628 matches
-
intensificarea lor, creșterea capacității vitale, a rezistenței la hipoxie, ca efect tardiv. De asemenea se înregistrează creșteri spectaculoase ale frecvenței cardiace și tensiunii arteriale. Ele sunt apreciate ca fiind mai scăzute în comparație cu alte forme de efort, mai mari la copiii înotători, mai mici la juniori, la ambele categorii cu un timp mai redus de revenire în comparație cu revenirea la adult sau la copiii care efectuează efort pe uscat. În sânge se constată o creștere a hemoglobinei, activarea leucocitozei, mai ales după efort
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
care scade cu cât efortul se prelungește, astfel că după două ore de înot glicemia este mai scăzută față de valorile dinaintea efortului. În ceea ce privește colesterolul, acizii grași liberi, lipidele serice cresc imediat după efort, iar ca efect tardiv, în condiții bazale, înotătorii au acești indicatori sub valorile de referință ale celor care nu fac sport. În ceea ce privește implicațiile efortului în antrenament, la copiii cu vârste cuprinse între 8-12 ani pregătirea poate fi planificată unitar, în grupuri mixte de antrenament. După 12 ani se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sunt de 4 95 ori mai mari la 12 ani și de 5 ori mai mari la vârsta adultă, ajungând în medie la 88cm la bărbați și 82cm la femei. Valorile antropometrice obținute arată că este necesară o împărțire a înotătorilor în funcție de stilurile de înot. În abordarea acestui subcapitol trebuie să se țină seama atât de selecția pe probe (50m, 100m, 200m, etc.) dar și de selecția pe probe și procedee având în vedere faptul că în cadrul aceluiași procedeu tehnic există
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
medie (170-176cm la fete și 176-180cm băieți), greutatea corporală cu 5-8 unități mai puțin decât numărul de centimetri peste 100 ai taliei. Puterea aerobă se situează la nivelul foarte bun conform tabelelor C.M.S. Posedă rezistență, îndemânare, suplețe coordonare și forță. Înotătorul craulist (50m-100m) este caracterizat prin înălțime mare însoțită de greutatea corespunzătoare, robust, înregistrând cele mai mari dimensiuni ale toracelui, umerilor, proporțional în ceea ce privește reperele antropometrice cu mențiunea că lungimea palmei și a gambei au valorile cele mai mari. Pe plan biomotric
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
proporțional în ceea ce privește reperele antropometrice cu mențiunea că lungimea palmei și a gambei au valorile cele mai mari. Pe plan biomotric el dispune de o forță mare de vâslire, care datorită caracterului tehnicii de înot craul asigură viteză mare de înaintare. Înotătorul craulist fondist (1500m) are înălțimea și greutatea la valorile cele mai mici. Dimensiunile antropometrice îl plasează în grupa mică de valori, fapt ce explică numărul ridicat al mișcărilor de înaintare. Același raport îl găsim și la forța pe unitatea de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pe unitatea de vâslire, care atinge valoarea cea mai mică. Numărul ridicat de vâsliri servește la înaintarea cu viteză medie crescută pe distanțe lungi, se remarcă o apropiere a acestui tip de înotător de tipul alergătorului de fond din atletism. Înotătorul craulist semifondist (400m) se situează între cele două biotipuri prezentate. El are valori mai mari față de craulistul vitezist la lungimea antebrațului, a trunchiului, a tălpii piciorului, a întregului picior, la circumferința pumnului, a antebrațului, a genunchiului. De asemenea, în comparație cu craulistul
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
circumferinței gleznei și a gambei. Aceste diferențe ne fac să-l păstrăm mai aproape de craulistul vitezist, fapt care ne ajută să înțelegem mai bine caracterul efortului pe distanța de 400m, zonă mixtă, la performanțe situate sub limita celor 4 minute. Înotătorul spatist (100m și 200m) este înalt, dar cu greutatea corporală medie, raport care impune calitatea specifică, suplețea. Întrece craulistul vitezist la lungimea antebrațului, brațului, tălpii, în lățimea umerilor și mobilitatea palmară, are lățimea șoldurilor la valoarea cea mai ridicată. Față de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înalt, dar cu greutatea corporală medie, raport care impune calitatea specifică, suplețea. Întrece craulistul vitezist la lungimea antebrațului, brațului, tălpii, în lățimea umerilor și mobilitatea palmară, are lățimea șoldurilor la valoarea cea mai ridicată. Față de aceste repere, imaginea standard a înotătorului este regăsită mai mult în tipul spatistului decât a craulistului vitezist. Funcțional consemnăm o forță medie de vâslire, fapt ce ne sugerează că numai prin tehnică eficientă s-ar putea obține creșterea valorică a rezultatelor. Datorită faptului că lungimea tălpii
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la un tempo mai scăzut. La fel se pot interpreta și reperele maxime găsite la mobilitatea labei piciorului și lungimea membrului inferior în întregime. Suplețea și mobilitatea fac ca spatistul să semene într-o oarecare măsură cu săritorul în înălțime. Înotătorul de fluture (100m și 200m) prezintă biotipul somatic în care regăsim craulistul semifondist, iar pe plan motric se apropie de valorile craulistului vitezist. Picioarele mai scurte lasă să se întrevadă rolul pe care îl joacă trunchiul în propulsarea corpului. Aceste
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
locul trei, dar în condițiile date de caracterul tehnicii de înot (concomitența vâslirii) viteza fluturistului este mare, ocupând locul doi în ierarhia vitezei de înaintare a procedeelor de înot sportiv, după carul. Delfinistul are aspectul unui luptător de categorie semigrea. Înotătorul de bras (100m și 200m) reprezintă biotipul somatic caracterizat de cea mai mică înălțime, în schimb ca greutate atinge valoarea cea mai mare. Somatic, valorile membrelor se află la cotele cele mai reduse. Surprinzător de mare ne apare lungimea trunchiului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
alternanța vâslirii puternice a picioarelor cu vâslirea slabă a brațelor) nu contribuie la realizarea unei viteze ridicate de înaintare, brasul este cel mai lent procedeu de înot sportiv. Brasistul poate fi asemuit cu un săritor în lungime sau de triplusalt. Înotătorul de mixt individual (200m și 400m) a reușit sa se diferențieze față de ceilalți înotători. Somatic are valorile comparabile cu craulistul vitezist. El înregistrează valorile cele mai mari la circumferința pumnului, gleznei, antebrațului și genunchiului, adică la nivelul articulațiilor unde se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
rezistență deosebită ușurată prin alternarea tehnicii, alternare care confirmă principiul odihnei active. Acest al cincilea procedeu ar putea deveni un concurent al procedeului fluture în proba de 200m, cu condiția realizării unei viteze confortabile la procedeul bras. Putem asocia tipul înotătorului de mixt cu cel al decatlonistului din atletism. Se pot desprinde următoarele concluzii: - la creșterea vitezei de înaintare rezistența apei crește cu pătratul vitezei, iar consumul energetic cu cubul vitezei de înaintare, - la creșterea suprafeței secțiunii transversale a corpului mărirea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
din atletism. Se pot desprinde următoarele concluzii: - la creșterea vitezei de înaintare rezistența apei crește cu pătratul vitezei, iar consumul energetic cu cubul vitezei de înaintare, - la creșterea suprafeței secțiunii transversale a corpului mărirea rezistenței apei înregistrează valori mai mici, înotătorii cu valori ridicate ale suprafeței secțiunii transversale obține viteze mari de înaintare (100m, 200mă, fiind avantajați față de creșterea rezistenței apei, - la creșterea vitezei de înaintare creșterea rezistenței apei înregistrează valorile cele mei mici în cazurile înotătorilor cu valorile cele mai
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
înregistrează valori mai mici, înotătorii cu valori ridicate ale suprafeței secțiunii transversale obține viteze mari de înaintare (100m, 200mă, fiind avantajați față de creșterea rezistenței apei, - la creșterea vitezei de înaintare creșterea rezistenței apei înregistrează valorile cele mei mici în cazurile înotătorilor cu valorile cele mai scăzute ale suprafeței secțiunii transversale, înotătorii cu aceste valori pot menține viteze mari de înaintare (400m, 1500m) fiind avantajați de creșterea rezistenței apei și a consumului energetic, - se confirmă realitatea practică a selecției înotătorilor înalți pentru
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
secțiunii transversale obține viteze mari de înaintare (100m, 200mă, fiind avantajați față de creșterea rezistenței apei, - la creșterea vitezei de înaintare creșterea rezistenței apei înregistrează valorile cele mei mici în cazurile înotătorilor cu valorile cele mai scăzute ale suprafeței secțiunii transversale, înotătorii cu aceste valori pot menține viteze mari de înaintare (400m, 1500m) fiind avantajați de creșterea rezistenței apei și a consumului energetic, - se confirmă realitatea practică a selecției înotătorilor înalți pentru specializarea în probele pe distanțe scurte de înot și a
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
în cazurile înotătorilor cu valorile cele mai scăzute ale suprafeței secțiunii transversale, înotătorii cu aceste valori pot menține viteze mari de înaintare (400m, 1500m) fiind avantajați de creșterea rezistenței apei și a consumului energetic, - se confirmă realitatea practică a selecției înotătorilor înalți pentru specializarea în probele pe distanțe scurte de înot și a înotătorilor mici pentru specializarea în probele pe distanțe lungi, - relația optimă economică trebuie căutată între creșterea vitezei, valoarea suprafeței secțiunii transversale (aspect somatică, dar și modul de producere
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cu aceste valori pot menține viteze mari de înaintare (400m, 1500m) fiind avantajați de creșterea rezistenței apei și a consumului energetic, - se confirmă realitatea practică a selecției înotătorilor înalți pentru specializarea în probele pe distanțe scurte de înot și a înotătorilor mici pentru specializarea în probele pe distanțe lungi, - relația optimă economică trebuie căutată între creșterea vitezei, valoarea suprafeței secțiunii transversale (aspect somatică, dar și modul de producere al energiei care rezultă din relația mecanică generală: forță mare pe unitatea de
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
vâslire. În cazul ipotetic al comparării a doi înotători identici (aceeași viteză de înaintare, aceeași suprafață a secțiunii transversale) acela care va înota cu mai multe mișcări (tempo ridicată va consuma o cantitate mai mare de energie. Tipul somatic-biofuncțional al înotătorului de mare performanță, privit ca model, poate deveni obiectul unor viitoare studii comparative de mare importanță în selecție. Pornind de la acești parametrii se poate face o scalare care să ne aducă în situația să calculăm și să anticipăm valorile procentuale
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
este mai util să se testeze 5000 de începători cu un singur test sau numai 500 folosind o baterie de teste? Campionii de azi au corespuns fidel criteriilor de selecție atunci când au fost selecționați pentru prima dată? Câți dintre înotătorii de valoarea au fost considerați talente la 6-7 ani? Câte talente autentice depistate de selecție s-au pierdut de-a lungul anilor? Capitolul. 6 Aspecte teoretico-metodice cu privire la predarea înotului la clasele speciale din cadrul liceelor cu program sportiv
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
timp înainte de competițiile de înot de către Delegatul FINA împreună cu un membru al Comitetului Tehnic de înot. 7.1.4. Când se folosește echipament video subacvatic de către televiziune, echipamentul trebuie acționat prin telecomandă și nu va obstrucționa câmpul vizual sau participarea înotătorilor și nu trebuie să modifice configurația bazinului sau să acopere marcajul cerute de FINA. 7.2. Oficiali 7.2.1. Arbitru General 7.2.1.1. Arbitrul General va deține deplin control și autoritate asupra tuturor oficialilor, va aproba repartițiile
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
la posturile lor respective pentru desfășurarea competiției. El poate înlocui orice oficial absent, incapabil de a acționa sau ineficient. Dacă consideră necesar, el poate numi oficiali în plus. 7.2.1.5. Înainte de începerea fiecărei probe, Arbitrul General va atenționa înotătorii printr-o serie de fluiere scurte să se de echipeze cu excepția costumului de înot, urmate de un fluier lung care indică că trebuie să-și ocupe pozițiile pe bloc start (sau în cazul procedeului spate și ștafeta mixt să
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
costumului de înot, urmate de un fluier lung care indică că trebuie să-și ocupe pozițiile pe bloc start (sau în cazul procedeului spate și ștafeta mixt să sară în apă imediată. Un al doilea fluier lung va aduce imediat înotătorul pentru procedeul spate și ștafeta mixt în poziția de start. Când înotătorii și oficialii sunt pregătiți pentru start, Arbitrul General va ridica brațul atenționând starterul că înotătorii îi așteaptă comenzile. Arbitrul general va rămâne cu brațul ridicat până când se dă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
să-și ocupe pozițiile pe bloc start (sau în cazul procedeului spate și ștafeta mixt să sară în apă imediată. Un al doilea fluier lung va aduce imediat înotătorul pentru procedeul spate și ștafeta mixt în poziția de start. Când înotătorii și oficialii sunt pregătiți pentru start, Arbitrul General va ridica brațul atenționând starterul că înotătorii îi așteaptă comenzile. Arbitrul general va rămâne cu brațul ridicat până când se dă startul. 7.2.1.6. Arbitrul General va descalifica pentru încălcarea regulamentului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
să sară în apă imediată. Un al doilea fluier lung va aduce imediat înotătorul pentru procedeul spate și ștafeta mixt în poziția de start. Când înotătorii și oficialii sunt pregătiți pentru start, Arbitrul General va ridica brațul atenționând starterul că înotătorii îi așteaptă comenzile. Arbitrul general va rămâne cu brațul ridicat până când se dă startul. 7.2.1.6. Arbitrul General va descalifica pentru încălcarea regulamentului orice înotător observat de el personal. De asemenea Arbitrul General poate descalifica orice înotător pentru
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
asemenea Arbitrul General poate descalifica orice înotător pentru încălcări ale regulamentului ce i se raportează de ceilalți oficiali autorizați. Toate descalificările sunt supuse deciziei Arbitrului General. 7.2.2. Starter 7.2.2.1. Starterul va avea deplin control asupra înotătorilor din momentul când Arbitrul General îi indica aceasta până când începe cursa. 7.2.2.2. Starterul va raporta Arbitrului General dacă un înotător întârzie la start, nu asculta un ordin din rea intenție sau are orice alta purtare greșita la
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]