410 matches
-
întors la birouri. M-am uitat într-o oglindă, aveam niște zgârieturi deasupra sprâncenelor și o julitură mare, acolo unde ar fi început părul, dacă n-aș fi avut chelie. Când a văzut ce am în frunte, contabila șefă a înlemnit. Ulterior mi-am dat seama că îi era teamă de un posibil accident de muncă - nu îmi fusese făcut, cu semnătură, instructajul de protecția muncii. Am liniștit-o psihic, iar ea m-a liniștit fizic, aplicându-mi o spălătura cu
PORCĂRIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372184_a_373513]
-
să-i fie intrare de Nous pribeag printre slove meșteșugire de litere sculptate în lacrimi de smirna scrijelind cu focul minții catapeteasma cea din urmă din a viețuirii lut clădita ce se deschide cu brațe de mama răstignita pe semn înlemnit în durerea neruptă ... † ... Așa.dar În ultima clipă strigarea de-a dreapta a furului blând milostivește Adâncul să-i facă intrarea în noimele milei de sine din Noi cei ce ne.murire ne cerem mereu moștenire de fii legiuiți care vor
POEM HIERATIC XLIV-POARTA CUVINTELOR VII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371757_a_373086]
-
public, referitoare la titlul cărții. Și-a exprimat părerea ori convingerea potrivit căreia acesta nu trebuia să fie cel cunoscut - „Urme de dragoste” - ci, mai degrabă „Urme de ură”, pentru că din acțiunea romanului rezultă multă ură și nu dragoste. Am înlemnit în acel moment! Tavanul înalt al sălii se lăsase pe umerii mei cu toată greutatea și lumina din interior devenise difuză, în timp ce dinspre sală nu mai auzeam niciun zgomot. Am perceput toate astea într-o clipită, dar am avut timp
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
mama lui Vidu, amintindu-i de față cu toți că el nu primise decât povețe, rar vorbe dojenitoare și doar fusese și un copil rău, și un flăcău zurbagiu, căruia doar milităria îi strunise pornirile abia la vârsta însurătorii... Bunicul înlemnise cu genunchii îndoiți neterminând înălțarea definitivă; din poziția asta se prăbușise, ca secerat, pe scaun. Își văzuse de masă fără o vorbă. De atunci, ne spusese bunica Geta, nu-i mai căutase nicicând pricină lui fiu-său, nici înainte de hirotonisire
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
urcă-n soarta-mi fără leac Khayyam îmi amintește că vinu’-i singura otravă Ce-mi poate liniști pasul meu de veac Sau a luminii nerostită șoavă Poteca moare în inima pădurii Tăcută și-ncă ninsă de-a dorului zăvor Înlemnind în mine inelele sculpturii Ce cresc trunchiul cel verde, pătat și roditor Dacă durerea-mi mută mai păcălește timpul Iar Dumnezeu mă vede și-mi dă al Lui ochi-mentor E pentru a-ți spune, soare, că-n tine-i anotimpul
VOCEA TA DE STENTOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377802_a_379131]
-
relatare și i-am făcut un semn pe sub masă, ca să înțeleagă și să se oprească; el a mers mai departe. Toți ascultau și, deodată, Corneliu Mănescu intervine: "ce-ai spus măi, eu te credeam mai deștept, ha, ha." Toți au înlemnit și au lăsat capul în jos, ca să nu li se vadă reacția, cu excepția mea, care am scăpat un chicot (pentru care colegul meu s-a și supărat și, pe bună dreptate, mi-a reproșat). În acea seară, spre a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a intrat bunica, jocul luase de câtva timp o întorsătură mai agitată. Cele care ni se păreau urâte - ca „Verdun”, de pildă - fuseseră aruncate pe fereastră pe un strat de dalii. Mai multe învelitori ajunseseră să fie sfâșiate... Bunica a înlemnit în fața acelui câmp de bătaie presărat cu bășici albe. Am ridicat amândoi ochii. Și atunci, privirea ei cenușie parcă s-a îmbibat cu lacrimi - atât cât să-i facă strălucirea insuportabilă pentru noi. Nu, bunica noastră nu era o zeiță
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frig. Atunci s-a ridicat ca să degajeze cufărul cel mare pe care erau așezate. Trebuia să se pregătească pentru noapte, să scoată hainele călduroase și două pungi cu biscuiți. Charlotte a întredeschis capacul, și-a vârât mâna înăuntru și a înlemnit, neputând să-și stăpânească un strigăt scurt care i-a trezit vecinii. Cufărul era plin cu ziare vechi! În zăpăceala din dimineața aceea, luase cu ea cufărul siberian... Fără să poată încă să-și creadă ochilor, a scos o filă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de inspirație religioasă toposul luminii cerești și acela al răsăririi stelei ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă-n toată firea.../ Hristos învie!.../ Paznici, să fie vouă vis,/ Lumina vă vorbește, v-au înlemnit uimirea!// Lumină din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipuri, îl-înalță biruința” (Hristos a înviat). Poetul însuși se crede un apostol al lui Hristos, profetizând în „versuri cu foc arzătoare”, pe linia lui O. Goga, aprinderea unor zări noi: „Vezi?! În
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
Exiluri paralele). Celălalt tip cunoaște o dezvoltare centrifugă în spirală, adunând în jurul unui pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici nemișcat/ Pentru că stau înlemnit în acest loc golit de suflet/ Pentru că stau înlemnit cu o lumânare înaltă în mâini [...] Pentru că stau aici nemișcat lumânare înaltă înlemnită în acest loc golit de suflet și creștetul meu arde cu flacără subțire și albastră” (Răspuns). Fără a dubla într-o manieră redundantă viziunea poemelor, schițele și
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici nemișcat/ Pentru că stau înlemnit în acest loc golit de suflet/ Pentru că stau înlemnit cu o lumânare înaltă în mâini [...] Pentru că stau aici nemișcat lumânare înaltă înlemnită în acest loc golit de suflet și creștetul meu arde cu flacără subțire și albastră” (Răspuns). Fără a dubla într-o manieră redundantă viziunea poemelor, schițele și povestirile din volumul Un sat numit România (2003) provin din aceeași melancolie constitutivă
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
a idiotizat complet și a rămas religios și un țăran analfabet nu există nici o diferență” (Ibidem, p. 93). Ce credea un om cu asemenea convingeri despre Kant și despre luminare? „Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
umed. Crezând că este poate un vierme intestinal, am încercat să-l îndepărtez. Trăgând de el, simțeam cum iese din mine ceva și-l aduceam printre picioare în față, ca să-l văd. Când am observat ce țin în mână, am înlemnit pentru moment, deoarece îmi scoteam afară din mine intestinul. Am rămas câteva clipe cu el în mână, neștiind ce să fac; apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic deosebit, am început să-l împing cu degetele din nou în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și voie bună/ au înlemnit, ca un ghețar pe strună...” (Eu sunt din țara...). Pastelurile circumscriu peisaje ale ținutului natal (Țara Moților), într-o stilizare austeră, specificările de natură geografică fiind intensificate prin prezența elementelor de lexic ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
așa? Că trebuie să vii, da. Nu mi-a spus, însă, ce rol vei avea tu în toate astea. Uitucul, zise dojenitor cu jumătate de glas. Rolul meu în toate astea este de a continua ceea ce tu scrii deja, Davirum! Înlemnisem în acel moment. Se referea fără îndoială la ceea ce voi scrie, la aceste rânduri pe care le completez acum. N-ar trebui să te miri, spuse calm observând reacția mea, care era, probabil, prea vizibilă pentru a fi trecută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aude cum unele preotese își frâng mâinile. Ridică tonul: — V-ați înghițit cumva limba? V am întrebat ce s-a întâmplat. Tullia, pe care a lăsat-o să vegheze asupra altarului, se îneacă în plâns: — S-a stins focul! Occia înlemnește. Apoi o cuprinde furia. Bate din picior. Da’ unde ai belit ochii? Stăteai cumva să caști gura pe aici? Am rămas tot timpul lângă el, se apără nefericita. — Tot timpul, ce să zic, o îngână nervoasă Vestala Mamă. Ai măcar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe scaun și-mi strâng lucrurile care sunt acum pe jos. Dar ce-i cu rahaturile astea? Încep să ridic hârtiile, și apoi ceva îmi atrage atenția: dau câteva hârtii la o parte cu piciorul să văd ce e. Și înlemnesc. Nu. Nu poate fi adevărat. Pentru câteva momente, lumea pare să stea în loc și trebuie să-mi închid ochii pentru că poate, e doar un vis urât. Când o să-i deschid din nou, chestiile alea vor fi dispărut și nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiecare sat. Pentru o clipă, fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecaseră pe furiș să-i înștiințeze pe slujbași. Doar știam bine cât de șireți și de vicleni erau japonezii în astfel de împrejurări. Trecu o bună bucată de vreme. Între timp, nimic nu se clinti, ca și cum totul împrejur ar fi înlemnit în mijlocul tăcerii și al arșiței. Într-un târziu m-am hotărât să cobor la țărm și le-am dat de știre chinezilor despre acest lucru. Jonca nostru începu să se îndrepte încet-încet către doc, iar eu cu bocceluța mea (unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția acestei inimitabile culori...!! Înciudat de Întâlnirea ratată, se trezi vorbind singur. „Frumosă fată...Cine poate ști ce soartă o așteaptă...!?” Deodată Înlemnind, rămase pironit locului! Inima s’a oprit iar el este Învăluit Într’o iluzie optică! Închise ochii iar când Îi deschise imaginea fetei nu dispăruse, din contră, frumoasa fată Înainta spre el zâmbind. „Bună seara, domnule inginer...Se pare dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
am așteptat. Irene a simțit că pălește. Era imposibil ca Alice să se suie în barca lor. Era imposibil ca femeia aia să se apropie la mai puțin de doi metri de ea. Irene s-a uitat la Jina, care înlemnise. Din clipa în care se cunoscuseră la cursul de pictură, când Irene și-a dat jos halatul de pe ea, iar Jina i-a făcut cu ochiul, Irene simțise față de ea un devotament pe care rareori îl nutrise față de vreun bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i se transformaseră în ierburi exotice de râu, brațele îi deveniseră catifelate și maro ca ramurile unui copac care-au alunecat pe râu încă de sus, de lângă Stanley. Din tufișuri s-a auzit un foșnet, iar Charlie și Danny au înlemnit. Jina a recunoscut țopăitul veverițelor, dar băieții s-au retras lângă foc, pretinzând că le era frig. Jina s-a întors ca să-și ascundă zâmbetul. Jake a ridicat capul și-a privit cu atenție înspre tufișuri. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da, era posibil... Modelul din fotografie era soția LUI, clienta mea. Înlemnisem. Lăsînd doar fotografia femeii, am pus-o pe a LUI la o parte. Deși trebuia să mă scol devreme a doua zi dimineața, am și terminat o sticluță cu whisky fără să-mi dau seama. La radio se cînta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
voia și un tanc. Nu aveam bani. Foarte supărat, a început să strige în gura mare: - Dacă nu-mi iei tanc, am să le spun la toți oamenii din magazin ce părere ai tu despre Tovarășul! Lumea din jurul meu a înlemnit. Un domn mi-a șoptit discret la ureche: - Doamnă, scoate-l afară și umflă-l, mama lui de copil! M-am executat. L-am dus lângă coloane și i-am ars câteva, total dur și fără scrupule legate de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încolonate, în centrul orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu înflorituri de fier, alături de el câțiva, și lângă ei drapelul în bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se întocmeau, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]