657 matches
-
odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți pe cei doi pescari, cu ochii imenși, înlăcrimați și antenele acoperite de ierburi încâlcite. -- Bată-te norocul, Vasilică, strigă paznicul, cum focu’ ai ajuns aici? Ai trecut prin gard și ai căzut în apă? Vițelușul mugi plângător, așteptând să fie tras din vegetația crescută pe malul râului, în
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1428118161.html [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
natura moare. Pe-o harpă antică, ecouri răsună, când vântul bate frunza, de suspină. Adio le spun în loc de noapte-bună, crengilor, cănd după ele se-nclină. De jalea frunzelor, și codrul suspină în vuiet prelung,de aprig vânt bătând! Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină că, au rămas goi de-al frunzelor veșmânt. Lumina nopții aprinde o gutuie ascunsă bine în frunze arămii. Stă învelită în pătură gălbuie, până ajunge în casa inimii. Din suflet să îmi alunge nostalgie și resemnarea vieții
SUSPINUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1415000145.html [Corola-blog/BlogPost/379832_a_381161]
-
ființială și morală: „Eminescu să ne judece.” Ce splendidă apelare, exemplară. În adevăr, pe noi cine ne-ar putea judeca mai presus de domnul Eminescu? Din acest filon nobil de vitalitate și onestitate spirituală vine și Grigore Vieru.” (Omul Duminicii-Cuvinte înlăcrimate, cuvinte de neuitare pentru poetul Grigore Vieru. Ed. Prut-2014, p. 449-450) Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960). Fiu al satului Crăiniceni din comuna Păltiniș-Botoșani, vlăstar ales al credincioasei familii a lui Maxim și Ecaterina. Și-a pierdut mama doar la șase
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
coada securii... Copil fiind, pe vremea când tatăl său, “omul stăpânirii”, judeca în ogradă pe cei răzvrătiți sau încălcători de lege, îi spune cu pumnii strânși de durere,(pumnii cu care mai târziu va lovi în pieptul furtunii!), cu ochii înlăcrimați, ochii aceia albaștri ca Arieșul:“ Tată, nu-i bună rânduiala de-acum! Trebuie schimbată! Nu-i drept ca unii să moară de flămânzi, iar alții să crape de sătui!” În casa dascălului Mihai Gomboș- întemeietorul unui neam de cărturari, Avrămuț
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Avram_iancu_craiul_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
a avut loc Revoluția. La Vidra, la Câmpeni, Roșia Montană, Detunata, Abrud sau Bucium, Iancu refuză de asemenea întîlnirea cu monarhul. 1855, toamna. Pe Câmpia Liber tății de la Blaj, cu creștetul descoperit, „ca în fața unui altar”, Craiul Munților, cu ochii înlăcrimați scrutează depărtările... „ Eu nu-s Iancu. Eu sînt umbra lui Iancu, Iancu e mort!” 1872. Țara Zarandului... „ Câtă lume am umblat eu, țară mai bună, mai dulce, mai bogată, cu oameni mai primitori ca Țara Zărandului, n-am aflat. Dacă
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/Avram_iancu_craiul_muntilor.html [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
în piept; Copilul de atunci parcă și azi Îi spune-aceleași vorbe-nlăcrimate, Le murmură pădurile de brazi, Câte mai sunt și ele netăiate! Le murmură-Arieșul de pe prund, Cu aur și cu dor amestecate Sub soarele statornic și rotund, Izvoarele-n fântâni înlăcrimate! Umbra lor pe suflet mă apasă Și parcă port sub frunte funigei, Celor din fruntea țării nu le pasă Și zilnic se tot ceartă între ei... Când neamul meu îndură-abia năpasta, Pe pruncul de acum nu-l înțeleg- „Tată, nu
TATĂ, NU-I BUNĂ RÂNDUIALA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1453785308.html [Corola-blog/BlogPost/370454_a_371783]
-
internet... XIII. MAI DEPARTE, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017. Se duc, se odihneasc puțin, tineri, frumoși sau înțelepți. Golul neumplut de nimic pare imens, greu de dus. Lacrimi, flori și dureri ... Neputincioși și înlăcrimați stăm pierduți în timp, nemișcați! Clipa e fără sfârșit și fără început... Rugăm să apără gând cald de împrumut! El este, îl avem clar, trecutul frumos, VIU și de nezdruncinat! Râset, bucurie, nestăvilite momente trăite în armonie! Comorile acestea încă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lia_zidaru/canal [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
a luminat ca să încolțească frumos înaintea explodării în floare, interpreta Maria Șalaru, adorabila artistă Medeea Marinescu, înflăcăratul public, au cântat maestrului sărbătorit „La mulți ani”. Un fluviu de sentimente s-a revărsat în sala de spectacol prefăcută estuar al lui. Înlăcrimat, Florin Piersic a strâns în brațe și la piept „boboceii! În acea singură clipă vibra iubirea toată a lumii. O astfel de clipă aruncă din ea tot ce e accesoriu îmbrățișării. Ea nu trebuie să fie decât o concizie a
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422602807.html [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
DEPARTE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se duc, se odihneasc puțin, tineri, frumoși sau înțelepți. Golul neumplut de nimic pare imens, greu de dus. Lacrimi, flori și dureri ... Neputincioși și înlăcrimați stăm pierduți în timp, nemișcați! Clipa e fără sfârșit și fără început... Rugăm să apără gând cald de împrumut! El este, îl avem clar, trecutul frumos, VIU și de nezdruncinat! Râset, bucurie, nestăvilite momente trăite în armonie! Comorile acestea încă
MAI DEPARTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1484162830.html [Corola-blog/BlogPost/380968_a_382297]
-
Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ANOTIMP Nu știu de ți-am trecut prin minte, Dar, sigur, ți-am intrat în vis, Și prin aducerile-aminte Din anotimpul interzis, În care toamna se prelinge, Înlăcrimată, prin ciulini, Și sângerând, când își atinge Picioarele de mărăcini. E-un anotimp ciudat și parcă Mai insipid și dureros, Și totuși inima încearcă Să ia, din el, doar ce-i frumos: Parfumul fin de crizanteme, Albastrul clar când mă
ANOTIMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1478190229.html [Corola-blog/BlogPost/381142_a_382471]
-
de ani, slăbuță, cu un păr bogat, auriu împletit în două cozi groase ce-i coborau până la brâu. Fața era albă, doar vreo câțiva pistrui aurii îi stropeau obrazul, dar ochii mari, viorii erau grei de tristețe și parcă ușor înlăcrimați. Maria sparse momentul de vrajă: -Dar tu, fată, la cine mergi, că nu ești de pe la noi? -Of, așa e, nu sunt de pe aici, nici nu știu măcar unde o să ajung. Sunt o fată necăjită, de la oraș. Mi-a murit mama
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1466064315.html [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
eu fi-va trecut și fi-voi îmbrăcat cu praful ce-n praf mă va preface vei vrea ca praful ce-a uscat cerneala-mi să-l risipești tăcut ale mele simțuri vei reciti cu suflet grav, tenace, cu ochi înlăcrimat, ci nu cu gând de critic îngelozit și mut, ca umila-mi ființă s-o vezi cum în iubire zace. de bâjbâita-mi rimă și emotiva-mi slovă să nu te agăți cu mintea, ci inima-mi s-o-auzi cum bate
SONET 32 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1459946047.html [Corola-blog/BlogPost/381328_a_382657]
-
înmulțiseră ca ciupercile după ploaie, la la pensiuni complete, gândite pentru toată familia, să satisfacă tot poporul din casă, de la sugar la ăl în rotile, nu râdeți, am văzut și oameni care cu ultimele puteri și cu ochii aprinși și înlăcrimați căutau uitarea printr-o revenire la ceea ce au fost, ca-n cântecul ăla al nostru cu pușca și cureaua lată ... Astfel, americanii nu mai vizitează lumea, o aduc toată aici, mai cu ghiotura, mai așa cum se găseșze ăn momentul în
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jocuri_de_noroc_si_cate_ceva_despre_altele_in_las_vegas_viii_.html [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
Mama înseamnă iubire, zâmbet, îmbrățișare. Copiii se nasc din iubire pentru iubire. Mama îi oferă primul zâmbet copilului și datorită ei, copilul zâmbește, se bucură și este vesel. Un copil crescut fără cea care i-a dat viață este trist, înlăcrimat, decepționat și foarte timid. Mama este lumina familiei. În prezența sufletului ei bun, totul se luminează și casa strălucește de curățenia pe care ea o face cu multă dăruire. Diavolului nu-i place rolul important pe care-l are mama
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1437031519.html [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
părinților, care azi e locuită doar de ea. Bunul meu tată ne-a lăsat plecând în veșnicie cu vreo câțiva ani în urmă. A închis ochii fără veste, lăsând un gol mare în viețile noastre și mai ales în sufletul înlăcrimat al mamei. Candela arde palidă sub icoana pictată pe sticlă a fecioarei Maria cu pruncul, așezată pe peretele de răsărit al camerei și răsfrânge umbre domoale pe fotografia lui. Din eternitate mă întâmpină zâmbind jovial, cu obișnuitul său surâs în
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1482096139.html [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
să vezi că m-am îmbătat și-am intrat în f’un câcat de mi-or lua ăștia gâții... Ce dracu’ mă fac acu’!? Nu a avut timp să afle răspunsul fiindcă în birou a dat năvală iubita lui soție, înlăcrimată, cu părul vâlvoi, și care, plină de pasiune plus niște dulci promisiuni, îl strânse în brațe șoptindu-i: - Hai, acasă acum, să-ți dau costumul și să te speli pe față, că nu se face, dita-i primarul să arăți așa
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1407255724.html [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
Publicat în: Ediția nr. 1534 din 14 martie 2015 Toate Articolele Autorului Floare fără umbră, mamă, cu miros de pământ ars! Dor din sufletu-mi te cheamă, în el să mai faci popas! Dorul tău, sufletu-mi poartă în ocean înlăcrimat. Prin valul vieții înoată, cu destin ce mi-a fost dat! Te visez că-mi ești aproape, să te văd cu ochi deschiși. Când privesc cer de sub pleoape și mă ning flori din caiși! Când doru-n suflet mă arde, te
FLOARE FĂRĂ UMBRĂ, MAMA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1426285926.html [Corola-blog/BlogPost/377837_a_379166]
-
sufletu-mi însingurat, Tristețea crâncen taie; De amintiri mă las furat, Iar doru-mi e văpaie. Pe-alei ce așteptară vești, Nici urma de culoare; În pragul casei părintești E-o liniște ce doare. Îmbrățișând bătrânul trunchi, Simt mărul cum pulsează. Înlăcrimat, cad în genunchi Și simt grădină treaza... Atâta pace e în jur, Tristeți nu mai apasă, Iar amintiri ce prind contur Îmi spun că sunt acasă! Referință Bibliografica: ACASĂ / Georgeta Musca Oana : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul
ACASA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1472799625.html [Corola-blog/BlogPost/379839_a_381168]
-
aduc Preasfinte Iubirea-mi ce nu moare ! Și plâng pe la icoane... Și strig privind în sus : Iubi-mă-vei, Tu, Doamne În schimb la ce-am adus ? Tăcerea mă surprinde Și plânsul totodată... Un psalm ce mă surprinde... ...Și plec înlăcrimată... Mara Emerraldi Referință Bibliografică: DIALOG SPIRITUAL / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DIALOG SPIRITUAL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1436854290.html [Corola-blog/BlogPost/365904_a_367233]
-
Apoi un vast studiu despre Neagoe Basarab, un anteu al panromânismului și ortodoxiei la 1512. Da, într-o pagină, l-am văzut pentru prima dată pe confratele nostru Dan Lutic fără zâmbet. Apoi despre Eminescu și Liviu Rebreanu, despre biografia înlăcrimată a lui Mircea Vulcănescu. Un pertinent eseu scrie Dan Lupescu despre icoana katharsis, dealtfel despre timpul sacru din icoane. Ceea ce m-a îndemnat să scriu mai apăsat aceste rânduri este reproducerea unor hărți ale neamului românesc pe hârtie velină, din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/ochiul-deschis/ [Corola-blog/BlogPost/92673_a_93965]
-
zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur în mijlocul imensității albastre. Ajunsă
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1399196259.html [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
adăposteau Petru și Ioan. Mintea ei judeca repede, chibzuia, cântărea faptele, apropia unele împrejurări. Doar atât. Nimic nu o făcea să înțeleagă despre ce era vorba. Apropiindu‑se de casă, îl vede pe Petru și cu sufletul la gură și înlăcrimată îi zice: ─ Petru, L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L‑au pus. Ce vorbă este aceasta? întreabă Petru. În clipa aceea apare și Ioan care uimit de cele auzite spune: Ce tot spui acolo, Maria, ai înnebunit
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1399196259.html [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
-n grabă-alergi înspre izvoare. Când s-o opri el însetat Tu o să-i stingi pe dată dorul Și când o să-i întinzi ulciorul El ți-o fura un sărutat. 21. Dor de tine Ciudată toamna asta fără tine, Stau crizantemele înlăcrimate, Din arbori frunzele-s plecate Scrisori de-amor venite de la mine. Mi-e dor și n-am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Izvoarele_vietii_antologie_2009.html [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
le-a surâs norocul mai mult, cu studii în Apus, pe la Bossey sau Oxford, par mai aplecați la suferințele celor din țărână, și înclinându-și mitrele cu condescendență, poate gândesc: „Aici și Acolo, chiar peste tot unde la suspinele voastre înlăcrimate, nu mai răspunde nici cerul, când vi se fură țara, religia, cultura, moșia, trecutul, prezentul, chiar și viitorul, când minciuna stă cu regele la masă, când sub îmbuibarea lui Lae Chiorul poporul orbecăiește în neputință, când aurul și petrolul, munții
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
noi, adamii și evele acestui pământ, pentru răutatea noastră viscerală, care a pironit pe cruce pe Singurul Său Fiu ce ne-a fost dat nouă, ca oricine crede în El să nu piară... Ochii Răstignitului și Înviatului în veci privesc înlăcrimați spre noi, spre neputința noastră... Tatăl nu este bolnav! Dovezi sunt destule aici pe pământ și acolo, în Ceruri! Referință Bibliografică: Dumnezeu pe patul suferinței?... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 194, Anul I, 13 iulie 2011
DUMNEZEU PE PATUL SUFERINŢEI?... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 by http://confluente.ro/Dumnezeu_pe_patul_suferintei_.html [Corola-blog/BlogPost/366697_a_368026]