935 matches
-
direcția spălătoriei; erau câțiva oameni care se luptau cu mulțimea, împingând femeile la o parte, și toată camera s-a dezlănțuit. Tocmai când începusem să îmi dau seama că ăștia erau reprezentantul sindicatului rival cu haidamacii lui, cineva m-a înhățat pe la spate, m-a smuls de pe butoi și mi-a tras un pumn în ochi și în nas. Imediat m-a podidit sângele. Tipul cu un nas coroiat ca de indian a călcat pe mine, însă doar pentru că se grăbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
puteai să fii aruncat îmbrăcat cu ea în mijlocul lacului Huron și să speri să mai scapi cu viață. Apoi am tranversat Wabash Avenue și ne-am dus la Carson’s să-mi cumpăr ghete, unde nu mai intrasem de când mă înhățase Jimmy Klein în acel moment prost al ușilor turnante. În aceste locuri ea era cea care vorbea. Mai tot timpul tăcut, plin de entuziasm, mă duceam zâmbind să încerc lucrurile și să intru în perimetrul oglinzii triple ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înainte, în aerul profund al muntelui, mai sus, către vibrațiile înalte ale albastrului. Venind înapoi și plecând din nou, s-a ridicat la o mare înălțime și a rămas acolo în așteptare. Thea a sărit jos pe pământ și a înhățat parul de la băiat. El nu făcea decât să-l treacă prin tufișurile stufoase și să rupă cu el flori splendide de un roșu sângeriu, care cădeau în țesătura ferigilor, și striga: „Ya viene!“ O iguana a fugit în jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru carne, pentru că e mult prea laș ca să vâneze de unul singur. Nu sunt de acord. S-a întors pentru că nu crede că a făcut nimic rău. Pur și simplu nu e obișnuit cu animale care îi ripostează când le înhață. N-ai decât să îl dai pisicilor să-l mănânce din partea mea. Am luat dintr-un coș de lângă sobă niște carne și m-am dus la el; a venit pe pumnul meu și eu i-am pus gluga, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dea ochii peste cap sau deja duși de mult; florile japoneze fuseseră călcate în picioare, iar în iazul cu pești pluteau sticle de tequila. Servitorii erau depășiți, iar lumea își turna singură în pahare, spărgea bucățoaie de gheață cu sfeșnicele, înhăța paharul altuia. În patio, orchestra care fusese plătită să cânte își scârțâia arcușurile fără tragere de inimă, iar oaspeții mai treji dansau. Thea a vrut imediat să plece, dar în momentul în care tocmai voia să propună asta, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fac mutre, de parcă niciodată în viața mea nu mă gândisem câtuși de puțin la chestiunea banilor. Căci altminteri ce erau hârtiile pe care le purtam prin buzunare, bănuții ăia amestecați, câștigurile mele, un curcubeu de diferite naționalități pe care îi înhățasem la localul Chinezului? Se puseseră în pot până și ruble țariste, lucru pentru care îi învinovățeam pe cântăreții ăia cazaci. Nici o grijă, mă interesaseră banii, nu zic, așa că știam prea bine ce voia ea să spună. Am ceva al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în Chilpanzingo. M-am smuls din strânsoare. Voiam să-i bag mâna în gât și să îl strâng de gât până își dă duhul. Ig, a strigat el. Ia-l de pe mine! Iggy, care era exact în spatele meu, m-a înhățat și m-a tras. Dă-i drumul! Așteaptă, doar n-o să îl omori aici, cu toți polițaii și lumea asta din jur. Mai bine ai lua-o la picior, Wiley. Se zbate ca un taur furios. Voiam să îl arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spre Chilpanzingo, prin arșiță. Întâi am trecut de munții cafenii și noroși, apoi de stâncile golașe și de plantele verzi de Florida. Când am intrat în oraș, cineva s-a agățat de o latură a autobuzului pentru o cursă gratuită, înhățându-mă de braț și încleștându-și tare degetele pe brațul meu. M-am luptat și le-am descleștat. Sărind jos, acest pasager clandestin mi-a lovit palma, în timp ce încercam să-l prind. M-a durut, și am fost furios. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ei bine, zgârcioabă bătrână, văd că tot de la nevasta portarului îți cumperi hainele! Las-o-n pace, i-a spus Charlotte tăios. Dar deodată Simon s-a aruncat peste masă, dând pe jos cireșele și răsturnând ceșcuțele de cafea. A înhățat-o de guler pe soacră-sa, băgându-și bine mâna în rochie și i-a sfâșiat-o până la brâu. Ea a țipat. Și iată sânii ei uriași și moi înveliți într-o fâșie de pânză roz. Ce uimire imensă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-a spus, ar fi trebuit să conducă și să ofere exemple de fericire. Însă nu erau decât un mare eșec. Bâjbâia orbește. O clasă dominantă de tot râsul, pentru că nu știuse decât să imite circularea banilor în lume, să înhațe toate șansele de a face profit, asemeni apei care încearcă să ajungă la nivelul maxim, și să imite mașinăria. Robey nu mai suna ca el acum, nu la fel de sincer cum sunase înainte, ci pedant. Își scărpina piciorul și continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care să citesc. M-am îngropat în acea cabină pentru tot restul voiajului. Așa că au urmat câteva zile de avans mecanic peste ape, cu marea de la orizont ridicându-se să ne cuprindă de după nori, asemeni unui crab care dă să înhațe un fluture, bălăngănindu-se în platoșă și apoi prăbușindu-se frământată. Plus dogoarea soarelui și dâra patriarhală de spumă, împroșcând dantelată. În izolarea mea citeam cărți și îi făceam o interminabilă cronică epistolară Stellei, pe care speram să i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nume Ryehurst, care avea un picior în groapă, ședea acolo într-un costum de mort, dintr-o flanelă violetă fără revere sau nasturi, sau butoniere, făcea calcule cu lire și scria scrisori ziarelor despre Căderea Franței și cum să se înhațe aurul țăranilor din ascunzători sau care trecători spre Italia erau mai bune pentru automobiliști. În tinerețea lui depășise recordul de la Torino la Londra. Exista și o fotografie cu el în costum de șofer de cursă. Iar în carlingă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care vorbește!’’ L-am cumpărat. Am ascuns colivia pe balcon, departe de Miki și Piki dar și de mama și de tata. (către sală) Și uite așa copii, a început aventura. Mama spunea să-l păstrăm, numai să nu-l înhațe Miki. Miki, preferata mamei. Piki, flocosul, preferata lui tata. Dar vroiam să am și eu un prieten. Tata spunea: pleacă cu găina ta colorată! Numai el nu făcea gălăgie în casa asta!’’ Copii, știți cum l-am convins pe tata
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
scăpat de câteva ori din ghiare, de fapt l-a salvat Grivei, se crede privighetoarea pădurii. Ia uite cum se împăunează...(cocoșul își desface aripile și se rotește în jurul său, cu un cucurigu lung și „armonios”?!) Ce să fac, să înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o foame de lup, nu vreau s-o supăr pe Raluca. Când eram foarte mic, m-am rătăcit prin pădure. Pădurarul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
față de cauză. Blugii lui negri indicau o Îndelugă purtare și prezentau pete de grăsime, iar eterna canadiană muncitorească Îi atârna pe oase de parcă ar fi fost priponită pe ciolanele ieșite În afară. Tom reveni cu băutură și niște chipsuri. Pegg Înhăță o porție, desfăcu ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă, pentru a face onorurile casei. Cineva se mișcase foarte repede! Vierme nu se vedea în cadru. Domnișoara Rodica este îmbrăcată într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și cu mare pizmă!“. Constat că punctarea e de-a dreptul obscenă; n-ar trebui să ne speriem de vorbe... au savoare...) Să reiau... Evtușenko a recitat în draci, agresând publicul cu niște ochi de-o vioiciune incredibilă, ba chiar înhățând pe câte unul, amical, de umăr... Doamna Elena Loghinovski a tradus și a executat câteva ieșiri din scenă de mare efect somnambulic... Cu celebrul Adam Michnik am avut onoarea să mă întâlnesc la toaletă, dând buzna peste dânsul... Calm, mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
destinse zâmbind scârbit când îl văzu pe dr. Kair intrând cu sufletul la gură. ― Nu-i timp de pierdut, zise doctorul. În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mâncat vei găsi prin casă. Mă întorc la 1 și jumătate." După ce mâncă, Gosseyn reveni în living și privi gânditor distorsorul, nemulțumit de cum se prezentau lucrurile în general. "Iată-mă acum ― își zise el ― în casa asta unde pot fi înhățat în următoarele cinci minute. În orașul ăsta sunt cel puțin două persoane care știu că sunt aici." Asta însemna că nu mai are încredere în Patricia sau în Dan Lyttle. După câte se întâmplaseră, vorbind în fapte reale, putea conchide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aștepta cu adevărat. Dar era pregătit pentru orice surpriză. Tubul i se păru călduț la atingerea cu degetele. Gosseyn îl pipăi cîteva clipe, trist, iritat de propria prudență. "Dacă simt că trebuie s-o întind în viteză ― se gândi el ― înhaț un pumn de tuburi și fug ca el." Se ridică în picioare. "O mai aștept pe Patricia până la noapte." Ezită și se posomorî. "Poate o fi mai bine să încerc să iau chiar acum tuburile." Era posibil ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat. Abia cînd becurile leșinate se văd strălucind În cimentul pestriț (transformat În oglindă), caporalul de serviciu se declară mulțumit și ne scoate pe platoul unității, unde se dă raportul de dimineață. De aici mai departe ne umplem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o păpușă neînsuflețită. Se vede că antrenamentul e mai degrabă invenția spontană a musculosului, care acum Înhață un alt nefericit, pe care Îl răstoarnă În iarbă cu un șut În spate. Dar alunecă pe iarba umedă și cade și el, apoi se ridică cu un aer victorios, trăgînd pumni În aer, ca un boxer la Încălzire. Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că are un metru șaizeci. În mod normal nu are ce să caute În armată, există un barem fizic pe care e evident că nu-l Întrunește. Doi ani l-au lăsat În pace, dar În al treilea l-au Înhățat și l-au trimis aici. Și, dacă tot e aici... ca să fie centralist nu-i trebuie un fizic de legionar roman. — Poate că Între timp ai mai crescut un pic și de-aia te-au Încorporat. Nu rîde, pare obișnuit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eu și mirele avem rezultatele cele mai bune la trageri. Drept urmare, vineri la ora 4 ieșim Împreună pe poarta unității. Pe el Îl pescuiește din parcare aceeași Dacie verde de la jurămînt, la fel de plină cu tot neamul lui de agricultori. Îl Înhață o mînă iubitoare și Îl Îndeasă cu greu undeva În spate. E o amiază rece de Început de decembrie, asfințitul anemic scoate efecte de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apoi am auzit-o mai Întîi scoțînd un fel de geamăt, hai, mă, ce faci?, mirosul a mai apărut o dată foarte intens și pe urmă a Început să rîdă iar. Tandru, i-am dat o țigară și ea mi-a Înhățat tot pachetul, tu-ți cumperi altul, păi nu? și dacă vrei să știi, pe mine mă cheamă Luiza, pupă aici de cunoștință, a mai zis ea, punîndu-și degetul cu o unghie mică și roasă pe obraz... Și În cele din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]