551 matches
-
o matcă a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența ierbii acest verde insistent răsărit din tainele umblatului Referință Bibliografică: realități / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
stânci, se-adapă Dar, visul ce-mi trezește amintirea, Realitatea, nu vrea s-o priceapă. Ei bine, inima ți-ar spune o minciună Însă nu poate să o împletească, În ea lacrimile se tot adună Iar, dragostea ar vrea să-nmugurească. Referință Bibliografică: Ei bine! / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 296, Anul I, 23 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
EI BINE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356973_a_358302]
-
din 4 aprilie 1974, că "femeia din versurile lui Blaga nu are carne, are doar forme ce trimit gândul spre tiparele eterne". Femeia, la Lucian Blaga, este un vis izvorât din realitate, este o idee ce stârnește pasiune și iubire înmugurită în "umbra discuției și a nehotărârii între două planuri" (Eugen Simion). Referință Bibliografică: Complexul lui Empedocle în poezie lui Lucian Blaga / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
din 4 aprilie 1974, că "femeia din versurile lui Blaga nu are carne, are doar forme ce trimit gândul spre tiparele eterne". Femeia, la Lucian Blaga, este un vis izvorât din realitate, este o idee ce stârnește pasiune și iubire înmugurită în "umbra discuției și a nehotărârii între două planuri"(Eugen Simion). Referință Bibliografică: Complexul lui Empedocle în poezia lui Lucian Blaga, eseu de Al.Florin ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
pline De ghiocei, zambile, narcise, toporași Se-aude-un susur lin de-izvoare cristaline Se joacă prin poiana și niște iepurași... După o iarnă lungă, natura iar renaște Zăpezile au început de mult să se topească Copacii înverzesc și-au prins să-nmugurească Iisus, Blândul Pastor, invie-n zi de Paste... Grădinile sunt verzi și via e săpata... Citește mai mult E soare-afară, e iarăși primăvară șoptesc trei vrăbiuțe, tot ciripind la geam,Sfădindu-se de zor, până la ceas de searăVoioase, țopăind din
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
de iubită, Construiesc din metafore cu migală palate Și alături de el cad iarăși în ispită... Eminescu Eminescu, cetatea limbii române cu toate turnurile Carpaților modelate de balade în care își au adăpost Decebalus per Scorilor, Mircea cel Bătrân, toți bărbații înmuguriți pe acest pământ. Eminescu planetă luminoasă în jurul căruia gravitează astrele cuvintelor laminate de înțelepciunea poporului scrise pe hrisovul brazdelor cu plugul. Eminescu cetate cu toate punțile lăsate să intre armata îndrăgostiților cu pletele argintate de stele și brațele pline cu
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un șuvoi de lumină peste toți cei aleși. Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmează verdele privirii surprins în fiorul de
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
de azura zorilor Iubirii. În toată ființa Mamei tresaltă Dorul înfrumusețat de Dragostea divină mântuitoare. Prin graiul dulce al Femeii, vinul inimii ei te maturizează, te însuflețește, te întinerește și te amețește, azvârlindu-te într-un vârtej al splendorii. Femeia înmugurită din veșnicia firii ei angelice înflorește în eternitatea bărbatului. În icoana Femeii tainele se întrepătrund, iar cerul surâde de suspinul pământului. Femeia a purces din Ideea de frumos în care s-a întrupat cugetul bărbatului. Sufletul Femeii pogoară din străfundurile
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
sclipesc picurii de rouă prelinși de pe brocartul purpuriu al trandafirului regal. Inima Ei e Dorul nețărmurit fluturând ca pânza unei corăbii însetată de zări. În Treimea Frumosului Feminin: Fecioara-Femeia-Mama, numai divina MAMĂ creștină atinge sentimentele desăvârșirii dumnezeești. În Mama creștină înmuguresc, înfloresc și rodesc toate miresmele frumosului: legănarea, îmbrățișarea, sărutul, cântarea, binele, adevărul, credința, dorul, conștiința, libertatea, răbdarea, divinul și copilul-mugurele de Dumnezeu. În ființa Mamei dacoromânce surâde și lăcrimează plinirea bucuriei celeste:revărsarea zorilor, susurul dorului, legănarea vântuluiu, adierea pădurii
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
plăcerea cântecului înflorit, luminos și mângâietor, căruia doar buze curate îi pot da glas și pe care doar artiști cu cer lăuntric pot să îl contopească, se adună, la strigarea trubadurului, nevoia fiecăruia de a se simți iubit dă să înmugurească, iar bunăvoința de a dărui iubire devine nemărginită! Din adâncă rezonanță afectivă, maestrul Tudor Gheorghe răspunde, la rându-i, strigării admiratorilor săi, atras necontenit în dansul emoției eterne, fără de care viața n-ar mai decurge din dragoste și dragostea n-
„ÎNDRĂGOSTIŢI FĂRĂ NOROC”, TURNEU NAŢIONAL DE CONCERTE, CU TUDOR GHEORGHE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369017_a_370346]
-
este o aleasă împlinire de sine. Petre Țuțea este Fiul risipitor al Cerului, care a dăruit tuturor celor chemați, lumina Harului lui Dumnezeu, împărtășită prin mireasma sufletului său aprins. Plinătatea vieții creștine este o permanentă dăruire de sine, jertfă care înmugurește, înflorește și rodește în taina Crucii. Puterea Crucii își trage seva din iubirea lui Hristos și din susurul de credință și tezaurul de virtuți al Strămoșilor. Petre Țuțea este expresia binecuvântată a dăruirii de sine. Petre Țuțea este unitatea de
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
cunosc direct sau indirect, prinzându-ne pe toți într-o reală admirație și meditație mistică. Petre Țuțea nuanțează filocalic mistica Adevărului, esențele spiritului: Dumnezeu, Omul, Viața și Mântuirea. Toată viața și întreaga sa cultură alcătuiesc un Tratat al neliniștilor matafizice înmugurite în Zorii purpurii ai Ortodoxiei. Călăuza lui Petre Țuțea a fost întotdeauna Adevărul revelat. Întreaga sa trăire este un prinos adus Străbunilor, prin independența milenară a spiritului lor strămoșesc. Petre Țuțea, nu numai că a fost, dar el este și
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău, în care-am adormit învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. Referință Bibliografică: Poarta de la marginea zilei... / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorela Codreanu Tiron
POARTA DE LA MARGINEA ZILEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369396_a_370725]
-
să te văd, ca-ntr-un vis, Iar frunza în somn să ne preia, Și tot ce atunce tu mi-ai promis, Era a ta liră, din inima mea. Și ea-mi creștea din frunzele tale, Înaintea-mi ce au înmugurit, Și se făcuse podoabă făr-de floare, Să nu mă opresc, de a te fi iubit... MI-E DOR SĂ ȘTIU CĂ SUNT Mi-e dor să știu că sunt, Așa cum aș putea să plâng- murind, Mi-e dor să știu
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
ce soare dete..! Mai vioi, mai veseli, parcă, Și în haine mai ușoare, Parcă văd cum tare tare Nostalgiile ne-ncearcă Într-o zi de mărțișoare... Și nici nu băgăm de seamă Cât de repede sosește Și în duh ne-nmugurește Ziua-aceea care cheamă La iubirea pentru mamă, Și de flori, de primăvară, De consoarte, de femeie, De desăvârșirea ce-i e, În copii, în om, în țară, Dragostea... pleniplenară. Viață pentru viață Din umbra verdei legănări A frunzelor și ierbii
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului PICĂTURI E toamnă, ploaia bate iar în geamuri, Se joacă în ferestre: Pic, Pic, Pic. Un strop gingaș, fragil și-atât de mic, Cum sunt bobocii-nmuguriți pe ramuri. Cum picătura e-n ocean nimic, Iar ploaia-și nalță pânzele ca flamuri Și plânge cu-ale sale ude neamuri, Eu, de durerea ei nu mă dezic. Când apele-și desface-n curcubeie Și în havuz țâșnind, arteziene
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
de frumusețe Lipsiți de pace și puteri... Pe scena unei lumi pierdute În haosul creiat de ea Mai este-o rază de speranță... De te oprești...o poți vedea! Ea vine de la Dumnezeu Pătrunde-n inimi cu uimire Și-acolo-nmugurește tainic Un dor de pace și iubire! Referință Bibliografică: Pe scena unei lumi grăbite / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PE SCENA UNEI LUMI GRĂBITE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362749_a_364078]
-
1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului IARNĂ BLÂNDĂ Nu-nțeleg ce s-a-ntâmplat, Iarna asta e mai caldă, Norii s-au împrăștiat, Vrăbiile-n drum se scaldă. Totul pare-ncremenit, Nu sunt fulgi. Unde-i zăpada? Pomii au înmugurit, S-a întors pe dos livada! Azi e ziua de Ajun, Doamne, ce harababură! Soarele, pe după prun, Pare o caricatură. Se aude-un colindel, Iarna-i dusă-n nord, fudulă, Moș Crăciun, un ghiocel Și-a prins vesel la căciulă
IARNĂ BLÂNDĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370122_a_371451]
-
că, poate, ai să vezi drumul în care am băut apa sfințită și-am îngenunchiat în fața altarului tău, în care-am adormit învățând... să aștept (...?) învățând să învăț! RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat dincolo de tine. UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără poveste... Sunt un fluviu indiferent de pasiunile pe care le mai pot aprinde pe malurile mele. Sunt același fluviu
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
și se transformau în sperietori pentru păsări și cumva nu mă miram dimpotrivă mă așezam lângă ele și fluieram după ciori când îmi amorțeau buzele de atâta fluierat mă spălam cu țărână pe față până prindeam rădăcini poate aș fi înmugurit și mi-ar fi crescut frunze subraț iar ochii mi-ar fi strălucit ca două boabe de rouă Referință Bibliografică: Sisifși muncile câmpului / Petre Ioan Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1152, Anul IV, 25 februarie 2014. Drepturi de
SISIFŞI MUNCILE CÂMPULUI de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353469_a_354798]
-
nr. 1629 din 17 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Am urlat pământul și-l voi uda cu stele Să spună-ntotdeauna povestea vieții mele Urâtă și concavă, săracă-n bucurii Un drum de plin de otravă, din creangă în pustii Înmugurind aiurea, în toamna fără vlagă Mi-am urmat destinul nemai fiindu-ți dragă Culorile din mine murind în iarna sură Iar primăvara-ți vie mușcând de pe-a ta gură În sângerii nuanțe mi-am îmbrăcat iubirea În ochii tăi
AM URLAT PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352853_a_354182]
-
înverzește Tot mai tânără prin vremi Trupul meu îmbătrânește Viața parcă ar fi un ghem Fermecat sau plin de noduri Ne îndreptăm rând pe rând Spre abis sau Paradisul Visul drag de pe pământ ... Dacă-am fi ca primăvara Și-am înmuguri etern N-ar mai fi nici răutate, Ură, grijă sau blestem E frumoasă primăvara, Flori și gâze, mărțișoare Preumblări prin roata vieții, Fericiri și supărare... O speranță-n primăvară An de an se înverzește De mai bine pentru țară, Bogăția
RENAŞTE PRIMĂVARA (POEZII) de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354374_a_355703]
-
lume, E poezia ce se naște-n mine... Ea îmbrățișează tandru cu iubire Primăvara ce-i acum în tine. O simfonie cu ferestre sacre Deschise veșnic înspre cer Aș vrea să fie stihurile toate Din iubirea cea din Dumnezeu. Să-nmugurim pe ramul veșniciei. Și-n frunze verzi aici să viețuim... S-avem în noi puterea omeniei Prin fapte bune să ne prețuim. Stropi de cer să picure privirea S-aducă primăvara vieții-n cânt Să înflorim asemeni cu câmpia Iubindu
ÎMBRĂŢIŞAREA PRIMĂVERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354504_a_355833]
-
până în aurul negru al sufletului său în mantia căutărilor. Liniștea inimii îi este metafora scâncind ca un sugar, când biberonul sânului vieții îi atinge buzele roșu-pur, fragile hotare între pământ și cer. Între ele, peștera sunetelor tace. Scâncetul devine cântec înmugurit în primăvara ființei, într-o rugă nesfârșită, timp în care infinitul păstrează vie arzând, candela visului împlinit. Dincolo de zenit, aproape de nadir, miresmele crinilor întind așternutul de taină al înțelepciunii. Lumânările cuvintelor ard în viul viu al încercărilor prin care, călătorul
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
crăpăturile timpului, fără teama că într-o zi asfaltul se va topi și mă va înghiți. Nu mai visez OZN-uri, acum visez o pălărie cu borduri mari sub care să pot îmbrățișa cerul; visez o dimineață în care primăvara înmugurește în fiecare colț al sufletului meu; o zi în care fiecare om va putea să simtă bucuria, bucuria înaltului și bucuria adâncului... și îngerii la început au fost oameni și stejarul mai întâi a fost ghindă... Nu vreau să conjug
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]