587 matches
-
Încotro: În toată țara teriștii plecau acasă În preajma Anului Nou. Multe zile din stagiul petrecut la infanterie le-am trăit la arest căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
regimentului. Mila pe care o provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată repejor de partea scârboasă a firii sale: urla cât putea la pifani, Îi jignea, le făcea mizerii, Îi plăcea să Îi Înjosească, să Îi amenințe cu nenorociri apocaliptice, să le arate cu orice prilej că avea putere asupra lor. Într-o zi, Biberu și Monstrulică ieșiseră din posturile lor de pe lângă depozitul de muniție și se Îndreptau spre corpul de gardă, Înșiruiți regulamentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau denaturări ale psihicului. Scepticismul este o autopedepsire: căci scepticul nu poate efectiv să-și ierte că s-a oprit la mijlocul drumului. Și se răzbună pe tot ce a urmărit, incriminează idealul pe care nu l-a putut atinge, îl înjosește și-l batjocorește, lovește în sine prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său” (II, 330-331). Cine altcineva decât Cioran însuși e acela care naufragiază în îndoială și se răzbună pe sine pentru neputința de a fi?! Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
necesară a fenomenului istoric pe care-l numim civilizație. — Bine, dar nu cred că acesta era cazul societății ateniene. Nu, nu era. Îți amintești că Nietzsche, în multe locuri din cărțile lui, consideră pe Socrate ca pe unul care a înjosit spiritul atenian. În alte locuri, tot Nietzsche vede în Socrate pe cel care a dat cea mai exemplară împlinire a acestui spirit. Și n-am impresia că Nietzsche s-a contrazis. Acuma, am dreptul și eu, ca orișicine, să optez
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
virtuților teologale și comportamentul calchiat pe cel al lui Hristos, iată conținutul unei vieți cu adevărat fericite. Plăcerile terestre sunt lipsite de importanță, secundare, inexistente în comparație cu ele. Trupul cere, sufletul răspunde acestei exigențe: puternic, demn, mare și frumos, el poate înjosi dar poate și mântui. Când rezistă în fața negativității, a necazului, a suferinței, a morții, sufletul excelează; când consimte la manifestările instinctelor, a pulsiunilor primitive, el își pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și „o lecuță cam îndărătnică din fire, nu c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ideologia romană, care îi determină până și reacțiile cele mai spontane. Personajul chaucerian dobândește valențe noi, apare ca fiind altruistă, nu se gândește doar la reputația proprie, ci mai mult la cea a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
modernii, fără idolatrie, iar pe de altă parte, prin cumulul de cunoștințe față de Antichitate, modernii sunt, desigur, superiori. Cu toate acestea, contemporanii săi, deși poate vor beneficia de venerația urmașilor vor fi totodată și inferiori acestora căci "aceeași prejudecată ne înjosește într-o epocă spre a ne ridica în alta, astfel, mai întâi, suntem victime pentru ca apoi să devenim zeități."71 La Fontenelle istoria evolutivă a omenirii este comparată cu etapele dezvoltării umane în copilărie, se urmăresc doar nevoile stringente, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de eșec a oamenilor care procedează așa este mai mare decât a celorlalți. Cred că motivul principal e următorul: dacă treci printr-un moment greu în perioada de abstinență, vei aprinde imediat o țigară aflată la îndemână. Dacă însă te înjosești ieșind să-ți cumperi un pachet, foarte probabil vei depăși momentul tentației și, oricum, dorința se va stinge înainte să ajungi la magazin. Totuși, cred că motivul fundamental pentru rata mai mare de eșec în asemenea cazuri este acela că
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
accentuându-le, semnificațiile atribuite servitorului. Nefiind retribuit, el simbolizează dorința unei protecții gratuite, adică dispoziția (fără îndoială inconștientă) de a primi sau de a da în schimb. El exprimă o pulsiune de dominare ce ar putea merge până la a-l înjosi pe celălalt, a-l supune trup și suflet, a-l poseda total. A dormi, somn Somnul simbolizează, în vis, îngroparea potențialităților, neexploatarea sau nerecunoașterea resurselor. Indică în plus absența conștientizării. Este simbolul iluziei în care evoluează cel ce visează. Trezirea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
așa cum ar trebui, apărarea oaspetelui său în fața grosolăniei și violenței lui Eural care îl insultă în public (8.158-164)126*. Fără îndoială indigenii au vrut să-și bată joc de străin și să-l supună unei încercări care ar fi înjosit și descalificat discursul și persoana sa. Regele, care totuși ar fi mândru să-l aibă ca ginere, nu intervine poate din cauza unei slăbiciuni inerente (de unde concluzia că Arete împreună cu ceilalți comandă în casa, iar el face cum spun ei), și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
compară, de altfel cu a sa. În lumina artificială, în aerul învecinat, fetele care isprăvesc prin a se neglija, chiar cele mai îngrijite de altfel ... "și asta datorită oboselii" (350). Oboseala care are "forța unei suferințe", după Peter Handke 586, înjosește, degradează, transformând în același timp percepția care se ascute. Această degradare înlătură culorile, face totul cenușiu și expresia stupidă: "Toată lumea era foarte obosită, unul dintre asistenți ațipise chiar în timp ce mânca, ceea ce îl distra mult pe celălalt care ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totodată să căutați Fericirea și Frumosul, nu veți ajunge la ele fiindcă la cel din urmă nu se ajunge decât prin sacrficiu. Arta, ca și Dumnezeul evreilor se hrănește din holocaust. Hai, sfâșie-te, biciuiește-te, rostogolește-te prin cenușă, înjosește materia, scuipă peste trupul tău, smulge-ți inima! Vei fi singur, picioarele îți vor sângera, un dezgust infernal te va însoți în călătorie, nimic din ce pricinuiește bucuria celorlalți nu o va pricinui pe a ta [...] și te vei rostogoli
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
titlul plachetei din 1988) devenea obiect de aprige explorări; interesau surprizele textului, disponibilitățile vorbelor din dicționar în sintaxa și mobilismul lor, sensurile inițiind în mister și suprareal, fulguranțele, petele de culoare suprapuse platitudinii. Nimic mai rebarbativ decât mimesis-ul. Fotografiile ne înjosesc amintirile stricându-le / ca murăturile în borcane" (Odaie cu semnal de alarmă), în timp ce sufletul tinde spre sublimități, căutând programatic revelații în universal. În esență, se năzuiește spre înalt și demiurgic, aspirând spre o poezie inventivă, transorizontică, amplitudinară, poezie care să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de temut subtip. Mereu îi atacă pe alții, îi intimidează, îi acuză, e abuziv și distructiv. Este stimulat de rezistența victimei pe care se străduiește să o facă să se supună. Pot fi brutali fizic sau agresivi verbal, dominând și înjosind victima. Comportamentul abuziv și violent îi apropie de TP sadicăă. Deseori e calculat și rece, își alege victima și îi caută slăbiciunile. Are o mare satisfacție în a vedea cum victima suferă, cum îi inspiră teroare și o intimidează. Vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
religioase. Negativismul se rezolvă astfel în caricaturism. Spiritul caricatural e de natură demonică. Întâiul lui efect e degradarea lui Adam din demnitatea paradisiacă. Adam cel căzut e caricatura lui Adam. Spiritul caricatural lucrează în lume la desfigurarea creației lui Dumnezeu, înjosindu-i noblețea și abătând-o de la destinația fericirii, a armoniei și frumuseții. El lucrează deopotrivă în negația filosofică, în negația științifică și în negația politică. Dar e tot așa de prezent în negația estetică. Năzuința lui continuă este să demonetizeze
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai prejos de celelalte făpturi, în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele cu care negativismul culturii moderne iluzionează pe om nu sunt decât aceleași mijloace diabolice de înjosire a lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
apar cu mai multă strălucire în această lume. Dintre toate creațiile spiritului, frumusețea are aspectul cel mai seducător și de aceea nu e greu ca ea să devină o masca sub care spiritul demonic să continue a caricaturiza și a înjosi un om. Și când estetica, în numele unei doctrine a frumosului cu pospai știmțific, încearcă să justifice această degradare, teologia e obligată să-și spună cuvântul. SENSUL TEOLOGIC AL FRUMOSULUI Pentru gândirea teologică, tot ce există vine de la Dumnezeu și se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a ceea ce este omenesc, la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranormală a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată îndeosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau și Sigmund Freud. E în firea negativismului iudaic să înjosească în mod sadic tot ce e strălucire și noblețe în creația spiritului omenesc. Să admitem totuși că genialitatea ar fi un efect al stărilor patologice precum perla e un produs al stridiei bolnave. În cazul acesta, ne întâlnim cu cealaltă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ziceau ei, ori la mitologia națională. „Mitologia creștină” avea însă, după Schelling, un sens invers decât cea greacă și deci nu era socotită compatibilă cu arta. În această concluzie se întâlneau cu clasicismul francez, pentru care adevărul creștin nu trebuia înjosit în ficțiunile artei. Cât despre mitologia națională, ea era încă socotită drept o barbarie în comparație cu frumusețea celei grecești. Voss, citat de Tudor Vianu, zicea că una față de cealaltă e „ca o cocină de porci față de un palat”. Ieșirea dintr-un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oamenii care trăiesc din speranță se împacă greu cu acest univers în care bunătatea lasă locul generozității, iubirea, tăcerii virile, comuniunea, curajului solitar. De aceea, toți se grăbesc să spună: "A fost un om slab, un idealist sau un sfânt". Înjosim întotdeauna măreția care insultă. Cât ne indignăm (sau râdem, cu acel râs complice care înjosește ceea ce admiră) de cuvintele lui Don Juan și de fraza, mereu aceeași, pe care le-o spune tuturor femeilor. Dar pentru cel ce caută cantitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
locul generozității, iubirea, tăcerii virile, comuniunea, curajului solitar. De aceea, toți se grăbesc să spună: "A fost un om slab, un idealist sau un sfânt". Înjosim întotdeauna măreția care insultă. Cât ne indignăm (sau râdem, cu acel râs complice care înjosește ceea ce admiră) de cuvintele lui Don Juan și de fraza, mereu aceeași, pe care le-o spune tuturor femeilor. Dar pentru cel ce caută cantitatea bucuriilor importantă este doar eficacitatea. De ce ar mai complica acele cuvinte ce s-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Pravda, Lenin afirma că adevărata emancipare a femeii va avea loc prin intrarea acesteia în rândul forței de muncă a națiunii. "Femeia continuă să rămână sclava casei, cu toate legile care o eliberează, deoarece ea este înăbușită, strivită, îndobitocită și înjosită de mica gospodărie casnică, care o leagă de bucătărie și de camera copiilor, irosindu-i munca prin metode stupid de neproductive, care merg până la îndobitocire, metode mărunte, enervante și abrutizante. Adevărata eliberare a femeii, adevăratul comunism va începe numai acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]