1,283 matches
-
zâmbește satisfăcut... Apoi trage un chiot scurt și urlă ca un apucat. -Ha-haa!! Iii-haaa!!! Ia de-aici... iii-haaaa!!! Amețiți, câțiva polițiști coboară din mașinile răsturnate. Unul dintre ei lovește nervos cu piciorul în caroseria mașinii... Abrașa se îndepărtează... S-a înserat... Muzica lui Ceaikovski se pierde în praful drumului, stârnit de bolidul care dispare în câteva clipe cu totul... În oraș, Abrașa oprește artistic lângă o bordură. Faianță se uită amuzat la mașină, în timp ce Abrașa coboară, își aprinde o țigară și
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
de smoală nimeni nu ne aude de dincolo și când ne aude e prea târziu vrem să intrăm dar vidul nu ne lasă vrem să ieșim și golul ne oprește iar aerul e un tifon îmbibat cu stele învinse se înserează fără sămânță și singura noastră speranță e firul de iarbă ce ne trece prin corp și ne trece prin suflet - străpunge dincolo
Fără să știm by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/2938_a_4263]
-
ele sunt la datorie: cu jocul de table pe masă și cu sticla de alcool la piciorul scaunului. Bărbați zdraveni, în general, posesori de voci tunătoare și, după cum dovedește capacitatea de a broda pe orice temă, nu tocmai idioți. Pe înserat, pe măsură ce se întorc de la lucru, pâlcuri de indivizi șovăitori, înarmați cu plase, iau drumul alimentarelor ori al "buticurilor" din scările de bloc, de unde se întorc în pas evident mai elastic și cu sticlele pline. Apoi, vreo oră nu se întâmplă
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
niciodată, nici viu și nici mort... Colegii au stat ore Întregi pe faleză privind tăcuți marea. De intervenit nici nu putea fi vorba, chiar să fi vrut, marea parcă „era nebună” și parcă... cânta un refren trist... Afară s-a Înserat, verva copiilor a Început să scadă În intensitate, fiind strigați de către cei ai casei la masă și la porția de povești la gura sobei...Viscolul s-a pornit iarăși și stând lipit de sobă cu ochii Închiși parcă aud marea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
circulație, un vatman și un șofer făcuseră referiri la părinți. Nu-mi era foame, nu-mi era sete, nu aveam nevoie de nimic. Ba da! Aveam nevoie de CEVA anume. De EA! Dar unde să o găsesc? Începuse să se însereze. Oboseală își spunea și ea cuvântul. Ajuns în parcul orașului, ceva mă atrăgea irezistibil spre o bancă, așezată sub un castan imens. Nu era nimeni în tot parcul. Am rămas aici o oră, două, poate numai câteva clipe. Florăreasa trecea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
clopoțelul conștiinței ce-n clinchet nostalgic aduce aminte neîncetat și neostenit, ca unul din puținii artiști de azi ce răscolește prin trecutul solar al folclorului românesc. De la maestru a pornit, ca și în multe alte cazuri îndemnul de a fi înserate aceste șiruri de cuvinte închinate celui ce-a fost un doinitor al Transilvaniei și Banatului, a cărui voce rămâne până azi nerepetabilă, Ion Cristoreanu. Născut pe 9 noiembrie 1925 la Tritenii de jos, județul Cluj, a copilărit în satul natal
ION CRISTOREANU. I-AU PLĂCUT SOARELE, PĂDUREA, CÂNTECUL ŞI OAMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384690_a_386019]
-
te întorci, Toadere, de acum mă descurc! După ce rămase singură, Florica se îndreptă spre poteca ce ducea la Ocolul Silvic. Acolo, o aștepta Constantin. Aveau de vorbit. Trebuiau să pună la cale o treabă ce nu putea fi amânată. * Se înserase și mama nu se întorsese. Nicu plângea: ― Vreau la mama! Unde e mama? Surioara îi chemă la bucătărie să mănânce ceva. ― Spălați-vă și la culcare. Frații o ascultară. ― Eu voi dormi cu Nicu în cameră, că îi este frică
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
La biserică i-am spus taximetristului, un tip acru, să mă aștepte că mergem mai departe, la gară: doar să iau o hîrtie. Mda, bine, a zis și-a dat radioul mai tare. Curtea era pustie, parastasele se terminaseră. Se înserase bine și cimitirul se lumina de candele. Am trecut printre ele, nu foarte stăpîn pe mine. E de la bere, mi-am zis. „Vocea” era acolo, la capătul mormintelor, cu silueta ei de toaletă coșcovită. Doar că nu mirosea. Mi-era
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
totul se sfârșise, /o Mamă mai plângea. /Iudeii-și dădeau coate /și garda Te păzea. A treia zi din piatră /din moarte Te-ai sculat /că garda și iudeii, / fugind, s-au speriat. /Doamne! În fiecare Vineri /de Paști, pe înserat, /eu vin să văd vreo rană /dacă s-a vindecat. / Dar când mă uit la Tine, /roșesc și mă agit /de parc-am fost acolo /și eu și am fugit. Nu cumva rătăcește, /fugar strămoșul meu /că-n loc să
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
umble triumfale bătând la poartă „vinovată” ... Voi suflete uitate! nemângâiații viselor fugare ... Veniți cât mai aproape! Și martorii aleși veți fi tăcerii răzvrătite ce se-ascute - de stânca greu urcată și-acea fărădelege ce n-a fost judecată ... Se va însera curând! și corbii vor ieși din rând să ciugulească mâini pătate ... securile vor fi spălate și strânse-n mare grabă și mesele însângerate în veghea lunii vor rămâne poate... poate ... din ciclul (poeme becartiene) 1 septembrie 2009 Referință Bibliografică: Un
UN EŞAFOD PENTRU BOGAŢI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361257_a_362586]
-
e botoasă. Trebuia să ai grijă de ei! Măcar, Eduard a fost cuminte. - Îmi cer scuze, Lady Abigail,nu m-am simțit prea bine și am stat puțin la umbră. - Fiule, bine că ai apărut. E timpul să plecăm, se înserează! M.Joseph avea părul ud. Făcuse baie în rău. - Desigur, dacă toată lumea este pregătită, mergem. Mătușă Annie, ești bine? - Întotdeauna. La datorie, să trăiți! începu să fredoneze o melodie militară. Abigail își dădu ochii peste cap. - Dacă știam că te
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
apel; comunicatul îl voi prezenta eu, dar neamurile celor morți și arși să rămână la poartă. Am și așa destule pe cap, nu vreau să le aud bocetele ! Se ridică de pe scaun și părăsi cu pași lungi încăperea. .......................................... Afară se înserase. La poarta minei s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș din Vale. Sute de lumânări au fost aprinse, iar vaietele celor care nu știau nimic de cei dragi, doar că se aflau în subteran la momentele în care avuseseră
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384439_a_385768]
-
PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului se pregătesc fuioarele acasă prin hornuri risipite peste sat din lemnele aprinse vor să iasă spre ceruri la moment de înserat când se așterne-n suflete odihna din bucuria trudei adunate iară căldura împlinește tihna și ochii pleacă primii înspre noapte doar visele hoinare ce colindă prin somnurile line de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384581_a_385910]
-
Ucroniile autorului sunt abordate ca teorie în filozofia culturii potrivit că¬ruia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s- au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, ro¬manul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită. Sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
a oglindit în ochii fetei iubite, apoi cuminte soarele s-a rostogolit spre locul de odihnă. Timpul a zburat, a trecut ca o părere, orelele au fost minute, iar minutele secunde, când a trecut așa de repede? Începea să se însereze, trebuia să intrăm în sat, înainte de căderea întunericului. M-am ridicat oftând, iubita a înțeles motivul, m-a prins cu mâinile pe după cap apoi m-a sărutat: Nu te supăra, uite, te sărut mult, să-ți țină, până ne vom
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
spus că e bună? Ajută. X: Poate. Omul cu sticla: Ajută să ne mințim o clipă. E o iluzie. X: Atunci de ce bei? Omul cu sticla: Pentru că nu pot altfel. Se ridică de pe bancă și pleacă.) Mă duc. Se va însera curând. Pleacă sprijinindu-se de cruci, căzând, ridicându-se, înghițind câte o gură din conținutul sticlei de care avea mare grijă când cădea.) X: Apune soarele. Când eram copil și doream o clipă de liniște fugeam la cimitir. Era atâta
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
sălașele lor. Locul de păscut era înconjurat de un semicerc al brazilor înalți și mijlocii, cercul închizându-se cu cabana noastră. Unul dintre animale, se vede că se rătăcise, mugea lângă terasa unde luam masa cu lumina stinsă, fiindcă se înserase de-a binelea, doar câteva lumânări ardeau pe masă. Nu vedeam animalul, se făcuse de-acum beznă afară și în zadar, bine dispuși, îi tot repetam: „Cow, go home!” Blânda vacă întreținea conversația cu noi. Am vorbit despre blândețea și
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
lăsați Prin livada de pe deal. Dor în lacrimi curg pe poarta, Unde urma mâinii mele, Mai mângâie și acum, Mâna maicii singurele. Dor îmi e de mă sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
destule ceasuri până se întunecă. Ce să faci și acasă! Totu-i bine, ca de obicei, femeia te așteptă, cu o mămăliguță fierbinte, cu smântânică, brânză și cu un pui fript pe frigare scăldat în mujdei de usturoi, taman pe înserat! Pentru ce să ajungi mai devreme să-i strici planul? Lasă-i această plăcere deosebită să se simtă cu adevărat o nevastă iubitoare ce își întâmpină soțul așa cum se cuvine!” „Ai dreptate gândule! Ce m-aș face dacă n-ai
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
mea? Pătru o cuprinse în brațe. Elena de bucurie reizbucni în plâns la pieptul soțului și printre suspine, abia șopti: - Unde ai fost, dragul meu? M-am îngrijorat când s-a făcut noapte și n-ai apărut. - Cum s-a înserat m-am trezit cu ea la poartă plângând disperată și mi-a zis că ai plecat în zori de acasă și nu te-ai mai întors, interveni Veta. - Vroiam să vin după tine, dar, sincer, n-am avut curajul să
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se înserase și în camera de hotel se auzea doar vântul lovind cu putere acoperișul. Natura se dezlănțuise. Brazii, până atunci atât de mândri, acum erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
chiar, brânză, ouă, lapte, carne, lână și altele pentru a-și acoperi cotele uriașe ce-i erau solicitate de către Sfatul Popular. Celebrul „Carnet de cote”, devenise coșmarul său. Nu-și mai afla liniștea niciodată. De multe ori, când intra pe înserate în sat, venind de la muncile câmpului, era nevoit să facă drum întors și să înnopteze în pădurea de la marginea satului, întrucât afla de la săteni că este așteptat de colector și perceptor acasă. Într-o seară au venit după ce ajunsese Gheorghe
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
avertizați. Autoarea este ușor timorată de privirea cruntă a șoferului care vede în transparența celor cu pielea albă, oarecare duhuri rele, întunericul e generator de rău, de diabolic. Nu întâmplător i se spune autoarei să fie acasă înainte de a se însera. Acest cerc interesant al noutăților ce ocupă lumea arabă, pare desprins dintr-un alt labirint al vieții, dintr-o altă zare, mai puțin accesibilă nouă și totuși... Taifasul este un mod de comunicare care face atmosferă și pune într-o
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
nu visezi, nu iubeștidacă nu iubești, nu trăiești,dacă nu trăiești, nu exiștidacă nu exiști, totul e nimicdin nimic, nimic rămâne ...Camelia Constantin... XII. MY LORD (IX), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2169 din 08 decembrie 2016. Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic. Îi plăcea să privească norii pufoși de diferite forme și culori. Aerul devenea plăcut sub adierea ușoară a vântului. Toată lumea era obosită. Ziua a fost plină de întâmplări neprevăzute
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]