrece, zice ea agitată. Jim este un soț abuzat de soție. Am văzut luna trecută un documentar pe Canalul 4 despre astfel de căsnicii. Trebuie să chemăm poliția. Dacă n-au sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poftă. Ne grăbim? Nu chiar. Ieșind din cantină, a salutat pe François, care tocmai intra. Era urmat de Marcela Plumbariu și de prietena sa niponă. Se uită lung la mine și un zâmbet începuse să-i îmbujoreze fața, dar fu înghiontită pe ascuns de Marcela, care îmi adresase o privire înveninată, și redeveni serioasă. Întorcându-se, îi aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându-i ceva primei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
douăzeci și cinci sau treizeci de kilograme. — Așa că hainele nu vă mai veneau. — Deloc. — Și ce energie aveați, în acea perioadă? Puteați urca un șir de trepte? — Nu. Urcam două sau trei trepte și trebuia să mă opresc. — Din cauza oboselii? Alex îl înghionti pe avocatul de lângă ea și șopti: — Întrebare și răspuns. Avocatul se ridică imediat. — Obiecție. Onorată Instanță, domnul Burnet a declarat deja că fusese diagnosticat cu o boală letală. — Da, zise Rodriguez, și a spus că era înspăimântat. Dar eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai mult de o sută două zeci, iar el nu reacționa în nici un fel! Văzând că nu reușește să-l convingă, a început chiar să tragă cîte puțin fusta, lăsând să i se vadă genunchii până undeva pe aproape de coapse, înghiontindu-l cu vârful piciorului pe George. George, nimic! Mi-era teamă să nu facă doamna vreo criză, că fața îi era cam roșie și ferească Dumnezeu, dacă mai avea și tensiune, pe lângă cine știe ce mai avea, diabet sau tulburări renale! Ba
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
euforia. Sau poate pur și simplu pentru că, ajutată de zâna ei de poveste, Geraldine, Jemima pare desăvârșită arta de a arăta incredibil de sexy, fără să mai spunem că e frumoasă. Oricare ar fi motivul, angajații de la bagaje se tot înghiontesc și-și șoptesc: ― Cine crezi că e? ― Sigur e celebră. ― Nu e tipa aia din film? ― O să-mi lipsești, spune Geraldine, punându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă puternic. Cine-mi va mai face zilele suportabile în următoarele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
clișee? Încuviințez din cap. ― Mai are balta pește. ― Bărbații sunt ca autobuzele: pierzi unul, vine altul. ― Binele cu forța... ― Asta ce legătură are? Lauren dă din umeri. ― Nu știu, doar ține minte că atunci când sunt prea mulți... ― Of, Lauren. O înghiontesc ușor și ea-mi zâmbește, pentru că știe că mă simt deja un pic mai bine. ― Vezi, spune Lauren. Există o luminiță la capătul tunelului, și amândouă începem să râdem. Așa e mai bine, continuă ea. Poți să stai aici cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora complet. Spre deosebire de seara precedentă, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în timp ce doi bărbați intrară zgomotoși. Cristian nu putea să-și dea seama dacă erau tot aceeași care îi prinseseră în pădure, dar purtau aceleași combinezoane negre, ca niște uniforme. Fără să scoată o vorbă, se apropiară de Cristian și îl înghiontiră cu piciorul. Davai! Văzând că acesta nu are de gând să se miște, se aplecară și îl apucară amândoi de subsuoară. Îl ridicară fără să pară că depun cine știe ce efort, încercând apoi să-l facă să stea pe picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu un șut puternic, lovi pistolul acestuia, îndepăr tându-l cât mai mult de el. Dom' comisar, strigă iarăși agentul, dacă mișcă măcar un milimetru, trageți fără somație! Tu, îl înghionti el cu piciorul pe basarabean, adu încet mâna dreaptă la spate! Așa, acum cealaltă mână. Se lăsă să cadă cu genunchiul pe spinarea bărbatului din fața sa. Tot aerul ieși din plămânii lui Godunov, care icni de durere și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luase un preț foarte bun pe ele și Își număra dolarii În vis; era fericit. După acest vis care nu-i tulburase deloc somnul, se Întoarse pe partea cealaltă și sforăia ca un nesimțit deși Veta se trezi și Îl Înghionti de câteva ori. El râdea În somn la orice Înghiontire și iar se punea pe sforăit, așa că, biata nevastă plecă În altă cameră și nu mai putu dormi până dimineață. Primarii s-au Întâlnit la gară să ia acceleratul de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acum tu râzi de mine. ― Râd de expresia feței tale, mă lămuri el. Arăți atât de vinovată de zici că ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat! am ripostat eu, lăsând sămi scape un mic chicot. ― Ba da! L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă privirea spre mine. Asta dacă aveți portofelul. M-am strâmbat la Damian
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
existat unul, am spus oftând. Am văzut zâmbetul de pe chipul Mariei transformându-se Într-o grimasă. ― Ești nebună? ― Nu, tu ești, am spus eu. Doar pentru că n-am ajuns acolo nu Înseamnă că... ― Ce dracu aștepți? mă Întrerupse ea. Am Înghiontit-o. Chiar avea o problemă. ― A fost prima Întâlnire, am subliniat eu. Nu Îl cunosc suficient. ― Bine, fraiero! spuse ea. Stai și așteaptă până când ți-l fură alta care nu Îl cunoaște deloc. Mi-am dat ochii peste cap și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place, am spus. Eu... Am ridicat neajutorată din umeri. ― Nu contează, mormăi Damian și veni spre mine. Mă strânse În brațe, mai tare decât de obicei. ― Te iubesc, Îmi șopti. ― Te urăsc, spuse Bianca Înghiontindu-mă. Ai cel mai drăguț iubit de pe planetă. ― Mulțumesc, am zâmbit eu. ― Alisia! Victor mă strigase de la câțiva metri depărtare și acum se Îndrepta fix spre noi. ― Să mă duc să-mi copii tema la algebră, sau să rămân să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]