1,308 matches
-
Aduceți prințesa să-și ia rămas bun de la iubitul său, care vrea să plece! - Mă duc eu, Majestate! spuse grăbit căpitanul Zefir care plecă spre Turnul Vânturilor Turbate. Când ajunse în turn, rămase stupefiat de ce văzu: tâlharii lățoși, deși erau înlănțuiți și nu se puteau arunca asupra prințesei, o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
o spurcau pe biata fată cu vorbe murdare: - Uite, bă, că bucățica-i bună! - Mișto fătuca! Ce i-aș face, cum stă ea aplecată! Chiar dacă plânge. - Ia suflă-i, bă, pe sub rochiță, să vedem un bulănaș! Uite-așa, pezevenghii nespălați, înlănțuiți în cercurile de foc, țintuiți în zidurile de granit, râdeau în hohote și o batjocoreau. O, în ce mocirlă înjositoare fusese aruncată! Necugetat părinte care, în ambiția ta prostească, ai săvârșit o faptă blestemată! Biata prințesă plângea cu lacrimi șiroaie
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
clopoțel. Indignat, căpitanul începu să tragă furios cu jeturi de raze fierbinți în obraznicii jegoși, care începură să scherlăie speriați și să o lase în pace pe prințesă. Apoi, căpitanul trase câteva jeturi de raze în cercurile albastre care o înlănțuiau pe prințesă. - Permiteți-mi, prințesă, să vă eliberez și să cer scuze în numele Măriei Sale care, la mânie, amarnică pedeapsă a dat chiar și fiicei sale mult iubită! - Pedeapsă nemeritată, căpitane! - Să nu-l mai supărăm, prințesă! Înțelepciunea și bunătatea lui
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
este? Da, chiar Mărțișor! Și acesta țâșni spre ea și-o îmbrățișă cu foc. - Iubita mea, ce dor mi-a fost de tine! Și câtă-ngrijorare că ești în suferință! - Ce-am plâns, iubitul meu, că ai fost pedepsit! Se înlănțuiră de parcă erau numai un trup și nu se mai dezlipeau unul de altul. - Ce-s florile acestea, iubita mea prințesă? - Sunt lacrimile mele ce, prin minune, în flori s-au transformat. Soare-Împărat își dădu seama că pedeapsa a fost inutilă
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
lui, ca să fie cât mai liberi să simtă în toată plenitudinea emoțiilor cum este să faci dragoste cu cineva pe care ți-l dorești mai mult ca orice. Tocmai când rămași în lenjeria intimă se apropiau de mult doritul pat, înlănțuiți într-o frenezie nebună, plină de sărutări și de mângâieri pe tot corpul, sună telefonul Adrianei, care o scoase din transa în care se găsea. Țârâitul strident o blocă. Nu mai era în stare să facă nicio mișcare. Nu știa
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
a fost frumos! X: Dă-mi drumul! Femeia despletită: Nu pot, te iubesc! (Plânge.) X: Tu nu cunoști dragostea. Ești un șarpe viclean. Nu mă voi lăsa ademenit iarăși. (Își eliberează picioarele. Femeia despletită rămâne pe jos plângând.) Mi-ai înlănțuit picioarele ca să uit drumul? De această dată ai pierdut. Femeia despletită: (Se ridică.) Mă părăsești? X: Da. Femeia despletită: Tu ai pierdut. Ai pierdut o viață dulce ca mierea. X: Mierea acelei vieți este amară. Am pierdut adevărata dragoste pentru
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
dintr-un îndepărtat astru nici ea nu știe la sută cât. Vesela moarte pe pământ se transformă în viață abandonându-se în electrice culori, prin schimbarea ei bruscă la față se deghizează, îndepărtându-se de-a universului comori. Apoi violent înlănțuită într-un cerc pătrat mimând i-a forma universului pereche, așa iși face ea noua temă de casă pe curat, moartea asta-i cam într-o ureche! STĂPÂNA MORȚII Gaura neagră vopsită de neviață, figură de moarte în cap de
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
Acasă > Strofe > Atașament > DORINȚA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec ore sau ani? Secundele se-nlănțuie cuminți, Iar marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a inserat sau e devreme? Soare și luna, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]
-
aude glasul, unul politicos, cald și mătăsos care îi pipăie inima. Dogoarea sunetelor îl învăluiesc cu o dulceață îmbietoare. Sclipirile șăgalnice ale ochilor căprui îl amețesc ca un vin bun,iar dorința de a fi aproape de această ființă încântătoare îl înlănțuiește ca o ispită fierbinte, de neoprit. Ea explică lin, dar coerent, ca un adevărat profesionist bancar condițiile conversiei, el ascultă cuminte ca un școlar, dar privirea i s-a lipit că o ventuză de aceste buze ispititoare care pronunță fraze
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Suntem doar noi Pe un uriaș tărâm al timpului ce ploua, Suntem doar doi În vietile-ne amândouă. Eu și cu tine, Fărâme dintr-un paradis, Eliberați de primordială vină Și alungați în nopțile de vis. Tu și cu mine, Înlănțuiți că pânză pe catarg, În nostalgia timpului ce vine, Un simplu vas ce-i rătăcit în larg. Noi doi, un univers de stele Pe cerul nopților de vară, Două priviri care se sprijină- ntre ele În nesfârșitul anilor povară. Eu
DRAGOSTE PRIMORDIALA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384057_a_385386]
-
-i,cuprinsă-s de-un fior ciudat, Simt deja-vù,oare s-a mai întâmplat? Trăia fiinta-mi necrezut de vie De parca soarta-mi dădea mie, Prilej să cunosc o lumea a emoției Din mine,în carnavalul măștilor Veneției! Misterul mă-nlănțui cu șiretenie Ceva din mine,se opunea mie Dar totuși tentația mi-i mare, Alesei să-mi pun o mască,oarecare. Pe loc simții puterea ei drăceasca Era mască furiei,nebunească, Sângele începu a clocoti în mine, Sufletul mă-avertiză
VENEȚIA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384144_a_385473]
-
de emoție”, ca ulterior, înaintând în vârstă, să aibă aceeași emoție ca la citirea unui articol de ziar. „Spunea Kant că el e propriul său legiuitor și stăpân. Cum să fii legiuitor și stăpân într-un univers în care ești înlănțuit? (...) Deci, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii și să introduci credința în Dumnezeul creștin care s-a arătat triumfalnic, teandric și trinitar. (...) Kant nu are nici un adevăr!”. Când a fost întrebat: De unde atunci gloria lui Kant?, Țuțea a răspuns
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
mă-mbracă în nectar, Tu să-mi sorbi pulberea dulce și cu buzele-ți de jar, Să te plimbi pe munții sacri și pe valea soarelui! Suntem noi, două dorințe și în jur nimica nu-i. Începutul și sfârșitul se înlănțuie-ntr-un joc Și miroase-a lămâiță și a flori de busuioc, Tu ești eu și eu sunt tu și-amândoi suntem o lume Fără viitor, trecut, doar prezent și-un singur nume. 18.06.2016 Violetta Petre pictură - Florin
DOAR PREZENT ŞI-UN SINGUR NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385332_a_386661]
-
de viitor stă la originea celor mai multe dintre nenorocirile care marchează lumea. A războaielor, În primul rând. Abia când teama de viitor Își va fi epuizat substanța, când resursele omului nu vor mai fi alocate bătăliei cu toate condiționările care Îl Înlănțuiesc acum, ci creativității sale libere și bucuriei de a trăi, pur și simplu, abia atunci va Începe adevărata istorie. Nu ne aflăm, cum credea Fukuyama la momentul scrierii cărții, În fața sfârșitului istoriei; mai degrabă, Înaintea Începutului ei. Dar, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată: Sigur. Oricînd. De-ai ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lui Max Frisch și m-am jucat puțin. Stau și stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un cuvînt. Altădată În asemenea crize acute de inspirație Încercam dicteul - firește atunci nășteam poezii - salutare erau acele lăsări În voia cuvintelor Înlănțuite după atracțiile lor de moment Într-o solidaritate aberantă. Dicteul mă salva mereu, dicteul, cea mai pură secreție a ființei noastre necunoscute ca sperma complementară dumnezeirii, menită a naște monștri și genii deopotrivă. Oare aș mai putea și acum, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trăsături de sanguină În fiecare dintre cele opt săli, fiecare marcată de o frază, „lucis imago repercussa”, și de o măsură unghiulară. O trăsătură subțire de cerneală lega Între ele semnele roșiatice, ca pentru a indica un traseu care le Înlănțuia. - Reflex al unei imagini luminoase... murmură Dante, mușcându-și buza inferioară. Descoperirea parcă Îi Învinsese durerea, ca și când surescitarea sufletului putea Înfrânge orice slăbiciune a trupului. - Opt reflexe... În opt oglinzi. Continua să studieze desenul lui Bigarelli, fascinat de geometria perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-mi-se pe șira spinării. Oare pentru ce Îmi dăduse femeia aceste droguri? Nu puteam deloc să dormim. Deja câteva raze de soare Începuseră să pătrundă În cameră și noi tot Încercam să ne atingem cu limba și să ne Înlănțuim trupurile. În cele din urmă Akemi adormi, dar eu eram Încă excitat. M-am masturbat de două ori, frecându-mi penisul Încă În stare flască, dar nu am putut să ejaculez. A doua zi iar nu m-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dormitorul cufundat În penumbră, și acolo să se repeadă asupra penisului bărbatului, așa cum un câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele și o sărută cu blândețe. — Ah! Ce sărut nepriceput, fără pic de rafinament, fără nici măcar o frântură de erotism În el! Nu suport să fiu sărutată În halul ăsta! Ajunge, nu mai vreau! Gata! Ce se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
motiv. Poate că el se pricepea mai bine să o plesnească decât mine, dat fiind că el era în SS. Indiferent de motiv, alcătuiau un cuplu cu înfățișare frumoasă, și aceasta fu modalitatea în care ei stătură în fața mea, Hildegard înlănțuindu-și în mod elocvent brațul de al lui. Am dat încet din cap, întrebându-mă dacă ar trebui să menționez prinderea ucigașilor fiicei ei vitrege, dar cum ea nu m-a întrebat, am zâmbit filosofic, continuând doar să dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care chestiunea zeilor îa lui Dumnezeu) a încetat să mai fie o problemă. Spre deosebire de ateismul neliniștit al unora - Sade sau Bataille, de exemplu -, ale căror excese în materie de insulte la adresa cerului trădează prin ce anume ei încă sunt credincioși, înlănțuiți de forțele religioase și constrânși de schemele proprii credinței, ateismul liniștit nici nu-și pune problema existenței zeilor - a lui Dumnezeu - dacă aceștia nu se amestecă în viața oamenilor. Că cerul e locuit sau nu n-are nicio importanța câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-o crească, Lance sau catarg s-o urce În durata lumii turce. NASTRATIN HOGEA LA ISARLÎC Lui Al. R. Țara veghea turcită. Pierea o dup-amiază Schimbată-n apa multă a ierbii ce-nviază, Când, greu și drept, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vibra dominator... Nebănuitul vuiet... - Păstrezi vreun răsunet Tu, suflet prins de-o vrajă pe-al humei căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a strigat de dincolo că marea s-a deschis și după o răscolire a căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre înspre tainițele sinelui. Și merită a reține că acel „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
poezia lui Florin Constantin Stratulat (Un pui de toamnă). Deși clasată ca o poezie de dragoste (Dacă te-am pierdut, îmi cer iertare), versurile lui Ion Vanghele compun un peisaj al apusului, cu o casă albă sub razele lunii ce-nlănțuie arborii "cu hamuri de-agint", un peisaj static, încremenit, ce va prinde viață odată cu venirea primăverii (probabil, revenirea iubitei), când mugurii prunului vor da în floare. Elemente de pastel se resimt și în versurile lui Carașca Tănase (Elegie de iarnă) în
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]