1,882 matches
-
neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce să-i mai dea, un strop de lapte, ori, ceva de ale mâncării?! S-a căutat, rapid, în pungă. Pungadestul de subțire. și-apoi, cădea și înserarea. Pâine, nu mai era, în casă. Lasă, se autoliniști bătrânul tată și socru, în seara asta o să-mi fac un pui de mămăliguță. Dar, când s-a dus la debara, l-a apucat amețeala. Amețiții ăia zvârliseră la gunoi și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se relaxeze nițel. A găsit o bancă liberă. S-a așezat pe ea. S-a întins, și-a trosnit oasele, apoi a tras un pui de somn, acolo, în mijlocul răsfățat spre lume, al naturii. Când s-a trezit era aproape de înserare. O imagine de nedescris, cum nu mai văzuse niciodată, i-a cuprins întreaga făptură, i a răscolit sufletul, i-a aprins inima, desferecându-i dorințele vechi, adormite, atâta amar de vreme. Mai precis, vreme de o viață. și a văzut, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
făptură, i a răscolit sufletul, i-a aprins inima, desferecându-i dorințele vechi, adormite, atâta amar de vreme. Mai precis, vreme de o viață. și a văzut, în fine, pentru prima oară în viața sa, cât de frumoase pot fi apusurile, înserările, pe locurile pe care el se născuse, crescuse, muncise o întreagă viață, fără să și dea seama de frumusețea în care-și dusese zilele. La braconaj Doi mistreți și-au pus în gând să dea o lecție usturătoare celor doi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
traseu frumos, apetisant, pe calea de către și de la servici. Între altele, pe marginea marelui parc al orașului, de la un capăt la altul. și câte nu-i ofereau excursiile zilnice înspre și dinspre muncă. În special, după amiază, pe la începutul căderii înserării. Tineret, dar, nu numai, peste tot, de-a lungul traseului. Entuziasm, dăruire totală, femeile, masculilor și invers, scene rupte din cea mai bogată și ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a cristalizat-o idee. Să facă și el, rost, acolo, de un ban, pentru puțină băutură. I-a împărtășit-o unui bun prieten. Acela s-a prins a-i fi părtaș. Au hotărât când și cum să acționeze. Odată cu înserarea zilei următoare. Până atunci avea tot timpul să ia legătura cu celălalt prieten, de pe malul bulgar al Dunării. Ce sunt cinci tone de orez? O nimica toată. Rapid le ia, rapid le coboară nițel pe cursul fluviului, rapid descarcă marfa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
doi români și un bulgar, să se bucure de câștig, iar fermierul, proprietarul porcilor, să aibă ce le mai da, acestora, câteva zile, de mâncare, până când vor scăpa, cultivatorii de orz, din zonă, la strângerea noii recolte. Odată cu minutele de dinaintea înserării, lotca a intrat în acțiune. Molocea - la cârmă. El cârmaci și tot el trupă. Lotca a ajuns la ponton. La gura de încărcare. Acolo, cu mijloace tehnice adecvate, cinci tone de orz au fost rapid transferate din depozite în lotcă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai arătoasă, care să aibă, dedesubt și un cavou. A găsit. A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
încât, să nu ajungem nici mai devreme, și nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm. și autoturismul s-a așternut, cum se zice, drumului.Urmau să fie colindate rude și prieteni din mai multe sate. Înserarea se apropia repede. Ajunseră. Opriră la prima rudă. Colindară. Coborâră cu toții. Fură serviți cu de toate. Fiecare a consumat câte ceva; copiii au primit și mici sume de bani, apoi, s-au mutat în alt loc.Mai poposiră, de câteva ori
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
lase să mă duc neînsoțit. L-am înscăunat înlocuitorul meu la comandă, cu titlul de Șef-adjunct, cât oi lipsi eu dintre ei, și am pornit. După un drum obositor și riscant suitul celor șase etaje pe peretele drept, în faptul înserării, a fost un adevărat tur de forță de care nu m-aș fi crezut niciodată capabil -, am ajuns în micul meu apartament. Abia atunci am realizat ce sete și ce foame îmi era. M-am târât până în bucătărie. O picătură
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încrede în orice babă care zice că o fost violată? iartă-mă, Doamne - el vrea să aibă dovezi - l-a lămurit Cotman. Drumul n-a durat prea multă vreme... De! Acum mânau doi armăsari, nu o pereche de boi. Pe când înserarea se pegătea să cadă, au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am spus să te oprești. Am crezut că trebuie să mă opresc din vorbit. Ajunseseră Într-un loc pietros, unde arborii se răreau, iar printre ei, bolovani mari de calcar reflectau nefiresc, ca niște lampioane, lumina tot mai slabă a Înserării. — Unde e Christina? — Care Christina? Întrebă la rîndul său Pablo. — Nu face pe prostul! Te urmăresc de mai multe zile, pe cine cauți, cine te-a trimis? — Ca să răspund la toate aceste Întrebări, Îmi trebuie timp, fiindcă povestea e cam
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o vâră cu lăcomie În gură. Pocitania aia smintită de Kawabata, golanul ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
haină În care a strecurat banii, decis să-și Încheie ziua de cerșit. Vânzătoarea de ziare Îl strigă, vrea probabil să-i dea gratis vreun cotidian rămas nevândut. Nu Întoarce capul, se preface că n-o aude. La gura metroului Înserarea aduce un ultim asalt de slujbași care și-au Încheiat lucrul. Un val, din care se extrage cu greu, respirând ușurat. Unde o fi oare Kawabata? se Întreabă Antoniu, privind un porumbel ce se găinățează pe gardul scund care Împrejmuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ați făcut somnoterapie? -De ce Îmi pui asemenea Întrebări? Nu par un cerșetor normal? -O, dimpotrivă, Îmi păreți prea normal... Aici, cuvintele tinerei jurnaliste se rup pentru o clipă, dar se sudează repede și asupra lui Antoniu năvălesc noi Întrebări. Înserarea s-a lăsat asupra orașului. Tonurile ei se schimbă treptat Într-o succesiune de albastruri din ce În ce mai Întunecate. -Cum ați defini totuși cerșetoria? Ca pe o limită a răbdării. -Dar bine, Înțeleg totuși că nu sunteți tocmai o victimă a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
față nu?1 Alexander tăcu un timp. Apoi întrebă: — Ai înșelat-o pe Antonia? Întrebarea mă luă prin surprindere, însă am răspuns imediat: Bineînțeles că nu. Alexander oftă. În salon se aprinse lumina și un fascicul de raze aurii străpunse înserarea; în lumină fulgii de zăpadă, cenușii acum și abia vizibili în întunericul de deasupra, prindeau viață pentru o clipă, înainte de a cădea pe pământ. Cununa sărutului, pe care Rosemary o împletea cu multă conștiinciozitate din ramuri de brad la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am reușit să rostesc aceste cuvinte. Ba chiar le-am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
multe priviri, prea multe discuții, prea mult trafic. Apoi prin pânza de abur se Întrezări o Încâlceală de ogoare, monotonia fiind uneori Întreruptă de vile Înalte și urâte, cu fațadele În toate direcțiile, decorate cu olane colorate, care acum absorbeau Înserarea. Scânteile de la trenul expres deveniră vizibile ca niște hoarde de insecte stacojii atrase În aer de Întunericul nopții. Cădeau și mocneau pe lângă șine, atingeau frunze, tulpinițe, rămurele și fire de varză și se transformau În funingine. O fată călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Românească, 1984; Sezonul pescărușilor, film despre furtul tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Ed. Junimea, 1989; Sfârșitul înserării, roman, Ed. Cartea Românească, 1989; Zodia bâlciului, roman, Ed. Plumb, 1995, Maria, prințesă de Place Pigalle, roman, Ed. Plumb, 1995; A fluierat în timpul Evangheliei, teatru, Ed. Universal Dalsi, 2003; Valea Râsului, piesă de teatru, Teatrul Tinetetului, Piatra Neamț, 1974; Nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un soi de caricatură a Bătrânului Marinar și, după un schimb rapid de frivolități (vreme, călătorii și așa mai departe), transformase politețurile convenționale venite din partea mea într-un pretext de intimități prefăcute. Apoi profitase de oprirea bruscă a trenului în înserarea portocalie a unui câmp de rapiță pentru a-mi „spune o poveste“, mai precis, pentru a mă învălui în această istorie respingătoare. Însă nu-mi spusese toate astea într-o șoaptă molcomă sau ca pe o declamație năvalnică. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
însă nu pot să-mi închipui că între timp băiatul ăla timid și mai degrabă tăcut s-a schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea aripi și nici parașută, era doar el, împreună cu gașca lui fioroasă. În blocurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a stins de la sine. M-au simțit și au râs. Fără doar și poate, Cristos a fost răzbunarea lui Bau-Bau pentru că l-am înfrânt în după-amiaza aceea. N-am cum să-mi explic altfel aparițiile lui de nebun spre înserare, îmbrăcat într-un veșnic tricou albastru, cu un taur fioros desenat pe piept. (Știu că există niște cuvinte care, folosite brambura, au rostul să îndepărteze orice om de fraza pe care-o citește. Spre exemplu: „a fi menit“. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici unul din ceilalți copii de pe stradă nu părea să-și dea seama ce se întâmplă cu adevărat. Era de parcă fuga lui spre mine cu taurul pe piept, răcnetele, urletele spaima și plânsul meu se desprindeau de strada cu oameni, de înserare și de astelalte, ca să ajungă într-un loc special construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos. El nu știa nimic pe-atunci de zborurile lui din înserare, nu știa nici măcar de Bau-Bau sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un taur care stă la țară prea mult se poate întoarce pe aleea Băiuț un băiat ca oricare altul. Ceea ce simțea Coșuță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Și a trebuit să merg cu troleibuzul până spre Universitate ca să-mi aduc aminte de ziua în care împlinisem cinci ani și jumătate. Cristos se întorsese de la țară Cristi. Era un țăran prost care nu-și mai amintea nimic (ca și cum înserările acelea erau doar niște vise de-ale mele, o poezie halucinantă de copil fricos, încremenit cu ochii închiși, refuzând strada). A încercat să mă dribleze, să-mi strecoare mingea printre picioare. Era o fentă previzibilă, mingea a sărit din piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa unui foc Ioan (Ioan era un fel de sfânt căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]