391 matches
-
meu, am trăit durerile lui, am urmat cu curaj îndemnurile inimii mele și m-a cutremurat mucenicia camarazilor mei. Comunismul, această hidră cu șapte capete, a mutilat și sufocat timp de aproape o jumătate de veac sufletul copiilor noștri, a însângerat drumul spre mai bine al studențimii române cu cele mai diavolești torturi. În școli a introdus ateismul, metoda cea mai sigură de a-l înrobi și stăpâni pe om luptând împotriva Bisericii cu înverșunare; preoți, profesori și alți slujitori care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în chinuri răpusă, o frunte însângerată de pătimiri, sunt izvoare de mântuire... Legionarii înfrățiți cu moartea, „moartea, numai moartea legionară ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți.” Când Dumnezeu va trimite îngerii Săi să culeagă faptele omului spre răsplata veșnică, pe legionari îi vor întâlni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de țară, condamnat la moarte și împușcat la Jilava. A murit, totuși, pe pământul său natal și, probabil, osemintele lui au fost arse și aruncate în necunoscut. Ura lui împotriva Mișcării Legionare a întunecat orice rațiune, a consternat și a însângerat multe inimi românești, iar această nefericită Țară a fost aruncată în anarhia panslavă comunistă datorită multor greșeli. Au fost arestați toți șefii Grupului F.D.C. 47 Ștefan Vodă Bacău: Eugen Măgirescu, șeful Grupului; Roman Popa, șeful Unității „A”; Ioan Cotfas, secretarul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul să nu mai vadă îngrozitoarele lor crime cu care au însângerat țara, și pun paravan legionarofobia la adăpostul căreia guverneză și azi pe cei ce au uitat vechile torturi. La fel și unii slujitori ai Bisericii, „drumeți”, nu apostoli ci meseriași. Iată ce se petrece la o înmormântare din Bacău în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a sufletului, dăruit creștinului frate, spre bucurie duhovnicească. Te caut Te-ai afundat în umbrele din noapte ... Te caut rătăcind pe lungi poteci, în luna mută cuibărită-n șoapte Și-obscure stele, palide și reci. Trec pașii tăi pe-alei însângerate De visul tău, devreme asfințit Și în sclipiri de gând îndurerate O lacrimă de jar mi-a încolțit. Te caut peste munți și-adânc de mare ... De dorul tău mi-e sufletul rănit; Tânjesc după fierbintea mbrățișare, Petală din fiorul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
poruncește decapitarea ta! Gărzi! Gărzi! La cuvintele lui Tung Chih, prințul Yee se aruncă la pământ, izbindu-se cu capul de pardoseală: — Implor iertarea Majestății Voastre, căci sunt vărul tatălui Vostru și rudă de sânge. Privind la bărbatul cu fruntea însângerată de pe jos, Tung Chih se întoarce spre mine și Nuharoo. — Ridică-te, prinț Yee. De parcă în sfârșit și-ar fi găsit locul, Nuharoo vorbește. Majestatea Sa te va ierta de data asta, dar nu va permite nepolitețea în viitor. Nădăjduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
striveau prundul, făcându-l pulbere. Înainta Încet și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile, deși le Înfundaseră cu bumbac Înmuiat În ceară de albine, urechile tuturor erau Însângerate. Nea Mitu Păcătosul, cel ce câștigase prinsoarea, se gândi să-și ceară dreptul și căpătă o vadră de vin Într-o găleată din tablă zincată cu care ăl de pierduse Își adăpa caii și vacile. Nea Mitu se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În toată regula. Strânsese, fără să-și dea seama, hățurile În palme și scăpase lanterna aprinsă printre picioarele calului care, Înspăimântat, bătuse de câteva ori pe loc din copite și o luase la o goană turbată, mușcându-și zăbala și Însângerându-și botul. Băieții se despărțiseră fără vorbe multe, mersese fiecare la casa lui și a doua zi se arătaseră peste fire de harnici la treburile din gospodărie. Între timp căruțașul iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
loc, pentru a lupta până la moarte. Acei oameni erau complet anonimi, dar, în acea zi, au demonstrat tacit, cu jertfa propriei lor vieți, că nu le erau cu nimic inferiori celor care aveau solde mari sau ranguri înalte. Cu lancea însângerată în mână, un luptător al clanului Akechi, care alerga dintr-o cameră în alta, se opri când își văzu un tovarăș prin fum. — Minoura? — Ei? — Încă n-ai rezolvat nimic? — Nu, nu încă. Începură să-l caute împreună pe Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și dați-le ofrandă zeului războiului. Apoi, în strigăte de luptă, porniți la atac asupra fortăreței din Oiwa! Soldații din jurul lui Hikozo aproape se luară la bătaie pentru a nu scăpa ocazia de a tăia capetele grăjdarilor. Ridicându-și săbiile însângerate cât mai sus în cerul dimineții, aduseră jertfă viața prizonierilor și țipară către demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ofertă tentantă, dar o refuz. Cred că dacă o să mă așez acum, nu o să mai vreau să mă ridic. Și, în plus, eu nu citesc ziarele - sunt prea deprimante. Pline de șomeri, prețuri în creștere la proprietăți imobiliare și povești însângerate despre monștri care trăiesc în America Centrală. Dar Debbie spune că ar trebui oricum să iau o pauză și o ascult. E o plăcere să te duci la clasa întâi. Mereu mă uimește cât e de liniște aici, în timp ce la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oferind un peisaj fascinant. Marea „de sânge” o poți compara cu o cortină în spatele căreia sunt ascunse misterele naturii. Încet, încet, totul se transformă în nemișcare și simți cum pacea îți cuprinde trupul și sufletul. Albastrul pur al mării se însângerează, apoi se întunecă treptat, precum cerul. Din această pace adâncă răsare „regina”, aruncându-și văpaia pe valurile liniștite ale mării. Acest spectacol ia forme diferite în fiecare zi a anului și apusul devine o priveliște mereu aceeași și totuși de-
Apus la malul mării. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_664]
-
se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile pe care zadarnic încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se pare că Naomi era la subsol când a fost omorâtă, corect? Ochii Îi scăpărau, arătând teribil de Încântată la gândul că avea o prietenă implicată În ancheta unei crime. M-am hotărât s-o impresionez cu propria mea felie Însângerată de glorie. — Eu am descoperit cadavrul, am zis. M-a uns pe suflet să văd cum Îi pică fața. — Fugi de-aici! exclamă ea. Cum a fost? Lui Naomi n-au vrut să-i povestească prea multe. Avea tâmpla zdrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
putea scoate un cuvînt. — Nu, lasă-mă să-l țin eu, spusese. Vreau să mă mai uit la el. Îl băgĂm În spate mai Încolo. El Îi Întinsese un ziar În poală, după care ea luase curcanul, Îi așezase capul Însîngerat sub aripă și-i mîngîiase penele de pe piept În timp ce Roger conducea. — S-a răcit, spusese În cele din urmă, după care Îl Învelise În ziar și-l pusese Înapoi pe bancheta din spate. Mulțumesc că m-ai lăsat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul improvizat, pentru a stopa hemoragia. Răvășită ca o Nemesis sau ca o Harpie întărâtată, cu ochii turbați ai Meduzei, Cău-Cău pune trofeul însângerat într-un coș de nuiele, pe care îl și ridică de toartă, smucindu-l violent cu amândouă brațele, de la pământ. Mișcarea bruscă îl surprinde pe Boss, deja speriat binișor de bombe, care se hotărăște rapid să treacă în defensivă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ridicară instinctiv. În marginea cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singură ochire observă că țăranii au cuprins toată împrejurimea conacului până la castelul lui Grigoriță și toată ograda argaților. Soarele coborâse spre asfințit în spatele caselor, adumbrind cerdacul și însîngerînd sutele de capete cu privirile strâmbate de puterea luminii. ― Văd că într-adevăr ați venit tot satul, cu cățel, cu purcel! zise Miron calm, cercetând fețele, parc-ar fi vrut să vadă cine lipsește. ― De, cucoane! răspunseră câteva glasuri nesigure
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca niște gheare de pisică. Petre lovea repede, gâfâind lacom. Trupul Nadinei, ciopârțit, se scoroji în zdrențe de carton, dar ochii rămaseră disprețuitori și galeși, chiar când figura se umplu de crestături. ― Dați, băieți, ce stați! răcni Petre cu ochii însîngerați de mânie. Parcă de mult și numai atâta ar fi așteptat, oamenii se năpustiră, în câteva clipe sfărâmară tot ce se găsea în odaie, zvârlind pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe sfârtecate, oale de noapte, perne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Când se uitau într-acolo oamenii se cutremurau involuntar. Ignat Cercel, ca să-și încălzească inima, bolborosi singur: ― Iacă, l-a săturat Dumnezeu și de pământ, și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga. Mulțimea de țărani, furioasă și gălăgioasă, nu se dădea deloc dusă, parcă și-ar fi pierdut somnul. Chiotele unei bucurii năprasnice înăbușeau trosniturile focului, în lumina roșie, oamenii viermuiau ca niște umbre fără
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai sfârșitului moralei raționale și civilizate. Dar, în același timp, amintesc această voce subterană a instinctelor barbare care fondează și sprijină comunitățile, triburile, sudate de și prin violența sentimentelor. Inchiziția nu este foarte departe, și nici războaiele religioase care au însângerat Europa. Și toate, în numele lui Dumnezeu, în numele adevărului pe care l-am putea avea și în numele moravurilor cărora acesta ar trebui să le dea naștere, nu au făcut economie de ruguri, de arderi, de carnaje și alte măceluri sângeroase, care
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ce ți am greșit? Trezește-te, Marandă! Trezește-te! Uite cum arde gârla și calul îi acolo... Îi priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele din urmă și-a adunat gândurile și puterile, a luat-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]