913 matches
-
portofelu, asta e ce-i trebuie ei... Portofelu, unde-o fi... Unde poate fi portofelu ? I s-a muiat și mai rău picioarele și simte gheață la inimă și pe spinare... Portofelu, dooj-de lei avea în el, plus măruntele... Sângele îngroșat i se bate în tâmple, își sprijină de zid mâna încârligată, înfășurată în mănușa neagră, de lână, destrămată la vârf. Portofelu, dar-ar dracu-n Ivona și-n tot neamu ei... De când a plecat de la Gelu, parcă n-a mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de nimeni, ai să ieși chiar pe această ușă, dinadins lăsată întredeschisă, ca să iei o gură de aer, și ai să faci câțiva pași pe terasă, printre corolele clematitelor, mărite de umbra catifelată. Mirosul pământului cald încă, răbufnind dintre frunzele îngroșate ale brusturilor, dintre tufele sălbatice ale glicinului, țesute de păianjenii toamnei, și mișcarea dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o casă îngrijită, dintr-acelea în care n-ai voie să intri încălțat. N-am intrat și probabil n-am să intru niciodată, deși vocea îngroșată a Moapsei, ce s-a și repezit să-mi aducă o dulceață, mă invită, ca totdeauna : — Da, intră ! Intră, te rog ! Intră... Nu intru... Mă scuz, mă bâlbâi, îmi contorsionez corpul, zâmbesc silit, explic că tocmai astăzi... (Chiar treci cam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plăcut. Alex îl privi pe John Robert, care nu se uita la ea, și simți cum i se strânge inima. Capul lui mare, înfundat în gulerul larg al hainei, îi dădea aproape un aspect de cocoșat. Îi văzu pielea feței, îngroșată, cu pori mari, nasul puternic de pasăre de pradă și buza cărnoasă, umedă, care-i cădea peste bărbie. Simți impulsul de a întinde mâna și a atinge, nu genunchiul lui, ci materialul lustruit, murdar, al pantalonului. — Doamnă McCaffrey... — Aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o farfurie (întinsă), c-un lob lăsat într-o parte, precum pictorii, deși, din câte am înțeles, el nu era pictor. Iar când m-am uitat mai atent la buzele lui, am observat că erau date cu ruj. Nu foarte îngroșat. C-un pic de îngăduință, puteai să admiți că erau buzele unui tip care se înfierbânta repede. Sau era tot timpul înfierbântat. Mă rog, să zicem mocnit. Și totuși era ruj, fără putință de tăgadă. Bineînțeles, homo amândoi. Când mi-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de‐a lungul anilor și descoperind aici o tratare inedită, savuroasă. Dar suntem la jumătatea romanului și de aici înainte se mai pot întâmpla multe lucruri - Personal mi se pare epuizată perioada de beție crasă a personajelor - ne mai trebuind îngroșată, pentru a nu deveni obositoare. Cred că se cere a fi găsită altă pistă care să stârnească același interes la lectură ‐ și tocmai de aici înainte începe greul. Desigur, aveți un plan general, o țintă unde trebuie să se ajungă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93045]
-
spun doar că toată ziua este dedicată copiilor, în modul cel mai concret cu putință, ci și că acest full-time înseamnă un fel de existență integrală, care se suprapune peste a ta, o învăluie și o dublează ca un contur îngroșat. Dacă ai un copil, este vorba despre o existență, dacă ai doi - două existențe, două continuumuri vitale care îți însoțesc psyche-ul cu pas egal. Și cred că pentru totdeauna. Dar asta, oricât ar părea de ciudat, nu e totul. Sau
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
aranjeze pentru cea mai importantă seară a anului și să-i pregătească și pe cei trei copii. Pentru ea, ziua de 31 era ca și cum ai pune punct, iar 1 ianuarie ca și cum ai lua-o de la capăt cu literă mare și îngroșată, din cele pe care le vedeai în cărți, desenate la fiecare capitol. Murea de curiozitate să l cunoască, în fine, pe domnul Dan Crețu. În viața ei nu erau prea multe evenimente, în afară de bolile copiilor și certurile părinților. Alexandru Livezeanu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan nu reuși să-și aducă aminte cu cine. Avea părul negru acoperit cu o căciuliță cu moț, ca de copil. La redacția lui Dan se sărbătorise Crăciunul cu câteva zile în avans, ca întotdeauna. Pe calendarul mare, cu cifre îngroșate și fără poze, o mână mutase rapid pătrățica roșie cu o săptămână, ca să ajungă la zi. De altfel, toată redacția trăia în ritm săptămânal, ca și cum cineva i-ar fi mutat pe toți, la șapte zile o dată, dintr-o ferestruică de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o după-amiază întreagă și că orfanii de la școala martirilor o strigau și o jeliseră până seara. Pentru a doua oară, în câmp, lângă labirintul de iederă apărură topometriștii. Prima dată veniseră pe zăpadă și picioroangele aparatelor lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
important. Tastă Vladimir 67 și, deodată, imaginea de pe ecran se modifică. Apăru un grafic cronometrat și o nouă pagină începu să se încarce: căsuța de mail a misteriosului Saeb Nastayib. În partea de sus a paginii, scris cu caractere încă îngroșate, prin urmare necitit, se afla un nume care o făcu pe Maggie să tresară: Ahmed Nour. Se uită la data când a fost trimis e-mailul: 11.25 p.m., marți seara, abia la douăsprezece ore de când fusese declarat mort. Dădu clic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a ivit În minte. Preț de o secundă a rămas pironită-n loc, uitându-se la reflexia sa Într-o oglindă imaginară, deși evitase cu Îndemânare oglinda reală din spatele salatelor organice proaspete. Cu inima strânsă și-a privit coapsele Îngroșate și fundul imens, dar a reușit totuși să zâmbească văzându-și pomeții Înalți, părul de un blond auriu, ochii de un albastru cețos și urechile alea perfecte ale ei! Urechea era o parte a corpului atât de demnă de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ură care fusese odată. Deși Înverșunarea ei față de primul soț și de familia lui nu se domolise niciodată cu adevărat, Rose Învățase În timp să se Împace cu defectele și incapacitățile ei ei, printre care burta și coapsele ei Îngroșate. Ținuse regim atât de mult timp, intermitent, Încât nici măcar nu-și mai amintea exact când Încetase să mai țină regim o dată pentru totdeauna. Oricare ar fi fost momentul, Rose a reușit să scape, dacă nu de kilogramele În plus, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Francesca, plusă Camilla. Lista invitaților, rochiile domnișoarelor de onoare. La ce fel de invitații te-ai gândit? Ai putea să mi le arăți și mie? E genul de persoană care verifică invitațiile ca să se asigure că sunt scrise cu litere îngroșate, își zise Fran enervată. Și își închipuie că eu sunt genul care s-ar putea să aleagă invitații argintii cu clopoței la colțuri. Poate că ar trebui s-o lase pe Henrietta să organizeze nunta la ea acasă la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-i-l din mână. — Poate că au auzit de micul nostru proiect și au hotărât să ne-o ia înainte. Fran desfășură meticulos ziarul pe birou, dornică să observe fiecare amănunt. Arăta impresionant. Fotografii color pe prima pagină, un font îngroșat, ușor de citit. Pășea cu grație pe linia alunecoasă a unei note vesele, fără ca prin asta să pară comun. Fair Exchange putea să-i facă față, pentru că și el avea să fie nou și îndrăzneț, dar dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
el. Mașcatu murise, iar Ghighița trăgea să moară. Zogru a intrat în casă cu trupul lui Teodosie și s-a dus glonț spre patul în care zăcea Ghighița, străjuită de Nălbica și de o altă femeie mai bătrână. Avea fața îngroșată și moale, ca o pastă fermentată, iar ochii închiși. Călugărul s-a tras puțin temător, cu toată mila lui Zogru întipărită pe față. Știa că e bătrână, o mai văzuse închinându-se la poarta mănăstirii Snagov poate în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
colegi. Odată cu acest privilegiu, am primit și titlul de șefă a consiliului elevilor liceului, acesta făcându-mă să mă simt cu adevărat unică. Era un sentiment de nedescris faptul că la intrarea în liceu, pe o tăbliță scria cu litere îngroșate Ella Brucken, șefa consiliului elevilor. Înțelesesem că acum, îmi atinsesem cu adevărat scopul pentru care până la urmă am renunțat la orașul meu natal, mutându-mă cu familia în Beverly Hills, că și aici pot fi eu însămi fără sămi fie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nimeni. De nimeni în afară de Bilha, care a tăcut. În luna a patra s-a dus la Inna care i-a spus că erau semne bune pentru acest băiat și Rahela a început să spere. Le-a arătat surorilor ei pântecul îngroșat, iar ele au dansat în cerc în jurul ei. A luat mâna lui Iacob și a pus-o pe rotunjimea pântecului, iar el, tată a zece fii, a plâns. A început s-o supere spatele. Sânii ei micuți au devenit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de pildă, sau de toroidă. Copil fiind, nu putea suporta degradarea naturală a obiectelor, distrugerea, uzura lor. Astfel, păstră ani de zile cele două bucăți rupte ale unei rigle din plastic alb, reparându-le la nesfârșit, lipindu-le cu scotch. Îngroșată din cauza straturilor succesive de bandă adezivă, rigla nu mai era dreaptă, nici măcar linii nu putea trage cu ea, nu mai era bună la nimic; el totuși o păstra. Se rupea din nou; o repara, o lipea iarăși cu scotch, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clipa în care îl zăresc, mi se strânge stomacul. E o poză cu mine. În ziar. Cu mine. E fotografia mea oficială de la Carter Spink. În taior negru și cu părul strâns în coc. Deasupra pozei, cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sînt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de milioane... — Emma. Jack Își lasă jos cupa și mă privește. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou s-au Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată. Bună, tată. Ce naiba e cu ei aici ? — Emma ! spune tata, făcînd un efort să vorbească pe tonul lui normal, jovial. Ne-am gîndit să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobînd din cap mecanic. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bine frământată, omogenă și arsă oarecum uniform, căpătând culoarea brun-gălbuie sau cărămizie (pl. VIII). Forma vasului-borcan evoluează de la diferite mărimi și variante, capătă un aspect mai zvelt, având corpul alungit, gura mai largă decât diametrul fundului (ultimul fiind drept și îngroșat, o caracteristică a ceramicii autohtone), cu umerii bombați, iar buza răsfrântă și rotunjită sau decorată cu alveole, linii ori crestături (pl. IX). De altfel, pe ceramica făcută la mână, de certă producție locală, se remarcă folosirea unui set de motive
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
XII). Tipsiile se găsesc frecvent în spațiul Moldovei, inclusiv în bazinul bârlădean (câteva exemplare la Chircești-Miclești, Gura Idrici, Rateșul Cuzei și Valea Mare, mai multe fiind în siturile din secolul VIII) și au o forma rotundă, cu fundul și pereții îngroșați, ultimii fiind drepți (Rateșul Cuzei - pl. VI/5) sau ușor aplecați spre interior (la Davideni, Izvoare-Bahna, Borșeni, Roșiori-Neamț, Lozna-Dorohoi, Cucorăni-Botoșani, Bacău-Curtea Domnească, pe teritoriul Moldovei și la Șirna Belciug-Prahova, în Muntenia). b) Ceramica la roată conține, de regulă, o pastă
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]