1,013 matches
-
uit cum se Îndepărta prin acea galerie infinită, pînă cînd silueta i se topi În penumbră și m-am Întrebat ce făcusem oare. 15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
destrămată, care părea un giulgiu. O străjuiau patru scaune și două vitrine pline de murdărie care adăposteau vesela, o colecție de vase și un serviciu de ceai. Într-un ungher rămăsese vechiul pian vertical al mamei lui Carax. Clapele se Înnegriseră, iar Îmbinările abia se mai zăreau sub stratul de praf. În fața balconului pălea un fotoliu ponosit. LÎngă el se găsea o masă de cafea pe care ședeau niște ochelari de lectură și o Biblie legată Într-o piele palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o ajuta să-și descarce căruța și o conducea până la drum, așa cum ar fi făcut-o un om galant. De douăzeci de ani, Josăphine locuia la capătul străzii Chablis, aproape în câmp. Nu era o casă, ci doar câteva scânduri înnegrite de ploaie, care doar printr-un miracol obișnuit nu se prăbușeau. O colibă întunecată precum cărbunele, care îi băga în sperieți pe copii, și în care toți credeau că se înalță până la tavan piei împuțite, animale moarte, păsări dezmembrate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
adus. Puștiul se smucea în toate direcțiile, repetând întruna același lucru „Eu am fost, da, eu am fost!“. Pielea îi era vineție, pătată din loc în loc de răni roșiatice, vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare începuseră deja să i se înnegrească sub efectul înghețului. Despiaux îl înveli cu o pătură și îl ajută să meargă până înăuntru. Matziev i se alătură din nou lui Mierck. Băură în cinstea reușitei lor. Frigul îl dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de jos, credeam că lemnul e negru din cauza vechimii, dar nu, el e negru din cauza umezelii de la subsol, se uită pe sticla tablourilor din dormitor și vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de lumini și umbre, un han galben, sub luna de șofran - apoi liniște, În timp ce crescendo-ul de râsete se stinge... mașina a pornit iar la drum pe aripile lunii iunie, Îmblânzind distanțele peste care creșteau umbre și strivind umbrele galbene, Înnegrindu-le... A urmat o frână bruscă și Amory, zgâlțâit, a deschis ochii. La marginea drumului se afla o femeie care vorbea ceva cu Alec, aflat la volan. Mai târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe line, ca trompele de elefant. Lumina se revărsa din globurile În formă de flori de culoare crem. Ovalul mesei era tăiat dintr-o bucată groasă de sticlă. Picioarele, dintr-un metal auriu, Înnegrit pe alocuri, erau adânc cufundate În covor. Era un covor atât de gros Încât aveai impresia că o minge de golf nu s-ar fi zărit pe suprafața lui. Femeia Încetă să-și mai privească pantofii, mutându-și privirea deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apere instituția căreia, poate în mod simbolic, statuia sa îi întorcea spatele. Nu că mai erau prea multe acum din clădirea asta cândva excesiv ornamentată în stil renascentist care să pară că ar merita să lupți pentru ea. Cu fațada înnegrită de fum, Reichstag-ul arăta ca un vulcan care își trăise ultima și cea mai spectaculoasă erupție. Dar incendiul fusese mai mult decât jertfa de foc a Republicii de la 1918; era, de asemenea, cel mai clar exemplu de piromanie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ca regulă generală, criminalii care își lasă victimele la biroul de bagaje din gări nu se oferă, în mod normal, să-și dea numele și adresele reale. Bărbatul în haină kaki, ai cărui dinți stricați semănau cu izolațiile din ceramică înnegrită de la cablurile de tramvai, se uită la mine liniștit și plin de încredere și bătu darabana pe coperta tare a registrului său: — Cel care a lăsat cufărul dumneavostră sângeros este aici înăuntru. Își deschise caietul, linse un deget pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Strofe > Creatie > " ECOUL COPACULUI CRONOS" Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 377 din 12 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului ramuri de umbre înnegrite de patimi ridică pământului coroana de fum se înalță catarge prin crengile negre para secundei în uimire s-a-nscris păsări de noapte de zi și de viață în lumină își scutură zborul proscris redevin înălțare prin focul din iesle redeschise sunt
ECOUL COPACULUI CRONOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361568_a_362897]
-
întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește cu sârg Maluri părăsite de întregul burg Nourii coboară înghițiți de ape A venit potopul, adio agape! Ascunse în grinduri vietăți de ceară
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
se afla într-o situație de cumpănă. Îi vede pe bătrânii platani tremurând asemenea frunzelor ce și-au luat zborul alungate de toamnă și vânt și nu înțelege ce cale să urmeze. Își dorește să rămână pe creanga goală și înnegrită de teamă și frig dar o altă chemare lăuntrică, încă neînțeleasă, o îndemnă să se lase și ea dusă de vânt spre altarul de frunze moarte. Încă nu s-a hotărât pe care drum să pornească. Se mai leagănă și
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Undele și le frământă În genunea rotitoare De sub măcieși-n floare, Sub cerul cu bolta sfântă Și o doină veche cântă. Vulturul din aripi bate Munți albaștri de străbate. Este cald, e zi de vară, Vântul urcă și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
ajute pe cărarea vieții? Cu siguranță că ar fi binevenite astfel de materiale care să ne ajute să avansăm treaptă cu treaptă către desăvârșirea Mântuitorului nostru, însă întrebarea este de unde să le luăm? Este relativ ușor să arunci cu cuvinte înnegrind pagini întregi pentru a scoate cărți având ca etichetă spiritualitatea, dar este extraordinar de greu să poți sintetiza în mod valabil acele principii fundamentale care se constituie ca fiind esența învățăturii Domnului nostru Isus Hristos. „Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului LAS PANA TIMPULUI...CA SĂ TE SCRIE Îmi ruginesc cuvintele încet pe buze, Îngălbenite-mi curg pe foaie și-nțelesuri, Iar gândurile mele-n val se înnegresc Când viața scrisă, eu, o las în versuri. Îmi ofilește doru-n drumul către tine Atunci când pribegește singur pe cărări, Iar chipu-ți șters, fără de gând când vine, Îl văd împrăștiat în cele patru zări. Văd câmpuri cu miresmele uscate Și
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
am în minte. Pe pajiști verzi, văd pete mari de soare Cum dogorăsc și crudul din viile culori, Iar țărâna de pe șesuri cum absoarbe Răniții pași desculți, din care curg sudori. Prin căutări de veșnicii când mă revăd, Mi se-nnegresc în patimi imagini parjolite De focul dorului nestins mereu căutător Și de-acel jar ce-l las să ardă în cuvinte. Aș vrea culoare-n pretutindeni să presar, Dar fără tine niciodată n-am să pot, iubite, Căci numai tu
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un temerar lecuit de frica ucigătoare ce-i răpise cei mai frumoși zece ani din viață... Timpul
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
mai tristă decât a fraților săi căzuți. Rănile formate din izbiturile celorlalți în cădere, nu se vor vindeca. Se vor umple cu lacrimi de rășină, limpezi ca roua, care apoi se vor îngălbeni, trecând prin nuanța chihlibarului, apoi se vor înnegri și vor cădea odată cu scoarța mâncată de carii și lovită de ciocănitori. Ramurile rupte ce i-au rămas nu se vor reface. Vor supraviețui un timp, cu cetină săracă, apoi se vor usca pe rând, arătând ca niște mâini uscate
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vid Idei finite, gânduri grele, ce se grupează în fascicul Dar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventricul Se înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genune De n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o minune ... Citește mai mult Iertări umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se dividPrefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vidIdei finite, gânduri grele, ce se grupează în fasciculDar nu dispar, ci se depun, pe atrii, chiar și pe ventriculSe înnegrește mușchiul roșu, se pregătește de genuneDe n-o să-mi pierd nicicând credință, se va produce o minune... Abonare la articolele scrise de alexandru florian săraru
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
mai mult, îi promisese că atunci când vodă va veni să vadă herghelia îl va prezenta ca pe unul ce cunoaște îngrijirea cailor. Dar vremurile nu vrură să fie așa cum ziseseră, el căzuse în luptă, iar ea, roabă la păgâni. Noaptea înnegrise orizontul. Marele convoi, cu aproape douăzeci și ceva de mii de suflete, cobora în bezna lăsată ca o pătură groasă peste lungul drum spre Brăila. Trecură de Cucuteni, străbătând Valea Oilor, pe stânga apei. Liniște. Doar vântul gemea prin frunza
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
apa mării, Focul dragostei să-și stingă. Și cu un firav fior Și-a lasat pe apă focul, Dar deodată a-nnegrit Apa mării stricând jocul. Vai, ce jale se stârnise Când din doru-mi arzător, Neagră-n val ia curs durerea, Înnegrind marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
la porți de Cetate lunară O altă zi dinaintea turnurilor, o altă noapte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Bancuri de umbre Îngrămădeală de oameni Sporovăială printre mormane de mere Iarba era un strat subțire din argint înnegrit Pașii ei deveneau petec lucios pe-un covor cafeniu presărat cu gutui proaspăt căzute din pomul vieții Stăpânul cel tânăr rumega o lămâie suflet în trup buhăit Părul ei = o căpiță cocoțată-n boltă Flămând oceanul rodea stânci Grădina era
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
mării, Focul dragostei să-și stingă. Și cu un firav fior Și-a lasat pe apă focul, Dar deodată a-nnegrit Apa mării stricând jocul. Vai, ce jale se stârnise Când din doru-mi arzător, Neagră-n val i-a curs durerea, Înnegrind marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
cu sticlele cu lapte, intrând în grabă în odaia ce îndeplinea atât rol de bucătărie cât și de cameră a ei, a Romeliei, dar și cameră de zi. Odaia nu era deloc frumoasă: tavanul scund, ferestrele întunecoase, pereții coșcoviți și înnegriți din cauza fumului. De când venise Romelia, însă, încercă să o facă cât de cât primitoare, având grijă să o mențină curată, ordonată, să șteargă praful permanent. Puse laptele la fiert și așeză pe ochiul alăturat fiertura pentru porc. Privea cum arde
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]