492 matches
-
cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce somptuos și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
golaș de cocostârc Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dimpotrivă... - Cum adică dimpotrivă? Întrebă Mașa. - Așa, răspunse Extraterestrul. „Și totuși, cum arată la acești (domni) dimpotrivă cel de-al treilea sex?“, se Întrebă În sinea ei femeia, având Încă destul de vie În minte imaginea celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele Înroșite se transforma instantaneu În aburi. În baie temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
temperatura urca spre 70-80 de grade. Uneori și mai mult. Mașa simțea că-i plesnesc tâmplele, că Îi crapă inima În piept. Ca să se răcorească, ieșea În goană și se tăvălea pe zăpadă, apoi se Întorcea În baie cu tălpile Înroșite și dinții clănțăind de frig. Făcea drumul acesta dus-Întors de zece-douăzeci de ori, până când babulea, sătulă de fâțâiala ei, Îi punea În brațe hainele și o expedia acasă, nu Înainte Însă de a-i trage un ultim frecuș cu măturicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bălegar copitele cailor, ale vacilor; fâlfâind ușor din aripi se lăsau pe spinările vitelor, coborând apoi În iesle și În troace, fără să se sfiască de râturile amenințătoare ale porcilor și de boturile taurilor, din care țâșneau jeturi de abur Înroșit. Ieșind pe ușa grajdurilor, se Îndreptau spre cuștile câinilor, care În loc să se repeadă să-i sfâșie, scoțând un scheunat jalnic, se strecurau În găurile săpate de șobolani și iepuri pe sub temeliile șurilor și ale caselor. Stolurile păreau că izvorăsc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din viile astea sunt ale ei. Titus stătea lângă medic și privea încruntat rana lui Antonius. — Pentru asta e nevoie de fratele tău. Se uită neîncrezător spre medicul care își pusese instrumentele pe tăciunii aprinși. El n-ar folosi fierul înroșit ca să vindece o rană, ci uleiuri, rășini, pomade... — Fratele meu e gladiator, ai uitat? replică Antonius punând jos cupa; se întoarse apoi spre medic: Poți începe. — Încă nu sunt gata, murmură medicul. O să te doară, dar am să-ți vindec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmplat lor. Maimuța se apropie. Era așa curajoasă, nu trăda nici cea mai mică teamă. Orice om s-ar fi simțit puțin ciudat să jefuiască astfel în plină zi. Ochii căprui ai maimuței erau însă reci și nemiloși, cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi. Numai că Ammaji, căreia tocmai îi fusese înmânat un cornet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să muncesc. Iocasta a privit-o pierdută. De-acum totul era posibil. Fiindcă tot avem un loc vacant, a zis ea, ești angajată. Cele două femei îndurerate au rămas acolo un moment, agățate una de alta. Apoi Iocasta, cu ochii înroșiți, s-a dus la ușa din față. Peckenpaw era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață. CINCIZECI ȘI DOI Nicholas Deggle era așezat în balansoar, în mijlocul puișorilor ieșiți din ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
închisă în mine ca urma unui cuțit despicându-mă, împărțindu-mă pentru totdeauna între cel ce am fost și cel care am devenit. A rămas cu toate ale ei, ca și cum fiecare clipă a fost să-mi fie fixată cu semnul înroșit, încins în foc, cu care stăpânul își înseamnă animalul. Îi povesteam femeiuștii aceleia tot ce fusese în noaptea de demult de la „Melody“. Nu avea chef să mă asculte. Nu avea ce să-și aducă aminte. Zâmbi, înduioșată doar: — Câți fleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te interesează. O. Dragoste, surioară, maștihă! „Dar, dacă ne concentrăm exclusiv asupra fiecărei clipe prezente imediat conștiinței (luată ca dată), nu putem avea nici o impresie internă despre sinele nostru!“ Prin fereastra mică a mansardei se vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care cobora la apus. Rămăseră amândoi Întinși pe pat și cu ochii ațintiți pe fereastră. De fapt, nu erau mai mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit și luminat de soare de jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe prag, gândindu-se În ce fel să spargă ușa, să Încerce s-o salveze, sau, oricum, să suporte ca un bărbat toate consecințele. Atunci apăru ea, fusese la o prietenă pentru a afla programarea examenelor. Avea ochii Încă puțin Înroșiți, poate de plâns, poate de fum de tutun, dar era teribil de bucuroasă că-l găsise acolo. Dimineața Îl Însoți pe el până la cămin și abia după aceea plecă spre bibliotecă. P. Cât timp povestim, război nu va fi! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din cap afirmativ și celălalt Îl bătuse cu voioșie pe umăr. Voia probabil să arate că se bucură din tot sufletul de reușita lui Grințu.) Abia după aceste ultime propoziții Ana reuși să-și oprească sughițurile de plâns. Ridică ochii Înroșiți și, privindu-l drept În ochi pe fostul pedagog, Încercă să zâmbească. — Deci până la urmă n-ai ajuns din nou până aici? - Întrebă ea arătând cu mâna spre polița veche În valoare de 1000 de lei. Nu, dar mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul prins în ștreanguri De-ntunecate minți și negre clevetiri. Mi-i sufletul un templu cu răstigniri ascunse Corabie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un patriot american atât de anemic împotriva noastră. Anemic și stângaci. Chiar a căzut într-un cuțit? Mal o lovi cu palma deschisă. Claire se clătină, apoi îl pălmui și ea, fără să verse nici o lacrimă, ci doar cu obrazul înroșit și mânjită cu ruj. Mal se întoarse și strânse în mâini balustrada, speriat de felul în care arăta. Claire zise: — Ai face mai bine să renunți. Ai putea să dezvăluiți nedreptatea care ni se face, să declarați că suntem ineficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și mulți dintre cei de vârstă medie pleacă peste mări și țări, atrași de câștiguri mai mari dar cu pagube sufletești nebănuite. Sunt măcinați de dorul de țară și de cei dragi, dor ce le arde inima ca un fier înroșit. La vârsta când mă pregăteam în condiții extrem de grele să dobândesc statutul și calitatea de intelectual, am descoperit o butadă care îmi stăruie încă în minte și care m-a călăuzit toată viața: Amare sunt rădăcinile învățăturii, dar dulci sunt
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
treizecilea ceas de baie. Acum este, fără nici o urmă de îndoială, bolnav, nădușind și tremurând, scuturat de frisoane, ca un om în stare de șoc. Deasupra feșelor albe i se vede doar capul, ca al unui nou-născut prematur, are ochii înroșiți, e stacojiu la față și neplăcut umflat. Arată ca și cum ar fi fost murat, ceea ce este mai mult sau mai puțin adevărat. — Sunt pe moarte, zice el cu un glas subțirel. — Poate așa este, răspunde Anjali cu brutalitate, acoperindu-și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vagă, un mesaj dureros ajungându-i la creier ca o felicitare din concediu: scurt, tardiv și, din fericire, fără să dezvăluie sentimentele reale ale expeditorului. Are capul îndesat între cearșafurile negre pline de praf, așa că nu-i poate vedea fața înroșită a celui care trudește la spatele lui. Este totuși conștient că izbiturile acestuia sunt subliniate de ritmul în care îi sunt pleznite fesele și de strigătele regulate, guturale, ca de vânătoare, ce-i ies din gâtlej. Pe măsură ce starea de excitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
păreau destul de nobili: păstrătorii trecutului, posesorii vechii înțelepciuni. Dar aici, în toată oroarea lor nu se vede decât că sunt negri. Unul dintre bărbați faceîmpotriva tuturor regulilor, un semn către el și ceilalți se uită în jur. Au globii oculari înroșiți și pielea mată înnegrită, gura cu dinții îngălbeniți, trăsături dezgustătoare și vulgare; se răsucește pe călcâie, și pleacă bucuros de gulerul bine ajustat și de scârțâitul pantofilor săi bine lustruiți pe caldarâm. S-a înfuriat pe Star că l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le copiase mai Întâi cu o foiță de indigo dintr-o carte veche de cunoștințe despre natură găsită prin podul casei și abia apoi, scoțând de atâta Încordare și uitare de sine limba pe la colțurile gurii, arsese contururile cu vârful Înroșit al aparatului școlăresc de pirogravat. La Început voise să monteze pe acel cadru măiastru două țevi, Însă s-ar fi dovedit prea complicată fabricarea și montarea mecanismelor, așa că până la urmă se hotărâse pentru o singură gură de foc. Cerșise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doborât deja; cel mai tânăr, Shobei, încrucișase sabia lungă cu un războinic inamic și amândoi se loviră, unul pe celălalt, de moarte. Shobei căzu la baza unui stei stâncos din apropiere. Lângă el, stindardul comandantului zăcea abandonat, de-acum complet înroșit. Din vârful și din josul povârnișului, lănci nenumărate se îndesau spre trupul lui Shosuke, fiecare luptător dornind să ia stindardul de comandant și capul despre care credeau că era al lui Katsuie. Toți se întreceau, unii cu alții, pentru marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i răspund: Păi când eram acasă, cine ajuta la potcovitul cailor noștri? Eu. Cine altul? Mergeam cu tata la potcovar și îmi băgam nasul peste tot. De la suflat cu foiul în cărbunii din vatră, la bătutul pe nicovală a fierului înroșit, până la potrivirea potcoavei fierbinți pe copita curățită a calului...Îmi plăcea tare mult mirosul de copită arsă...De atunci știu că un cal nepotcovit îi ca și cum ar fi șchiop. Să nu te aștepți să tragă. Te lasă în drum tocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu erau deloc. Pașii pe care îi făceam erau atât de mici și de poticniți încât ai fi zis că sunt încălțată cu o pereche de cizme noi cu tocurile defecte. Cu călcâiele pline de bășici și tăieturi, cu carnea înroșită, fiecare pas - cu un picior parcă mai scurt decât celălalt - era o cumplită agonie. în săptămâna de după petrecere m-am gândit foarte mult la Luke. De fiecare dată când îmi aminteam cât de urât mă purtasem, îmi venea să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o cheamă? —Audrey Hepburn? am întrebat eu plină de speranță. —Nuuuuu, a zis mama dând din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Degetele lunecau pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o răsucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]