1,814 matches
-
Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță, și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie picioarele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ba? Să știu și eu un lucru, că încep să cred că-mi bat gura degeaba cu tine. - Aaaarrrh! H! Hrg! Ha! Nu accept nimic! Nu ai voie să părăsești acest select loc de hrhrglmchrgr... al hrgh... ghchrhg... maestrul tuși îngrozitor, înecându-se cu flegme-cuvinte. Respirând adânc, continua: și demisia, ah, argh, adormirea, trebuie să fie oficială, pe hârtie... - Mă gândisem eu, am zis, o am aici. I-am întins o foaie pe care scria: Dragă mare și venerabil și prearespectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din grabă aș călca pe lentile, făcându-le bucăți. Și s-au scumpit îngrozitor ochelarii! Și amărâtul de el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat. Un val de iubire îmi inundă sufletul. Lumina, lumina ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aud pașii pe scări și, cu fiecare treaptă, îmi vine să mă iau la palme. *** „Vin mai târziu, mă duc să-i fac o injecție maică-mii, a răcit bocnă. Sper că nu i-a prins și plămânii, ar fi îngrozitor. Are nevoie și de vitamine și calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aruncă cu disperare în luptă sucurile gastrice. - Știți ce s-a întâmplat noaptea trecută? În astfel de situații fără ieșire, cel mai bine e să caști ochii mari-mari, ca un aurolac proaspăt înțărcat, cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu vă puteți închipui că s-a întâmplat așa ceva la Dorohoi... Nu mi-a venit să cred, parcă era un film, știți, unul din acelea cu întâmplări neverosimile... A subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întreba acum cineva de ce m-am însurat cu ea, m-ar lua pe nepregătite. I-aș arăta buletinul, scrie căsătorit?, scrie, și împrumutul la bancă, desfășurătorul ratelor pe luni, cupoanele pe numele amândurora. Altceva? Nu-mi amintesc decât că ploua îngrozitor când să mergem la Starea Civilă, mie mi-era atât de somn, încât aș fi rămas acasă, aș fi băut un vin și-aș fi zăcut. N-aveam nimic împotriva ei, începusem doar să nu-mi mai amintesc prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu am pierdut socoteala - chilianul păru să se adîncească În gînduri amare. Acasă probabil că m-au crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum ar fi știut ceva ce metisul ignora sau ca și cum propriile ei planuri s-ar fi conturat cu claritate, dar celălalt nu spuse nimic și Își văzu de treabă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ai alăpta pînă cînd s-ar putea descurca singur, iar apoi l-ai abandona, scîrbită. Nu mi te imaginez plimbîndu-te cu un mic monstru de mînă... - Ar fi copilul meu... - Nu, preciză Oberlus. Ar fi copilul meu... Văzîndu-l atît de Îngrozitor, ai arunca asupra mea toată vina de a-l fi adus pe lume, de vreme ce eu am fost cel care te-a obligat... Ai uita cît de mult ți-a plăcut uneori și că poate Într-una din aceste ocazii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu naturalețe. Și mai știu și că ești mulțumit de asta, dar nu e valabil și pentru mine - făcu o pauză. Poate că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum sînt, curînd vor duhni Îngrozitor... Vreme de două zile Încheiate, membrii echipajului de pe Adventurer dădură la o parte pînă și ultima piatră și ultimul tufiș de pe Insula Hood, În căutarea unui bărbat pe care Îl văzuseră toți cu ochii lor, dar pe care - niciodată mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poți vorbi și mânca și pe care să poți întinde machiajul. Asta după ani și ani de durere. Ani de trăit cu speranța că ceea ce vei avea va fi mai bun decât ceea ce ai. Ani trecuți arătând și simțindu-te îngrozitor, în speranța că vei putea fi mai frumoasă. Manus apucă lumânarea, lumânarea albă din portbagaj. — Mămica, zice Manus, al doilea cadou de Crăciun pentru mine a fost o cutie plină de toate lucrurile pe care le păstrase de când eram mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
felii de somon roșcat și nimic altceva, Făinaru nu suporta mîncarea, "sînt bolnav, dom'le, de mîncare, băutura e singura care mă mai ține în viață" îi spusese foarte sincer și convingător, după două nopți și trei zile probabil arăta îngrozitor. Avea o barbă cenușie, crescută anapoda, părea mai murdar decît era. Făinaru fiind spînatec arăta mult, mult mai bine. Asta era desigur unul din "secretele" meseriei, niciodată nu-ți puteai da seama dacă era înainte ori după chef. Era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este, dar a repetat întrebarea: "Poți să-l aduci aici și pe Cocoș?" Ali Mehmet a zîmbit enigmatic, sau așa voia să pară. Era prima dată cînd zîmbea și era foarte ciudat, își ținea buzele strîns lipite, știa că arată îngrozitor fără dinți, și-și întindea gura cu un efort vizibil. "Dacă-l cunosc?!" Se depărta tiptil, îl auzi hodorogind într-o cămară și s-a întors cu o cutie de tablă în care se vindea halva Kadri, rotundă, în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu doar din motive umanitare, dar a fost grațiat. Am stat de vorbă cu el după aceea, părea un om normal, oricine ar fi zis că e un om normal, dar eu mi-am dat seama că se întîmplase ceva îngrozitor cu el. Nu mai avea nici un fel de aduceri-aminte. Totul se consuma în prezent. Înțelegeți, în cele două luni de zile, două luni și ceva, în fiecare noapte își rememora viața, și-o judeca, și-o cumpănea, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea sus și fusese executat în grabă cu o trupă care nu cunoscuse bătaia frontului, rezerviști trăiți bine, sănătoși, crăpînd de nerăbdare să facă și ei ceva. Și au fost puși să facă, dar ceea ce s-a întîmplat a fost îngrozitor. Toată Piața Teatrului s-a umplut de cadavre și de sînge. Au fost unii din preajma guvernului care au susținut că a fost absolut necesar să se tragă, stăpînirea trebuia să demonstreze Aliaților că e o mînă de fier, că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întoarsă pe dos și să nu mai existe învinși și învingători, ci o ordine cu totul nouă și neașteptată. Unii susțineau că a fost absolut necesar să se tragă, dar el, Mihai Mihail, a văzut doar că a fost numai îngrozitor. Români uciși de alți români cu ură și cu grabă. Pentru că știa cu precizie că s-a tras cu grăbire, de parcă i-ar fi fost cuiva teamă să nu se intervină, și să se revoce ordinul de deschidere a focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant, niciodată să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant, niciodată să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar atunci și-a dat seama că ei nu i se poate întîmpla nimic. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
privirea. Ochii galbeni ai directorului păreau acoperiți de o lentilă străvezie, care împiedica orice lucire interioară. "Ori e suferind, ori pune ceva la cale!" Mihai Mihail își așeză palmele pe tăblia măsuței, degetele rășchirate, deformate de un reumatism vechi arătau îngrozitor, cenușii, unghiile galbene erau lipsite de viață. Poate întregul său organism începuse să fie părăsit de viață. Mintea, ei, mintea lucra din plin. Directorul își privi degetele, apoi le strînse încetișor în pumn, le desfăcu iarăși "nu știu ce am, amorțesc din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adjutantul, intrînd în casă și văzîndu-l după atîția ani, l-a împuns cu degetul în piept zicîndu-i "scăpași data trecută, prințe, dar să știi că data trecută nu înseamnă și ultima dată". Și cît era de nespălat și nedormit, mirosea îngrozitor a creozot, venise probabil multă vreme cu trenul ori dormise în săli de așteptare, prin Obor ori în Basarab, cît de jalnic era, tot reușise să-l înveselească rîzînd caraghios, arătîndu-și dinții acoperiți cu tartru, de la vinul negru de Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din care nu mai rămîne nimic, nici măcar ruine, resturi, totul dispare, totul devine nimic. Oh, desigur, toate acestea sînt chestiuni cu care puteți să fiți sau să nu fiți de acord. Rămîne ceva de neșters, de neignorat sentimentul acela de îngrozitor, de ireparabil. Nu pot să vi-l transmit, nu pot nici măcar să fac să-l imaginați, pentru asta trebuie o oarecare participare, nu-i așa?" Oricît ai' fi dorit să-l facă pe Mihail să consimtă la neliniștea, spaima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cititor, ne vom abține să expunem starea deplorabilă În care se găseau victimele. Domnul Brener era literalmente decapitat, cu un pumnal sau satâr, iar fetițele... Se făcea o aluzie prudentă la faptul că fetițele fuseseră violate de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și aprinsul luminilor. Noaptea auzim pașii cuiva bocănind grei, un uriaș care coboară scările dinspre hol în întuneric. Totuși, ceva și mai cumplit trebuie să se întâmple. Pentru un procent cât mai mare din piață. Pentru domnișoaramatism. Ceva și mai îngrozitor trebuie să se întâmple. Din cabina lui din culise, îl purtăm pe domnul Whittier pe scenă și pe intervalul din mijlocul amfiteatrului. Îl cărăm prin holul îmbrăcat în catifele albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întotdeauna m-am gândit: ăștia ar putea purta orice. Contele Calomniei întinde brațul spre ea, să-i culeagă cuvintele pe banda argintie a reportofonului. Tovarășa Lătrău îi dă piersica Baronesei Degerătură... Care zice: — Ai dreptate. Baroneasa Degerătură zice: Chiar sună îngrozitor. Și Tovarășa Lătrău se apleacă spre microfon și spune: — Dacă înregistrezi acuma, ești un nesimțit. Baroneasa Degerătură, cu dinții ei slăbiți în gingii, clănțănind, fiecare dinte mare și alb cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]