263 matches
-
te apuci de ceva serios, / îmi spune tata, / altfel o s-ajungi un spărgător, / unul fără odihnă, fără casă, fără cuvinte de rostit. // În felul lui, tata a avut dreptate. / Am ajuns fără ‹ țară, fără casă, fără odihnă, / un spărgător, unul înrăit de soartă, / nemulțumit de mine și de lume, / spărgătorul de tabuuri.“ (Spărgătorul de tabuuri) Predomină însă reflecțiile banale, care te fac să te gândești la cineva care filozofează cu paharul în mână, și formulările neinspirat licențioase, uneori de-a dreptul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
într-un camion al fabricii de dulceață Hero din apropiere, deja aș fi fost scăpat de penibila expunere, scăpat de orice legătură, liber. Ce căutam eu aici? Ce dovadă de îndurare ar fi putut să mă izbăvească pe mine, cel înrăit în dubiu? Între zwinglieni și calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din vremea războaielor cu hughenoții. Și, pe deasupra, nici un pahar de rachiu nu se afla la îndemână. Valea, valea odată! Deja îmi pipăisem pe furiș buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
discuția între Rim și Lina, pe subiectul unui trandafir roșu de cârpă la pălărie, avusese loc în fața lui Mini și Nory. Lina, astfel înfruntată, se supărase de tachinările doctorului, se învinețise 67 înăbușit, cum îi. era felul, ba chiar se înrăise, se vedea bine că are venin în ochi și pe buze, dar nu spunea un cuvânt, numai fum pe nas scotea cu răsuflarea ei astmatică. Biata Lina . . . Rim față de public căutase să fie cât mai ironic și îl prindea așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cuțitul, se ducea la doctor să-l panseze și când acesta se întorcea cu spatele, gâlgâia în grabă conținutul sticlei de spirt medicinal cu care fusese dezinfectată rana... într-un târziu, apare în cârciumă femeia pescarului, cu trăsături dure și înrăite pe chip, deșelată de mizerie, oboseală și de atâtea nașteri succesive, cu trei-patru plozi pe lângă ea, și cu cel mai mic în brațe. își scoate bărbatul din cârciumă cu șuturi în fund, scatoalce peste ceafă și sudălmi ingenioase și rimate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ori reveriile lui ajungeau la Contesă (Contesa lui, nu asta). Domnul Popa reflecta la sensul vieții, la moarte, la felul în care se purtase cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă și ne înrăiesc. La frica de scandal pe care o avea înainte să-și găsească echilibrul interior și detașarea. La ce rămâne în urma unui om. La sublimul, încă obscur pentru el, cu care Contesa îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș vorbi...“ După această scurtă altercație, bătrâna trase concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și mai facă sânge rău intrând În vorbă cu unul sau cu altul, astfel că Începu să meargă tot mai des la cimitir. Acolo era liniște și pace. Păsările zburau ciripind de la o cruce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bisericești să umble cu lucrul diavolului...Parcă nu-i prea bine... „Așa erau vremurile, fiule, și este târziu să le judecăm.” Mă închin părerii tale, părinte. Cu gândul la o crâșmă în care un purtător de sutană drege paharul unui înrăit la băutură...răsfoiesc la hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora - în care se spune că vodă a dăruit mănăstirii sale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nevoie de un medicament trebuia să bată mult până să i se deschidă, iar farmacistul vorbea de după zăbrele de fier. Din spatele lui se auzea un mârâit. Curând s-a văzut că scepticii avuseseră dreptate. Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit să iasă dintr-un motiv sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pază, îi lătra pe străini, inclusiv pe nea Vasile. Un alt vecin a cerut-o pe Lucy, neavând câine, dar degeaba a fost dusă două seri la rând, dimineața ea era înapoi la poarta primului stăpân. Între timp s-a înrăit de tot, s-a dezlegat și a atacat cotețul de găini, atât a scurmat pământul și a forțat ușa, până a ajuns la bietele păsări. Erau unsprezece găini outoare, pe toate le-a spintecat pe rând. - Atâtea găini a vrut
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu a lu’ Mitică de la șapte. Auzi, s-au drăcuit alea În curtea bisericii cu spume la gură, nu știu de la ce s-au luat, da’ erau aprinse rău. Ceva cu fumatul În lift, dracu’ le mai știe... S-a-nrăit lumea, Sandule, aprobă Gicu... Vine Apocalipsa. Da, Gicule, Îl privește Sandu pieziș, vine Apoca...lipsa de creier din capul tău, pe muzică rap, că puștimea roia prin curtea bisericii, asculta rap spiritual și ciupea pițioancele de fund... Se duce lumea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază, că e criză, Și a săltat banu`. Vă dați seama? Cu un cuțit, ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe care-i numim hoți, când de fapt hoții sunt ceilalți, proprietarii. Nu există proprietate mai sigură decât cea lipsită de împrejmuiri sau ziduri, la îndemâna întregii lumi. Omul se naște bun, este bun din fire; societatea e cea care-l înrăiește și-l pervertește... — Taci din gură, bărbate - exclamă doñ Eremelinda -, că nu-l pot auzi pe canar cântând! Nu-l auzi, don Augusto? E-o încântare să-l auzi! Și când fata asta începea să-și pregătească lecțiile de pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cumplită. Pe scara interioară a acestui bastion al mizeriei, Într-un continuu du-te -vino, foamea și boala, bezmetice și trumfătoare, Își fac de cap, neținând cont de nicio lege. Acești oameni bătuți de soartă nu sunt uniți, dimpotrivă sunt Înrăiți, se dușmănesc, se privesc cu ură În loc să se ajute, Își Întind cu frenezie cele mai neașteptate capcane, sunt violenți, răi, Își smulg mâncarea din mâini, Își cotrobăie prin buzunare unul altuia, se bat și uneori se și omoară pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viață nomadă, cine crezi că-ți va păstra scrierile? Cine le va citi? Cine va poposi asupra paginilor, pentru a face o analiză a lor? Ce istoriograf va consemna, că din anul cutare până În anul cutare, un cerșetor, un vagabond Înrăit de singurătate, disprețuit de societate, un paria, a scris câteva lucruri care merită atenție și trebuie studiate cu grijă? S-ar putea ca Într-o zi, de foame, un șobolan să ronțăie caietele În care scrii.. Te-ai gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
făcut trei întrebări. A fost Cristina pe aici. Te pup. - Și eu te pup... Pââr... pâââr...pâââr... A închis. Dragă Sidonia Îmi pare rău să aud că viața a fost dura cu tine. Sper că asta să nu te fi înrăit. Da, îmi spuseseși despre soț și fiică și, dacă el a fost un blestem pentru tine, fata trebuie să fie o binecuvântare. Mi-ai trimis și cele două fotografii - de la ele am avut neînțelegerea, iti mai amintești? Repet ce am
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mai are și relații cu cercurile ostile din emigrație... A Încercat să evite subiectul, dar eu nu l-am lăsat... — Și cetățenia, În ce condiții i s-a luatcetățenia? — Spre deosebire de mine, el a refuzat să se Întoarcă, după război. — E Înrăit, e veninos, e resentimentar, nu-i așa? — ...Știu și eu? E drept, l-am regăsit reticent, suspicios. Dacă nu ai găsit ocazia să vorbiți Între patru ochi, aș zice că nici aici deplasarea nu prea și-a atins scopul! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
hotărât să-L las pe Dumnezeu, și doar pe El, să mă aibe în paza Sa... Celula în care am fost adus apoi - și din care scriu acum - parcă este gândită anume cu menirea să semene spaimă și să-l înrăiască și mai tare pe păcătos, în loc să-l îndrepte. După dulcea și neprețuita libertate, în care oamenii roiesc slobozi, adesea fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acest foc al morții toți dintre voi vă gătiți hrana în casele și în câmpiile voastre. Adevărat vă spun, acesta este totdeauna focul care vă distruge hrana și trupurile, tot așa cum focul răutății și perversității vă pângărește gândurile și vă înrăiește sufletele. Pentru că trupul vostru este chiar ceea ce mâncați, iar sufletul vostru devine, până la urmă, exact ceea ce gândiți. De aceea, este bine să nu mâncați nimic din ceea ce un foc mai mare decât focul vieții a distrus acea hrană. De aceea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Tolerant devii atunci când rațiunea își joacă bine rolul! Omul fără de copii, oricât de bogat, sfârșește sărac lipit pământului. Cartea, știința de carte deschide căi luminoase în lunga ta călătorie prin viața ta șia lumii. Zici uneori: „lumea asta m-a înrăit, de felul meu sunt un om bun”! Dar uiți că și ea, lumea, este și bună și rea; din ea facem parte fiecare dintre noi; mai curând ar trebui spus că lumea-i ca noi și noi ca lumea, buni
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cauza, în loc să facă tttotul ca s-o slujească, așa cum am făcut noi, în frunte cu tttovarășul Dej!... Știm noi foarte bine ce-a făcut domnul Titel Petrescu! Domnul Titel Petrescu a lucrat mână-n mână cu dușmanii noștri cei mai înrăiți din țară și din afară... S-a vândut capitaliștilor români și imperialiștilor anglo-americani pentru un blid de linte!... El și cu social-democrații lui au fost menșevicii noștri!... Ne-a sabotat, a uneltit contra noastră și contra maaarii Uniuni Sovietice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trage cu urechea, ceea ce, de obicei, era destul ca să alimenteze sentimentul fascinației oripilate. Cu o săptămână în urmă, scrisese despre abordarea publicistică „neortodoxă“ a lui Vivian și despre exodul constant de oameni din divizie - ceea ce, nu mai trebuia spus, o înrăise pe Vivian mai mult decât de obicei. Acum, Grove se lua de una dintre cărțile de care se ocupa Lulu: Nu întotdeauna poți să obții ceea ce... nu vrei? Horace Whitney, renumitul expert politic de stânga și fostul consilier al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dorești să dai timpul înapoi și să schimbi totul. Am dat să-mi cer scuze pentru stilul meu de interogatoriu, dar Russ mi-o luă înainte: — Partenerul meu n-a vrut să pară al dracului, domnișoară Stinson. Cazul ăsta îl înrăiește. Era abordarea perfectă. Sally Stinson își aruncă țigara pe podea, o stinse cu piciorul gol, după care bătu ușurel cu palma valiza pe care stătea. — De-ndată ce ieșiți pe ușă, adio și-un praz verde! O să vă povestesc vouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era nici urmă de milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult din pricina acestui chip desfigurat de furie rea s-a înmuiat ca o cârpă. „Bine, o să fac cum ziceți voi, lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]