699 matches
-
și să-i dau lui trupul meu (Pateric). Dragostea adevărată, respect, milă gingașă față de făptură, pe de o parte, refuzul lumii, ura neîmblânzită față de lume, pe de alta. Este, după cât se vede, antinomia clară, crucea vie din care trăiesc marii însingurați. Și, într-un fel, o adevărată enigmă, omenește de nedezlegat. Dar, în însingurarea aceasta, nu suntem lăsați numai la puterile noastre. Și iată de ce enigma ajunge un lucru foarte simplu: este, nici mai mult nici mai puțin, refuzul categoric de
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
după modelul lui Dumnezeu însuși. (Maurice Blondel). La stadiul acesta, omul este cu adevărat, așa cum zice Sfântul Evagrie Ponticul (Cuvânt despre rugăciune, cap. 124, Filocalia, vol. I): Dezlipit de toate, dar și unit de toate. Ar spune unii, poate, că însingurata dragoste a sihaștrilor pentru făpturi este - cu tot focul ei de netăgăduit - îndreptată mai mult spre latura spirituală, contemplativă, a creației. Că aceasta este lumea, domeniul și specialitatea lor. Însă nu este așa. În felul lor, Părinții n-au fost
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
ne-au dăruit însuși secretul dezlegării uneia din cele mai fundamentale probleme universal -creștinești, și anume secretul problemei: cum să fii prezent în lumea aceasta, cu acțiunea ta, fără să fii din lume. Cu simțul lor adânc și lucid, marii însingurați au văzut clar, într-adevăr, că un singur lucru au de făcut: o angajare totală și definitivă în ordinea lui Dumnezeu. Și au făcut lucrul acesta cu toată voința lor de uriași nebănuiți. Nimeni nu i-a făcut să șovăiască
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
duhovnic ca să-i descoperi, această predanie a însingurării stăruie vie. Există în predania răsăriteană un amănunt de antropologie, un fel anumit de a vedea pe om, care ne pare a fi ușurat mult lucrul însingurării. În tot omul, pentru marii însingurați ai răsăritului, este întrupat un inger, un heruvim în devenire. Este probabil ca, sub lumina cuvântului că după înviere veți fi ca îngerii lui Dumnezeu, chipul și asemănarea lui Dumnezeu, icoana de Logos din noi - în trăirea răsăriteană a sfinților
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
umerii Săi a poverii tuturor problemelor vieții și ființei omenești și a sfârșit, în restaurare, în transfigurarea lor, în înviere. Este un fapt: nimeni n-a iubit mai adevărat lumea și nimeni n-a făcut mai mult bine oamenilor, decât însinguratul Acesta, Care este însuși Fiul lui Dumnezeu, făcut om. Să învățăm la școala Lui datoriile însingurării. Am aflat în scrisul unui om de rugăciune această apostrofă a evlaviei luminate: M-am săturat, Doamne, vorbindu-Ți întruna de mine, ca și cum numai
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
că lostrița îi poartă noroc: scapă cu viață de câte ori se scufundă în adânc și prinde mult pește. Toamna și iarna când lostrița dispare Aliman suferă foarte mult: se topește de ciudă și de dor, este ca și bolnav, trist și însingurat. Se teme ca peștii să nu moară sub apă și face copci în gheață pentru a-i ajuta să respire. Începe să alunece către o gândire magică, se interesează de vrăjile și vrăjitorii care aveau putere asupra peștilor. Primăvara când
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Duminică, 31 Iulie 2011. Când omul singur era și mai singur decât cuvântul Om și pe Dumnezeu L-a cuprins mila de el, numindu-l Adam- bărbatul femeii sale, cea nefăcută încă din coasta îndelung răbdătoare. Și i-a spus, însinguratul de până atunci: „Eva să fie numele tău, adică Viață. Mama tuturor celor vii!” Și din ceasul acela unui bărbat, singur din vina lui, nu i se iartă greșala... Referință Bibliografică: Bărbat singur... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BĂRBAT SINGUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366975_a_368304]
-
nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe-un petec de crâng Umbrele se frâng Și în luminiș Tainic ascunziș S-a pitit cu frică O mioară mică Pierdută de turmă Și rămasă-n urmă... Plânge-nspăimântată Și însingurată Căci i-e tare dor De al ei Păstor Și de frații săi Ce-au ajuns prin văi, De iubirea lor Tare-i este dor... Și mioara mică Tremurând de frică Către cer privește Și încet șoptește: ”O, Stăpân iubit
O ALTĂ ”MIORIȚĂ”... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367028_a_368357]
-
Îmi pare totul serbăd, insipid Când nu îți sorb cuvintele fecunde. Dar tac și-aștept timidă clipa Când vei veni, de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și sub aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse-n limpezimi de iriși dragi Ce-mi dăruiesc mirifice priveliști Și-mbălsămează cu miros de fragi. Sunt doar o fărâmiță de iubire Đin lacrimi zămislită și durere Dar năzuiesc mereu la fericire
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
multă vreme, Că în zori fug de lumină. Vrăjitoarele descântă Să ia mana de la vite, Sau blesteamă de-nspăimântă Fete, să nu se mărite. Ori fac vrăji de răutate, Alungând soartă ursită Cu trucuri în miez de noapte, La fântână părăsită. Însingurat să îi fie Destinul unei rivale, O fată cu invidie Plătește la vrăjitoare. Bântuie pe la răscruce, Dar și prin curți, sălbăticiuni. Pe vite să le mănânce, Acelor ce nu-s buni creștini. C-ar fi sortite anume Să facă pagubă
MITURI, LEGENDE ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368706_a_370035]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului flux și reflux trec mereu în neființă oamenii mei visele mele înfloresc alte ramuri care apar aidoma ca niște spânzurători și bietul holderlin trăiește umil însingurat ca o pasăre de noapte într-o ruină dispărând în laptele zorilor acestei ierni mocirloase telefonul nu mai sună din afară nuanțele vagabonde ale iernii îmi anulează toate reacțiile totul este ceea ce este pentru vecie cu excepția că eu ar trebui
FLUX ŞI REFLUX de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363681_a_365010]
-
stăpânul nopții și ești a mea iubire un soare care scaldă și luna cu-o privire luceafăr viu ce arde în focuri mult prea dese o stea care mângâie, pământul ,fără să-i pese. Că-și pierde nemurirea din zborul însingurat rotindu-se spre soare cu raiul despuiat de sufletul ce bate în sentiment curat cu dorul care crește în trupul de-mparat. Privirea lui veghează o preafrumoasa față ce-n ochi arde luceferi, cu față preacurată cu părul ca un
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
cum socotu-l, Zeul unic ce-l mai am ... George PETROVAI - Eternul Eminescu Pătruns de milenara îndârjire proptită-n doine și balade pe vechi hrisoave voievodale, ce în istorii adumbresc după un tipic creștinesc a semilunii strălucire, la vremi eroice visează însinguratul mioritic trup înfiorat cândva de-a buciumului arcuire și de-a cavalului șoptire, dar făr' a ști ce-i bucuria înveșnicirii sufletești, până ce țara nu născu Eminul nostru-n chip de Crist, pe crucea românismului suit de preadivina lui chemare
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
poartă Se reazimă de timp ... Și,.. ca o lunecare, prin spațiu, Licăresc scântei. Balsamul cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne risipim în evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu-ne, din ceas, cuminți Cu-o arșiță lascivă în mișcare ... Roșește șoapta, timpul fulgeră iubire, Un tremur trece iute prin
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
că te iubesc! Trăiesc intens de la-nceput de seară, Un sentiment sublim ca în povești, Iubesc cu-adevărat întâia oară, Mi-e drag să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă de a mea privire, Sunt sufletul de mult însingurat, Ce-a așteptat râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
BOBU: Un dialog cu dumneavoastră te înnobilează... subtilitate, eleganță, ținută intelectuală ireproșabilă, o bonomie rară, de o delicatețe exemplară. Explorând ,,peisaje ale sufletului”, un anumit gen de smerenie, o discretă seninătate iradiază din confesiunile unui spirit solar, ale unui romantic însingurat, poet al candorii pusă în rană, într-un grai de tonalitate moldavă domoală, din care ,,lăcrimează elegia”. Rechizitoriul stării de după: luxul de a fi tu însuți, de a-ți aparține în întregime. Dacă ar trebui să achităm cafeaua pe care
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
08 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului CAMIL PETRESCU- SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI (120 de ani de la naștere) Cine a citit romanele „ Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de război” și „Patul lui Procust” a descoperit în autor un însingurat, practicând confesiunea într-o dramatică zbatere de idei. Om al antitezelor, Camil Petrescu, ca și eroii săi, plutește în incertitudine. Cu o copilărie și o adolescență obscure de care nu vrea să vorbească, Camil Petrescu își începe destăinuirile cu tinerețea
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
se răsfață o tandrețe infinită, izvorâtă din prea plinul inimii; dovadă că artista iubește natura, pământul unde viețuiește, oamenii. Iubirea , scrisă în cuvinte sub cele mai diferite ipostaze, este liantul cărții și îi oferă succesul, deși se străvede sufletul trist, însingurat al artistei, împovărat de uitări nemeritate ori nopți pline de frământări, inadaptarea. Cu ,, A mai trecut o zi ,, de exemplu, Constanța Abălașei-Donosă transmite ceva dincolo de cele douăsprezece versuri, exprimare întretăiată de geniu ! În ,, Geneza pentru natură ,, un poem extreme de
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
că te iubesc! Trăiesc intens de la-nceput de seară, Un sentiment sublim ca în povești, Iubesc cu-adevărat întâia oară, Mi-e drag să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă de a mea privire, Sunt sufletul de mult însingurat, Ce-a așteptat râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
zborul frânt” și de” De-oglinzi cu ape tulburate/ În legea primului cuvânt”( Sete), când totul era esență pură, fără impuritățile unei lumi zgomotoase, înlănțuite în hohotul finitului, zadarnicului joc de-a “gloria”,. Zbătându-se între propriile țărmuri lăuntrice, dezamăgit, însingurat - se caută tot mai febril pe sine,chinuit de gândul că nu va atinge niciodată absolutul. Este-o noapte de-nceput de lume,/Ape trec cu fâșâit de șarpe,/Ard departe stele fără nume,/La-nceput de viață și de
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
anumite lucruri, apropiindu-se de adevărul primordial, proiectându-se într-un spațiu iluminat de momentul revelator, are credința că “ochii muritori” pot deveni eternitate prin trezirea eului rugător care-și recunoaște esența divină. Starea poetului( în general) este aceea de“însingurat”.Poetul Alensis DeNobilis s-a însingurat în sine( cum singur o recunoaște),“sunt atât de singur pe planetă” și și-a sacrificat adesea individualitatea pentru a se autocunoaște, în scopul desăvârșirii și purificării. “vreu să am în palmă o galxie
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
sau separatisme. Toți cei care au scris și publicat în afara granițelor țării au fost marcați profund de experiența exilului, la fel cum cei rămași acasă au fost influențați de problemele politice care afectau societatea din care făceau parte. ( George Roca - „Însinguratul”) „...Cât de dulce-i aerul de țară ... mai ales când pleci la coasă...îți pui coasa pe umăr și o iei agale câtre fâneață... pe drum dai bună ziua și te lași purtat de prospețimea dimineții...nici nu știi când ajungi
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
un trecut, în amintire-o țin; Că istoviți zburăm, când ceru-i roșu și îmi faci aluzii; Te aștept să vii la mine, și tu mă uiți, suspin!... Sunt singură cu mine, și când nu ești, te strig... Te rog însingurată, rămâi, privirea mi-o înfig;... Și am o rugăminte prin ierni să nu mai pleci, Te chem mereu la mine pășim printre poteci. Referință Bibliografică: Un firicel... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
apele să se așeze într-o statornicie a firescului, fiecare personaj primindu-și plata. O pagină impresionantă, demnă de reținut prin candoare dar și realism, este aceea în care scriitoarea aduce în prim-planul povestirii pe tânăra și atrăgătoarea Alma. Însingurată, îndurerată de pierderea mamei, debusolată, aflată la vârsta delicată a căutării sinelui, Alma trece examenul maturității printr-o experiență dură dar, departe de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilității unui drum drept și frumos, fără
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
sângele, prin artera străpunsă. Leul se spune că a vegheat lângă trupul neînsuflețit, parcă umanizându-se și parcă plângând, îndurerat de nenorocirea comisă fără a fi fost vinovat...! După această întâmplare el nu a mai vrut să mănânce. A stat însingurat și trist într-un colț al cuștii, până când a murit. Și soțul Elenei Țipa, Cezar Țipa, a fost tot artist de circ și regizor, la Circul de Stat. După moartea soției sale a plecat din țară și nu a mai
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]