853 matches
-
și case, Pat larg mi-e pregătit, din care doară O parte foarte-ngustă al meu mas e, Restul lăsând iubirii ce-o să-apară. Nu-s încă stinse lumânări rămase; Acuma o aud cum se strecoară. Flămându-mi ochi făptura-naltă-nhață. Ea vine lângă mine, - o prind în brață. X. Dar iute se desprinde: „Stai, ușor, N-aș vrea să-ți aparțin ca o străină. Până acum n-am vrut să știu de-amor, Bărbații i-am respins și sunt virgină
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
a suta oară cum ciuruiseră barbarii icoanele din naos când se scursese primul val de cioloveci prin târg. I-a spus odată: Marine, mai lasă naiba chestia cu rușii și cu ciuruitul că s-a fumat de mult și o să înhați pe seama lor atâția ani de pușcărie de-o să te saturi de icoane, dar el o tot relua cu încăpățânare și încheia cu faza când se ascunsese înfricoșat sub Sfânta Masă și rămăsese acolo încă multă vreme după plecarea anticriștilor. Părintele
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
editurile, omorând prin șoc anafilactic zeci de referenți pe an”. Apocalipsele anunțate nu se mai termină, pentru că „sunt prea mulți scriitori. Și foarte puțini cu adevărat mari, câțiva sunt buni - numai atât, buni (adică rigizi, însă au tobă), în vreme ce alții înhață Premiul Dante pe criterii turistice. Și nu doar că nu crapă dracului ăștia, însă se nasc valuri înalte de noi maniaci. Ar trebui dată o lege”. Răspunsurile sunt ca proza lui: îndărătul cinismului declamator, dincolo de eșecul oricărei utopii, în deziluzia
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Wiegner Andrei Ce pleacă-n Israel Definitiv cu părinții Un punct alb pe cer Trăgînd o mică umbră după el Peste dealuri peste mușunoaie Peste porumbi șuri volburi În umbra-aceea ce aleargă Mult prea grăbită să pot eu Să o-nhaț Cum mai demult Un șoarec sclipicios Simt eu cum bate Și inima ta Prietene bun adio Și vom cînta și vom rîde Măcar noi între noi să ne iubim Ajutați-mă voi toți Să nu fiu singur acum Cînd bronzul
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
pot umezi buzele însetate ale sfinxului din Bucegi căruia timpul i-a lăsat expierea acestei singure întrebări: încotro?... patrie ce renaști epuizîndu-te... Inventar de potop Cum (deocamdată) ei nu reușesc să înșface din marele tot cu dosul mîinilor atît cît înhață cu lațul palmelor în căngile posesive ale falangelor și căra cu brațele tot ceea ce apucă de-si umplu burțile casele ochii memoria cu aceste stive în spatele cărora își ascund moartea - iată-i gata să umble la mecanismul infinitului biologic și
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
de amici la fel de inimoși precât de sus puși. Neidentificabil fizic, marele corupt are în comun cu fantomele darul de a trece prin ziduri, portretul său robot nu face să răsune telefoanele poliției. Ca și fantomele, dispare tocmai când să-l înhați, iar dacă s-ar pune în strania postură de pieton ar trece neobservat. Numai în caricaturi apare puhav, pitic și pătrățos, doar la emisiunile tele se înfățișează agramat, arțăgos, arogant. Vocea nu i se aude, pentru marele corupt vorbește marele
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
buchet de trandafiri carnivori care-i devora sânii și buzele l-aud în fiecare seară pe poet e trecut cred de prima tinerețe i-aud pașii urcând spre apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă pînă noaptea în fața scării, ce dracu mă fac. Poate s-au ascuns chiar acum prin tufele astea din spatele lui Coșuță și-o să mă înhațe. Unde naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rînjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta." Ei, bine, aici je sont tous les autres, și pentru așa un soi de oralitate îți trebuie talent de ventriloc
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
-ncălzește de necaz. TRECERE Simt prin ochii de fecioare Cum ne-ndeamnă mai cu spor și ne ard cu ce nu moare Chiar când moartea-i în pridvor. Ne descos și ne îmbată Cu multiple încercări. Ne îmbie și ne-nhață Cu ispite sau mustrări. Clipele se tot frământa Leac să fiarbă din nimic, Pentru dragostea înfrânta De o boală-inamic. Trec prințesele și timpul. Trec amanții zborului... Trecem toți și lăsăm câmpul Sub vegherea norului. SOARTA Luna prăvale Colb de argint
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ar fi regatul pentru Richard, Ce altă bucurie să-mi dea lumea? Să-mi aflu Raiu-n poale de femeie Și trupul ambalându-l în găteli, Cu glasul și privirea să curtez? Ah, ce idee! Mai ușor mi-ar fi Să-nhaț coroane douăzeci, din aur. Că Dragostea s-a lepădat de mine Din burta mamei și - s-o las în pace - A dat bacșiș Naturii să-mi usuce Un braț precum arbustul ofilit, Să-mi pună munte groaznic pe spinare Și
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
cu spume în orbite Manole când își curmă odoru-n monastire, Desăvârșind cunună de turle poleite: Să aibă Vodă fală și gloata să se mire! Când răsfoiți vreo carte, măcar din an în Paște, Gândiți-vă la greier: că bruma îl înhață Și La Fontaine purcede cu bârfă să-l împroaște, în loc să-și ieie valea în moașe-sa pe gheață! Pui mâna pe condei... Pui mâna pe condei ca pe o armă; Pui mâna pe condei ca pe-un dum-dum! îndeplinindu-ți
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
fi impus mai degrabă hameiul... Monumentul a fost așezat într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, peste drum de o fostă locuință a scriitorului. Nu însă pentru mult timp. La 17 iunie 2002, forțe obscure și certate cu legea au înhățat statuia sub pavăza întunericului și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își
Caragiale statuie by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13532_a_14857]
-
întîlnire veneam de la facultate nici nu mîncam simt și acum înfiorarea brațelor sub apa rece la fel cu cămașa din noaptea nunții pe care o îmbraci după cincizeci de ani dependența de plăcere a colecționarului de obiecte a celui care înhață idei și le toarnă în calculator cum îndeși bucățile de carne în mașina de tocat să faci chiftele o tranzacție confortabilă un birou confortabil un bărbat confortabil confortul e o lume de butoane pe care o conduci find condus mă
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
Obosiți și flămânzi s-au oprit pe creanga unui copac să se odihnească. Însă somnul nu îi putea cuprinde. Le lipsea siguranța cuibului și grija mamei lor. Se uitară în jur și parcă mii de ochi haini dădeau târcoale sâ-i înhațe. Deodată, un pui mai slăbuț, de oboseală, neputându-și ține echilibrul, căzuse din copac chiar la rădăcina acestuia. Căzuse peste o moviliță și pentru că nu putea deosebi ce este, ciripind își chemă frații. Aceștia curioși, se uitară atenți și înmărmuriseră
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
aceasta, alaiul curioșilor a asistat la o partidă de ramș inedită, nu în locul pregătit pentru așa ceva ci afară, în aer liber. Era ceva ce aducea cu aviditatea uliului care se rotește deasupra curții de orătănii, gata să planeze pentru a înhăța prada, iar aceștia nu erau decât colegii mei mai tineri, îmi permit să le zic așa - la o distanță de mai bine de șaizeci de ani, venerabilii dascăli Toma Ștefănescu din Rucăr și Costică Cotolan din Dragoslavele. Era binecunoscută rivalitatea
PARTIDA DE RAMŞ ŞI CÂINII HĂMESIŢI LDE A BIRTUL LUI MISAC!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360762_a_362091]
-
cu Calea Buziașului a rămas fără poșetă, în urma acțiunii a doi puștani. Unul dintre ei a abordat-o sub pretextul de a-i cere bani și i-a distras astfel atenția. Celălalt tânăr a venit din spate și i-a înhățat femeii geanta. Cei doi au luat-o la goană, apoi au controbăit prin poșetă. Au găsit 50 de lei, bani pe care i-au luat, aruncând apoi poșeta. Aceasta a fost recuperată. Strigătele femeii au alertat un trecător, care a
Agenda2005-41-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/284302_a_285631]
-
pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii cu fructe. Cu caise. Cu ciocolată. Cu mentă. Cu alune. Îmi aduci ceașca de cafea pe canapea. Fierbinte. Nu pot să mă ating de ea. Îți sorb cuvintele. Mă scald în ochii tăi. Și te înhaț, ca să uităm de toate. Până în clipa aceea unică. În care îmi spui că mă iubești. În care îți arăt că sunt a ta. Iar. Acum. Pentru totdeauna. Sărutări mereu reluate. Ca refrenul unui cântec fără sfârșit. Și lenevirea pe canapea
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
la degetul mic pe toate, dacă voi avea curajul de a mă urca pe aripile caruselului timpului. În visele acelea ademenitoare abia ce se ivea vreun zmeu fioros care-mi luase urma și ajungea la un pas de a mă înhăța, când caruselul salvator era mereu pe aproape și agățîndu-mă de vreuna din roțile sale mă săltam pe aripile-i cu pene moi catifelate și mă purta spre înălțimi albăstrii pictate cu raze aurii și puberi din stele, departe de gura
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
pe muncit, / Iar soacră-sa a adormit Și sforăia făr’ a-i păsa / Ce treabă face nora sa. Nora săraca a lucrat / Cu mare spor. Trează a stat Pân’ după miezul nopții. Ea, / Înspăimântată, când simțea Că somu-n gheare o înhață, / Cu apa rece-și da pe față. În felu-acesta s-a trudit, / Dar înspre ziuă-a ațipit. Abia sărmana ațipise / Că soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
-i laie, / Și nici precum că îi bălaie! Cu dânșii, eu am să vorbesc / Și-oi ști ca să îi potolesc.” După ce se înduplecară / Nurorile, iute intrară În casă, peste baba care / Nu se-aștepta la înfruntare. De păr, ele au înhățat-o / Și de păreți cu capu-au dat-o Până i l-au dogit de tot / Și au simțit că nu mai pot. Cea mică-n urmă pe ea sare / Și-o ghigosește în picioare. Apoi, îi scoate limba-afară, / O
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Un „circ” în toată legea iar codrul e uitat, Ce griji să își mai facă, doar gaj ieri l-au lăsat. Lor să le fie bine, de restul nu le pasă vulpoii-s fără de jenă, când fură tot din casă ! Înhață privilegii pe timp de patru ani că sunt „aleșii” obștii, cu foamea lor de bani ! O pauză alertă și între două zboruri se-ascunde „furăciunea” afară în „off schoruri” Justiție adesea cu oameni compromiși, ce-s orbi la adevăr și
FABULĂ MODERNĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385337_a_386666]
-
de vârsta lui. Toți erau la școală. Atunci a hotărât să meargă la fosta școală să vorbească cu băieții, îi era dor de ei, pentru prima dată se simțea liber să meargă oriunde. Cum a ajuns în preajma școlii a fost înhățat de Mareșal care îl căuta de când dispăruse din cămin. În zadar s-a zbătut să scape, în van a cerut ajutor, nimeni nu l-a ajutat, a fost înghesuit în mașină, educatorul s-a urcat lângă el, iar Gorila care
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
șantier la punctul de lucru permanent deschis de firma Industrial construct în Umileni. Suferea de silicoză, boală dobândită în Rusia, căci fusese deportat în URSS, ca mulți alți etnici germani, ca să reconstruiască economia statului sovietic distrusă de naziști. A fost înhățat, deși n-avea decât 17 ani și tocmai părăsise spitalul din orașul învecinat după o operație de apendicită. Pentru că majoritatea tinerilor valizi s-au refugiat prin păduri, l-au ridicat pe el, ca să le iasă ălora numărul de etnici germani
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
Mai ales în zile de chenzină ori „salar”, când muncitorii se alegeau cu ceva bani prin buzunare, puțini, câți puteau ascunde și ei, căci erau așteptați la poarta fabricii de neveste, adeseori cu prunci în brațe, venite pentru a le înhăța câștigul de care atâta aveau nevoie, bietele, pentru cheltuielile zilnice, fiindcă, dacă lăsau acești bani la discreția soților, puteau fi sigure că ei se duceau pe apa sâmbetei, profesorul Bărbosu se așeza la o masă mai lăturalnică în restaurant și
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
nu știa. Se întreba: „Să deschid oare? Sau să aștept, să am răbdare?” În urmă s-a îmbărbătat / Și-a tras zăvorul, supărat. Atuncea lupul a împins / Ușa și-n ghiare el l-a prins. Iute de gât l-a înhățat / Și capul i l-a retezat. Apoi, peloc l-a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar pe o măsea Sărmanul ied nu i-a ajuns. Pe urmă-n casă a pătruns, Adulmecând fără-ncetare
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]