2,895 matches
-
Vreo 1000 de coșuri împletesc pe an, mai mult nu am cum, nici material de lucru nu găsesc tot timpul anului și nici nu pot să îl pregătesc cum trebuie", spune bărbatul. Ar avea nevoie de niște utilaje care să „înmoaie" răchita și să o facă mai flexibilă, mai ușor de lucrat. Întrebat cât ar costa aceste utilaje, el spune: „Vreo 3.000 de euro. Nu mai mult. Dacă aș avea eu banii ăștia, ce atelier de împletit coșuri aș face
Cum trăiește o familie din România la granița cu Ucraina by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77391_a_78716]
-
nu se mai grăbea cu măritișul și nici nu i se cunoștea vreo relație de probă sau măcar intermediară. O scîrbise de bărbați perversul, era de părere notărița, care nu mai știa ce să facă cu al ei, că se înmuiase de tot. Îl trimisese și la Chelu în deal, poate l-or întări curvele cu ceva și el tot bleg. Știa el ce să-i facă, fetelor, li se destăinuia notărița prietenelor ei, dar nu se măritase cu talentele lui
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
de el, i-o pus mâna pe umăr și, privind în ochii lui, i-o spus: „Băiete! Te-ai născut fără noroc!... Să știi că... că Liuba ta o...o murit! O murit, băiete!” Lui nenea Jănel i s-o înmuiat genunchii, gata să cadă...Doctorița i-o dat o cană cu apă și i-o vorbit îndelung... „Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi Mitruță?” l-a întrebat Pâcu într-una din zile. „De la cocoșul lui moș Dumitru” - a răspuns Mitruță. „Uite că am uitat de cocoșul năzdrăvan cititor în stele al lui Dumitru. Da’ ce, te pui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Iordache! Acum să te mai văd dacă îți mai arde de...Să vezi și tu ce înseamnă să muncești din greu și să umbli pe drumuri zile și nopți”... Hai, Cocoșitule! Hai! Dă-i bătaie, că acușica dă soarele, te înmoi și cine mai încarcă carele? îl îndemna Pâcu pe noul venit. Nu știu cum se făcea, dar Pâcu părea umbra lui Iordache. Necazul lui Mitruță îi intrase adânc în suflet, deși acesta nu i l-a spus răspicat. Avea el Pâcu darul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pricepe ca un om mare! Așa da, mai zic și eu că-i lucru făcut de mână de gospodar!” Mitruță urmărea toate acestea în tăcere, dar inima îi creștea ca o pâine. Că Pâcu își pusese în gând să-l „înmoaie” pe Cocoșitu se vedea și astăzi, când îi ședea în coastă oriunde se ducea... Inserarea abia își mai putea ține în hățuri puzderia de stele gata să dea buzna peste purpura asfințitului. Seara se arăta liniștită și prietenoasă. Doar o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grădina suspendată a dragostei tale, plantele și vietățile ei minunate, te angajezi cu forță și hărnicie să pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie purificată, iei un ștergar mic de papură albă și îl înmoi în cazan, freci fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aprilie... N-am să uit. La revedre, dragul meu! Cu bine, domnule inginer, și vă aștept cu noutăți. Spunând acestea, Costăchel a ieșit val-vârtej din biroul inginerului, compunându-și o figură de om înfuriat la culme. Călca apăsat prin omătul înmuiat de soarele care strălucea vioi. Din când în când, arunca priviri scurte în dreapta și în stânga, să vadă dacă nu este cineva prin preajmă. Abia la poartă l-a găsit pe paznic, făcând drum de scurgere pentru apa adunată din zăpada
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șagă, jupâne. Parcă dacă n-aș avea chef de șagă nu-s tot eu, Froim hangiul, și dumneata nu trebuie să te bucuri că mă vezi? Ai dreptate, jupâne. Acuma trebuie să plec, ca să mă întorc repede acasă, pentru că se înmoaie prea tare omătul. Jupâne, pune un băiat să adape armăsarul, după ce termină de ronțăit ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu știu de unde ai să plătești. Ia vezi, jupâne Froim, colea în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Sau... Dacă nu ești mulțămit, să știi că înțarcă bălaia. Spune-i lelii Zamfira că îi mulțămesc tare mult pentru ce ne-o trimis. La mine ai să ai poarta deschisă oricând. Eu am să cam plec, jupâne, că se înmoaie omătul și am ceva cale de mers. Rămâi sănătos. Mergi sănătos, bade Dumitre, și nu mă ocoli. Să ne vedem când ne-om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
anevoie doar privirea ștearsă spre cei care ședeau la căpătâiul lui. De dimineață șade nemișcat și nu o scos o vorbă. Doar se uită la noi, așa ca din altă lume, și oftează cu răsuflare grea - a grăit cu glas înmuiat în lacrimi mama lui Costăchel. Parcă ar vrea să spună ceva, dar nu are glas - a completat Măriuca. O lumânare ardea la capul bătrânului... Costăchel s-a așezat pe marginea laiței, i a luat mâna uscată într-a lui, privindu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ceva cu adevărat plăcut și mult-dorit! În plus, întotdeauna am crezut că eu sunt puternic, atât trupește, cât și moralicește, și că nimic pe lume nu îmi poate aduce atingere, însă sentimentul de iubire ma copleșit în întregime, m-a înmuiat și m-a făcut vulnerabil și fragil. Dar, de fapt, cu toții suntem fragili...” Și cam așa reflecta Marius adesea, atunci când privea în sufletul său, suflet în care se dădea în permanență o luptă aprigă între prefăcătorie și adevăr, adică între
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu multă fală și întâietate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să înmoaie inima omului îndată, iar asta m a mișcat cu tărie și m-a înduioșat. Mi-a întins mâna spre a-i da ceva, iar eu n-am tut să-mi întorc fața de la ea; nu mi-a îngăduit simțirea să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine să-mi aleg un pseudonim literar, așa cum au făcut-o și o parte din poeții consacrați. „Consacrați!” auzi! Ce tupeu aveam... să gândesc măcar la acest lucru. N-am dus gândul până la capăt deoarece un tremur puternic mi-a Înmuiat genunchii. După ce-am uracat scările editurii ( care părea a fi Într-un pod), m-am oprit În spatele unei uși pentru a mă liniști. După puțin timp am realizat că era chiar ușa unde avea biroul dl Cassian Maria Spiridon
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
povestirile lui Nathaniel Hawthon, unde era descrisă „ o grădină ciudată, În care un botanist toxicolog a adunat tot felul de plante otrăvitoare: aceste plante, cu frunzele ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pădure și un cal. Vă mai dau și niște bani. Veți trăi bine și veți avea de toate. E tot femeie și ea, o să-ți placă și de dânsa, vei vedea. Moș Ion, cu firea lui lacomă, începuse a se înmuia când auzise de pământ, cal și bani. După ce mai închinase câteva păhăruțe cu vin, căzu de acord s-o ia pe Catinca de nevastă. Întorcându-se noaptea târziu înapoi acasă, nu vorbiră nimic unul cu altul tot drumul. Fiecare din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
înghesuiți în brațele unei femei mătăhăloase, cineva să cheme salvarea, răcnește tatăl meu, de mult a mers cineva după ea, zice un glas de om, altul a pornit în galop spre oraș, mama deschide ochii, zâmbește spre mine, mi se înmoaie picioarele, nu mai am aer, lumina dispare din jurul meu, voci înfundate, cineva mă ia în brațe, scoateți-o afară, scoateți-o afară, strigă cineva, alerg pe câmpul înverzit cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă... 8 noiembrie, Sydney Aborigenul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Universității. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Se uită la el de departe, arată ca un nomad, îi place atât de mult această mină a lui, de rebel, se uită de departe la el și simte cum i se înmoaie inima. Vrea să treacă pe lângă el fără să îi vorbească, dar el o prinde de mână. "Lasă-mă". "Arăți splendid". "Îți bați joc de mine". "Niciodată". Se smucește și intră în clădire cu dorința s-o înghită pământul. Își susține
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că este un fel de dumnezeu al acestor locuri. Un dumnezeu blajin, care controlează oamenii mai abitir decât unul cu biciul în mână. Se uită la silueta ei, perfectă, niciun gram de grăsime, fața ușor severă, dar fruntea voluntară îi înmoaie aerul de severitate al feței. Părul ușor cârlionțat, se vede că are o coafeză bună, o astfel de tunsoare nu poate face oricine. Bine îmbrăcată, chiar rafinat îmbrăcată. "Comunismul a fost bun ca pâinea caldă, mai ales pentru cei cărora
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fiind un model luat îaproximativ) de tata și de mine. Era o femeie energică și rezistentă la efort, fără știință de carte, nici iscălitura n-o învățase, căci semna cuponul de pensie de urmaș cu degetul mare de la mâna dreaptă, înmuiat în tuș. Poseda însă o inteligență nativă, ieșită din comun, care o făcea prea încrezută în puterile sale și râdea cu prețiozitate de oricine, până la absurd. De ce spun că dăscălița Ilinca, așa cum o apelau cunoscuții, era deosebit de tenace, fiindcă timp
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mi-au mai trebuit ore de conducere până când mi-am luat primul autoturism, la terminarea facultății de dentiști. Degeaba a tot încercat Buciu, care era jucător în echipa de fotbal și un bun popicar, la rugămințile mele, să-l mai înmoaie pe tata, spunându-i că sunt băiat de treabă și am învățat repede să conduc. Hotărârea sa a fost de neclintit, adică, nu mai aveam voie să mă apropii de vreun utilaj staționat sau în mișcare. Coca, balaoacheșul concubin, Lala
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ca să-l împresoare și să fie cu el și să-l mângâie lin. Din locul în care se afla, îl vedea pe Mali cum se îndepărtează cu rulota lui minusculă, când spre stânga, când spre dreapta, în timp ce picioarele lui se înmuiau și se topeau ca și vata de zahăr. Scările de lângă el coborau spre peron, iar lui nu-i venea să pășească. În jurul brațelor sale, mânecile se strânseră tare, apoi și mai tare, în cea mai caldă îmbrățișare a puloverului său
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a cuțitului, lăsând în urmă o adevărată cărare. Emil îl ascultă. Picioarele lui călcau lianele tăiate ca și cum ar fi plutit peste ape. Amândoi înaintau greu, dar încercau să nu-și julească mâinile și picioarele. Ploaia continua să cadă și să înmoaie pământul, care se făcea tot mai cleios și se întindea pe pantalonii și bocancii lor. Mai e mult? — Nu cred. Mergem de mai bine de șase ore și nimic. — Trebuie să fie pe aici pe undeva. Emil se opri și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]