638 matches
-
publicului. « -Bravo, maestre ! « -Superb, divină voce, ce duet » curgeau laudele. Minute în șir au durat aplauzele. Împușcăturile au șfichiuit sala...ochii violonistului s-au mărit îngroziți. Două pete mari, roșii îi străpungeau pieptul. S-a prăbușit fără suflare, în strigatele înlăcrimate ale tinerei sale partenere, acoperit de vacarmul iscat. Femeia l-a zgâlțâit, plângând sfâșiată de durere. Imaginea s-a estompat, dispărând într-o spirală de timp. Camera era goală. A simțit durerea puternică în piept...a desfăcut cămașa.. două cicatrici
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu Valeriu Anania trezește stări de spirit încărcate de semnificații, amintindu-ne, totodată, de mărturisirile făcute nouă înșine sau/și celor hărăziți să ne asculte înspre îndreptare și îngăduință cerească
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ORFEU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1006 din 02 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului orfeu Cu aripi bete fâlfâie pe dealuri nori de cenușă triști și-nlăcrimați și trec zburlite ciori prin reci portaluri spre pustnicii copaci înnegurați. Îi văd cum sub rafale bat mătănii, cum gem bolnav sub cerul cel buimac când vălmășite-n frunze trec jigănii, îngălbenite gânduri din iatac. Orfeu își plânge iar pe-
ORFEU de LEONID IACOB în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345655_a_346984]
-
prin cameră. Nimeni. Teama puse stăpânire pe ea. Oare așa arată lumea cealaltă? - Alina!? Era o voce îndepărtată. Cunoscută. O voce pe care nu îndrăzni s-o uite niciodată. Întoarse capul în direcția de unde venise vocea. Mama ei o privea înlăcrimată. - De ce, Alina? De ce? am crezut că te-am pierdut! Fata zâmbi, pentru prima dată după mulți ani. De fapt, o pierduse de mult. O pierduse încă din ziua în care ea plecă și nu se mai întorsese. Ce ironie ca
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
VALURI DE IUBIRE Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am spălat în stropi de rouă Umbrele nopții trecute Cu palmele amândouă, Am iertat stele căzute În prăpastia uitării, Dintr-un cer înlăcrimat Și-am lăsat îngerul mării, În iubire costumat Să mă poarte peste clipe Cu aripa lui suavă, Liniștea să se-nfiripe Devenind iubirii, sclavă. Mi-am impus în geana nopții Să deschid brațul rănit, Să-i rostesc adio, morții, Iubind
VALURI DE IUBIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356292_a_357621]
-
scris-au „ghiersuri” pe Pământ. Te va întâmpina și Carmen Sylva Regescul vers să-ți spună pe-ndelete Iar Bolliac și doamna Mite Kremnitz Vor declama rondeluri și sonete. Cu frații Văcărești când vei da mâna Te-or saluta cu ochii înlăcrimați Și ziceți-or duios din alaută Imnul poeților... demult plecați. Romanța despre plopii fără soț Pe muzica bătrânului Șorban Ți-o vor cânta suav un cor de îngeri Și Veronica Micle la pian. Vei sta-ntre Calliope și Erato La
ODĂ PENTRU GRIGORE VIERU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356329_a_357658]
-
le-a surâs norocul mai mult, cu studii în Apus, pe la Bossey sau Oxford, par mai aplecați la suferințele celor din țărână, și înclinându-și mitrele cu condescendență, poate gândesc: „Aici și Acolo, chiar peste tot unde la suspinele voastre înlăcrimate, nu mai răspunde nici cerul, când vi se fură țara, religia, cultura, moșia, trecutul, prezentul, chiar și viitorul, când minciuna stă cu regele la masă, când sub îmbuibarea lui Lae Chiorul poporul orbecăiește în neputință, când aurul și petrolul, munții
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
ce o să se întâmple cu el când ea nu va mai fi. Acum doarme cu ea de mână, jos, lângă patul ei. Mama e distrusă. Se teme la ce reacție poate avea el.” Mă uit la ochii ei mari, cafenii...înlăcrimați. E atâta durere în viețile noastre, ale tuturor. Nu ne putem feri de suferință și nu-i putem salva nici pe cei dragi. Ca să mai schimb atmosfera, îi povestesc pățania cu d-nul de la bancă, hoțul de lux...care m-
PE MUREŞ... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355370_a_356699]
-
tristă singurătatea. Și bătrânețea, la fel. Simt că acum se împlinește un blestem al unui curtezan din tinerețe care mi-a zis că mă lasă în plata Domnului. Așa sunt acum...în plata Domnului !” Mă uit în ochii ei verzi, înlăcrimați. E cu părul alb, cu dantura pe jumătate pusă, într-un palton pe care mi-l amintesc din școală. Era un dascăl de excepție. Un om intransigent și corect. Mă ține de mână. Îi simt un ușor tremur. “Week-end frumos
DE CE PLÂNG OAMENII? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356761_a_358090]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DOR DE TINE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dor de tine Ciudată toamna asta fără tine, Stau crizantemele înlăcrimate, Din arbori frunzele plecate De-amor scrisori venite-s de la mine. Mi-e dor și n-am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate, Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta
DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356759_a_358088]
-
să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să‑și ascun �dă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce‑l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să‑l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privi �rea lui. Știa, simțea că se uită la goliciunea ei ... Pentru ea a fost o noapte de coșmar. Bărbatul s‑a mai folo �sit de trupul ei încă de două ori, după ce a dezbrăcat
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
alegi? Spiritul tău a trecut dincolo. Te așteaptă. Te cheamă cu promisiunea că te va călăuzi în strălucirile curate ale orizonturilor divine. Ai intrat pe ușa Sufletelor Curate. “Nu pregeta! Acolo este locul tău! Nu te poți întoarce!” Ridici ochii înlăcrimați spre cerul roșiatic al asfințitului de soare. Al vieții tale. Zăgazurile sufletului s-au rupt. Au inundat eternitatea jertfei umane. Te-ai înfiorat în rafalele vântului ce spulberau nisipul clepsidrei...VIAȚA. Se scurgea rapid făra să aștepte. Dincolo de inimă se
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
DIN STRAINATATE... Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Fostul copil, te-așteapt-acasă ! De ce oare m-ai uitat, iubita mea măiculiță ? Doar pe tine te aveam...că la tată-i liniuță... Ai promis înlăcrimată că nicicum n-ai să ne uiți Eu nu uit ca să am grijă, de casă și-ai tăi părinți ! Te-așteaptă și Ion cel văduv, cu fiul său...te-așteptăm toț' ; Un tată bun, dar cu defecte : nu minte și
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
proporțiile între suferința deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate că zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum bine zicea cineva) sunt și vor fi pilonii neamului românesc. Bunicii mei au fost
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
firească... dar, cel mai mult, iubește tăcerea - tăcerea ferestrei deschise către cer, a luminii din candela aprinsă a rugăciune, a ploii, a frunzelor de toamnă, o tăcere ce poate fi durere, dor, dar și precursoare renașterii, reinventării. Lirică, versatilă, uneori înlăcrimată, alteori poate prea nostalgică, dar niciodată aceeași, Dorina Omota scrie, din simpla rațiune că scrisul a devenit a doua ei natură, sprijin de nădejde, leagăn în care-și adoarme visurile, dar și aripă cu care-și pregătește zborul lin către
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
ușa dintre noi fusese blocată. A treia zi Ilinca mă aștepta pe stradă, când mă întorceam de la școală. Era trasă la față, tristă și semnele loviturilor primite deși se străduise să le mascheze erau vizibile. M-a îmbrățișat cu ochii înlăcrimați și m-a invitat să vin pe o bancă într-un mic parc din apropiere căci dorea să-mi vorbească. Am venit cu ea și ne-am așezat, apoi am întrebat-o cum se simte și unde stă. Mi-a
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
adieri, închid ochii spre înserări; ar fugi dar nu au unde, ar striga dar nu s-aude, dor de ploaie le omoară, nu au casă stau afară vântul vrea să le sărute, fața lor plină de cute stau și plâng înlăcrimate zilele sunt numărate... zarea-albastră se închide raiul florilor deschide; cad cortinele cu nori, peste gânduri trec fiori... Referință Bibliografică: FLORILE DEȘERTULI / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
FLORILE DEȘERTULI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370012_a_371341]
-
Nu voi mi-ați fost la greu puterea. Călcam pe spini dar niciodată Voi sângele nu mi-ați văzut De-ați fi-nțeles măcar o dată Cât de amar e-un strigăt mut ! Urlam în mine de durere Îmi feream ochii-nlăcrimați Doar Dumnezeu mi-a dat putere Voi cu ce drept mă judecați? Referință Bibliografică: VOI CU CE DREPT ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
VOI CU CE DREPT ... ? de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370005_a_371334]
-
Mi-e inima o mandolină, Ce vibrează pe unde divine... Cu orchestra cerească și cântă, Mereu slavă Celui ce Vine! Baia Mare, 15 iunie 2016 Ochii Vieții Ochii Vieții cu soare în pupile, Colorează orizontul Cu nemărginită dragoste. Se-aud pași înlăcrimați Peste lume. Baia Mare, 15 iunie 2016 Referință Bibliografică: Vara ca un poem / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
Să citească-n Cuvânt cei care vor Să poarte în ei nemurirea. Cluj Napoca, 27 august 2015 Prag de toamnă Copacii strâng la piept frunzele ca pe o comoară... Vântul le spulberă pe rând Șoptind încet că e toamnă.. Cu ochii înlăcrimați... Ramurile bat cu pleoapele La porțile unui nou anotimp. Cluj Napoca 27 august 2015 Pânza poeziei Tainic mâna cea albastră Țese-n inimă un vers Și cu pana ei măiastră Mișcă-ntregul univers. Țese versu-n haina albă Flori de astre și
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
în piept; Copilul de atunci parcă și azi Îi spune-aceleași vorbe-nlăcrimate, Le murmură pădurile de brazi, Câte mai sunt și ele netăiate! Le murmură-Arieșul de pe prund, Cu aur și cu dor amestecate Sub soarele statornic și rotund, Izvoarele-n fântâni înlăcrimate! Umbra lor pe suflet mă apasă Și parcă port sub frunte funigei, Celor din fruntea țării nu le pasă Și zilnic se tot ceartă între ei... Când neamul meu îndură-abia năpasta, Pe pruncul de acum nu-l înțeleg- „Tată, nu
TATĂ, NU-I BUNĂ RÂNDUIALA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370454_a_371783]
-
ca o defulare din sub-conștientul sau infra-conștientul meu ? Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară. Primele clădiri ale orașului îmi trecură ca un fulger prin fața ochilor înlăcrimați, în timp ce un nume unic îmi răscolea sufletul chinuit. Adelaida ... Ceva (sau cineva) m-a făcut să întorc mașina și să parcurg drumul în sens invers. Nici dacă aș fi vrut, n-aș fi putut să mă opun. Femeia era sclipitor
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
au purtat pe front drapelul cu fală Apoi cu partizanii in munți, pe coclauri Seamănau speranță prin luptă, pe plaiuri. Scoși pe rând din carceri de la întuneric Sub soare de iunie, dezmierdând feeric, Demni înfruntă moartea - eroi adevărați Sub ochii înlăcrimați ai foștilor soldați. Unde erau piersici? Azi e mare bozul Miroase a moarte , auzul și văzul Sunt învăluite sumbru, în tăcere adâncă Totul e sinistru, durere-n poruncă. Nu credeam să-nvăț a trăi vreodată Clipa condamnaților din valea-nfundată
VALEA PIERSICILOR- JILAVA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370551_a_371880]
-
Acasă > Strofe > Atașament > ÎN FRAC DE FUM Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O umbră fără chip de nori înlăcrimata În arabescul toamnei agale se deșira, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
mama Alinei, a intrat cu el în dormitor, fata s-a furișat în încăpere, a luat hainele băiatului, a căutat o perie de scânduri și a intrat cu ele în baie. A avut ce freca! Spăla de zor, cu ochii înlăcrimați. Intuia prin ce trecuse purtătorul acestor haine pline de tină că doar și ea fusese în miezul evenimentelor. Simțea și acum larma îngrozitoare întreținută de vuietul tancurilor ce acoperea pocnetul gloanțelor, păcănitul asurzitor al mitralierelor, țipătul sfâșietor al tinerilor îngroziți
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369442_a_370771]