489 matches
-
am fost și eu odată, recunoscu ea în sine, turnându-și un pahar de vin. Poate că și eu am crezut că poți realiza lucruri numai dorindu-le, că totul se va rezolva. Cu Aidan n-a mers, cu toate că eram înnebunită după el. Și, mai rău de-atât, nici cu Neil Lomond n-a mers. La gândul acesta, Darcey scoase un oftat încărcat de regrete. Adevărul e că numai invitația la nuntă o făcuse să-și aducă aminte de Nieve și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să îi ureze noroc. Sigur că au venit, exclamă Anna cu o privire care punea la îndoială sănătatea mintală a prietenei ei. De ce n-ar fi venit? Astă-seară e un meci de fotbal, îi explică Darcey. Și știi cât de înnebuniți sunt după fotbal. Da, dar preferă să se distreze alături de tine, îi spuse Anna. Darcey zâmbi. Păi, cred că și eu am chef de distracție. Îți pare bine că pleci la Edinburgh? o întrebă Anna. Sigur că da. Am emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că ne face de râs. Ți‑ar prinde bine, mai câștigi și tu un ban... Până să apuc să răspund, Priză a revenit la masă, radios. — Dom’le, e ceva de speriat, spuse el pe un ton plângăcios. Toată lumea e Înnebunită să facă afaceri. Toți Ăștia care stau la masă În jurul nostru, uitați‑vă puțin la ei. Uite, Ăla cu oche‑ lari cu rame de aur are nu știu câte terenuri. Celălalt, Ăsta gras cu două ghiuluri pe deget, a cumpărat acum câteva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Ascultă-mă, măcar o dată! răcni Tenzo. Glasul său și disperarea din el sa erau evidente oricui. Koroku nu-l luă În seamă. Oinosuke adusese un fitil. Koroku Îl luă și, după ce Încărcă muscheta cu plumb, Își ținti nepotul, care zbiera Înnebunit. Am greșit! Mărturisesc! Te rog, ascultă-mă! La fel de neimpresionați ca stăpînul lor, oamenii stăteau tăcuți, Încordați, privind. După câteva minute, Tenzo amuți. Capul Îi căzu În piept. Poate că privea moartea În ochi. Sau poate că se știa Învins. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care se luptau, Însă, n-avea să fie ușor să găsească locul unde inamicul Își ținea caii. Iar aceștia nu pășteau În liniște. În mijlocul ploii, al săbiilor ce se ciocneau și al sângelui, caii intraseră În panică și câțiva galopau, Înnebuniți, prin tabără. Unde s-o fi putut ascunde? Jinnai se opri cu lancea În mână, lăsând apa de ploaie să i se prelungă pe șaua nasului și prin gură, până În gâtlejul uscat. Deodată, un luptător care nu recunoscuse În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însă chiar și cu o asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte Încă nu se Încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind Întunecimea dinaintea zorilor, În munți răsună ecoul unei detunături de armă. Caii se cabrară, Înnebuniți. Vasalii o luară la galop Înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, În timp ce priveau În jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat Împușcătura; de fapt, galopase deja cu peste cincizeci de metri În față. De la acea distanță, se Întoarse strigând: — Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul Împăcat. Sozo se Îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era Împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni Înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo Își Înjunghiase propriul fiu de patru ani, care muri chiar sub ochii soției sale, iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte sabia Însângerată, Sozo se prosternă spre Katsuyori, de la distanță. — Ca dovadă a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră În panică și loveau cu copitele În pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, În sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând Înnebuniți, năvăliră În galop În mijlocul forțelor clanului Akechi, În timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri Își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
da o lovitură zdravănă lui Hideyoshi și voi pedepsi trădarea lui Tsutsui Junkei. Nu caut un loc unde să mor În zadar. Le voi arăta eu cine e Akechi Mitsuhide. Și-acum, lasă-mă să trec! — De ce sunt atât de Înnebuniți Înțelepții ochi ai stăpânului meu? Armata noastră a primit azi o lovitură dureroasă și trei mii de oameni au murit, În timp ce alții, fără număr, au fost răniți. Generalii noștri au fost doborâți, iar noii recruți s-au Împrăștiat. Câți soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Apoi se așeză În șa, dar fără a părea gata să pornească. Dinspre poala muntelui se auzi o răbufnire zgomotoasă. Când Inuchiyo și toți ceilalți priviră Într-acolo, văzură că un cal speriat din spatele formației Își rupsese priponul și fugea, Înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, În acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo Întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un vânt Înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se Întorseseră contra lor, Încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau Înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, În timp ce urca spre un loc mai Înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i Întâlnea, În contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ei, dar ochii lui să vadă nu puteau 320 Pricína cruntei sale suferințe, căci ea zăcea, al morții chip, Aprig mișcata de fioruri pînă ce umbra-i fost-a dezrobita, apoi fugi-n Delir în jurul Elementelor de sus, de furie înnebunita. Ea205 aruncắ în aer Porțile inimii lui Enitharmon cu Bubuit înfricoșător, Și-acum era cu neputința să fie-nchise iar vreodată; țîțînile de aur fost-au smulse, 325 Și se făcură țăndări porțile și ale lor podoabe fost-au nimicite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
suprinsă la apogeul procesului de seducție sexuală. Terifiantul se metamorfozează, subit, în poftă carnală: "Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
euro scrie rtv.net. Furtul a avut loc în jurul orei 22.00. Atunci Mădălin Ionescu și soția lui erau plecați la film. Când s-au întors, cei doi soți au trăit clipe de coșmar. Toate lucrurile erau răvășite, câinii lătrau înnebuniți și mai multe lucruri de valoare dispăruseră. Din declarațiile prezentatorului TV, hoții au reușit să fure sume de bani importante și cu bijuterii. Prejudiciul a fost calculat undeva la 7.500 de euro. Mădălin Ionescu a chemat imediat poliția care
Hoții au spart casa unui cunoscut prezentator TV by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61598_a_62923]
-
e dezechilibrată. Nimeni nu-și bate capul să țină scorul. Tăcerea lor posacă parcă îl necăjește. Copiii se strigă monosilabic unii pe alții, dar pe el îl ignoră total. Pe măsură ce jocul se întețește, îi simte în jurul picioarelor lui, înfierbântați și înnebuniți, încercând să-i pună piedică, dar limbile continuă să le fie legate. Rabbit n-are nevoie de această dovadă de respect, ar dori să le spună că nu înseamnă nimic dacă crești mare, nu-ți trebuie cine știe ce calități pentru asta
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
actul de predare a mesajelor. Mâine - îi spune acestuia - presa franceză va publica mesajele. Veți decide singuri ce va însemna asta pentru imaginea URSS. Sau, mai aveți o soluție. Există în port un vapor care n-a ridicat încă ancora... Înnebuniți, ofițerii GPU telefonează la Moscova, se contrazic, își dau instrucțiuni unii altora. În cele din urmă, familia Simenon primește aprobarea de a pleca. Iar scriitorul ajunge, încă incredul, pe puntea vaporului unde consulul turc îl privește încremenit, ca pe o
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
dus la fereastră. Se însera: pe cîmp pășteau cîteva oi. Și ele erau stupide, poate chiar mai stupide decît fratele Aișei; însă în codul lor genetic nu era programată nici o reacție violentă. În ultima seară a vieții lor, vor behăi înnebunite, ritmul cardiac se va accelera, se vor zbate cu disperare; apoi viața lor va fi curmată cu un foc de pistolet, trupul lor va deveni carne pentru măcelării. Ne-am despărțit cu strîngeri de mînă; căpitanul Chaumont mi-a mulțumit
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
sex, care, oricum, nu le folosea la nimic în condițiile de imponderabilitate, erau rase, tunse și nefrezate. Oamenii viitorului, ce mai! Pe alt canal, unui bărbat îi moare fiul, din neglijența doctorilor, care nu știu ce e cu febra care-l cuprinsese. Înnebunit, tatăl îi ucide pe vinovați. Apelează la un avocat ca să-l scape, declarîndu-l iresponsabil. Hotărît lucru, oamenii prezentului nu sînt mai breji decît cei ai viitorului. Așa că am continuat butonatul. Sonny e un tînăr îndrăgostit de alt tînăr, Sal, care
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
se pierduse în Atlantic. Pe vremea aceea mulți aviatori rămâneau la jumătatea Atlanticului. Cineva aprinse lumina și Delia plecă supărată de lângă pian, lui Mario i s-a părut o clipă că gestul ei surprins de lumină avea ceva din goana înnebunită a scolopendrei, o fugă oarbă pe pereți. Își deschidea și-și închidea mâinile, în pragul ușii, iar apoi se întoarse parcă rușinată, privindu-și cu coada ochiului părinții; îi privea cu coada ochiului și zâmbea. Fără surpriză, aproape ca o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu există poezie festivă, a spus cineva, căci poate numai despre timp și despre ireparabil se poate da mărturie. Și s-a mai spus odată (dar cine?, când?) că într-o
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
mecanici, strungari, proletariatul în salopetele lui de lucru, asaltînd cu toată forța și cu nădejdea lor de oropsiți ai soartei VOTCA neapărat trebuincioasă propășirii spre raiul respectiv. Timpul se scurgea încet. Era fără paișpe minute. Sava se uita la ceas înnebunit. Și ăia, dinăuntru, care habar n-aveau; să facă ceva, să se miște, să dea vreun semn că, în fine, se va deschide ușa mîntuitoare. Nimic. Fără șapte minute. Coada fierbe, scandalizată... Voci răzlețe protestează că așa e-n Rusia
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
rar, și atunci între cerul gurii și limbă se vedeau un fel de ațe ca sforile unei marionete. * 24 XII 1954. Curtea unei biserici. Trei cîini, dintre care doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
Femeii! - Am cunoscut corpul mamei mele bolnave, apoi muribunde!" Lăsând de-o parte nuanța involuntar morbidă, să constatăm că Barthes percepe travaliul de doliu în termeni aproape exclusiv materiali. Pe de o parte, problemele casnice ("Imediat după moartea cuiva, construcția înnebunită a viitorului șschimbarea mobilierului etc.ț: viitoromanie."), pe de alta, speranța că rândurile pe care le scrie își vor găsi o întrebuințare practică! "Cine știe? O fi existând în aceste note puțin aur?" În ciuda dependenței totale de mamă, frecvent afirmată
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
vorbim de strigoi, stafii, vampiri, egregorii. Sunt, și ne dau cu tifla. Noi nu vom mai fi, ele vor rămâne. în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
cu tunuri, mitraliere și altele își hăituiesc profesorul îngrozit (desenul este redat întocmai de editori). Furios, Crastaing îi pedepsește cu o temă suplimentară: "Te trezești într-o dimineață și constați că peste noapte te-ai transformat într-un adult. Complet înnebunit, năvălești în camera părinților dumitale. Aceștia s-au transformat în copii. Povestește urmarea." Toate acestea se întîmplă în prima parte intitulată "Subiectul". Urmarea este surprinzătoare nu și dacă sîntem atenți la titlul celei de-a doua părți: "Povestiți urmarea"): lucrurile
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]