799 matches
-
încercau să-l prindă în mreje cu umbreluțele lor, cu ochii lor mari și accesele de leșin, bine studiate și programate. PC le-a rezistat cu stoicism, le-a ținut la distanță pe toate și le-a dus înapoi la însoțitoarele lor dezamăgitor de nevătămate. Când cabala pețitului era pe punctul de a căpăta accente neplăcute și chiar nesănătoase pentru Augustus, acesta o întâlni pe Charlotte Lane. Dacă n-a fost dragoste la prima vedere, a fost măcar admirație. A remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucra pe Madison Avenue. Care trimitea flori în fiecare săptămână. Și probabil mă înșela de două ori pe săptămână. Eram o fată bleguță. O toantă de fapt. Mereu făceam schimb de tură cu ceilalți din echipajul de zbor. Da, sunt însoțitoare de zbor. Sau stewardesă, dacă preferați. Sau membră a personalului de bord. Atâta timp cât nu-mi spui „parașută“ sau „păpușica“, nu mă agit. Scuze, am uitat cumva să vă spun cum îmi câștig o amărâtă de pâine? Păi acum știți. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e deschis. Mă uit la el de parcă ar fi nebun de legat, apoi alerg spre scaunul meu și îmi pun centura de siguranță. Buf. Aterizăm. Le zâmbesc larg pasagerilor, și ei ne spun ce fete drăguțe suntem. Americanilor le plac însoțitoarele de zbor irlandeze. Spun că suntem cele mai drăguțe fete din toată lumea, dacă mai zâmbim după atâta timp. Nu știu ceilalți ce motive au, dar eu, una, zâmbesc pentru că se apropie momentul în care ajung acasă și am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-ul lui, sunt mai mult decât impresionată. Uau! Tipul nu e cunoscut, ci arhicunoscut în State. Există un catralion de site-uri care îi sunt dedicate. Și mi-a dat numărul lui de telefon. Închipuiți-vă. Mititica de mine. Katie, însoțitoarea de zbor. Oricum, n-o să-l sun. Nu. În nici un caz. Niciodată. Bine... nu chiar acum, în orice caz. N-o să-l sun pentru cel puțin încă o zi sau două. O, știu că probabil mă considerați nebună, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
va fi acceptat la Hollywood), nu o să-mi investesc niciodată banii la acea societate imobiliară. Între timp, nici măcar nu am terminat de scris scenariul, nici vorbă să-l vând și știu că nu o să ajung niciodată prea bogată lucrând ca însoțitoare de zbor. Ce-aș putea să fac atunci? Păi aș putea să încerc să mă căsătoresc cu un bărbat bogat. Dar ar trebui să și arate bine. Bineînțeles că una din două femei irlandeze îl caută pe tipul ăsta, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Văd că nu se oferă să mă ia ca parteneră în acea seară. Dar poate mă pripesc. — Mă întorc vineri, spune el. —Ce păcat. Eu plec la Boston vineri. Îmi pare rău. — Ce faci acolo? Ai uitat că lucrez ca însoțitoare de zbor? — Cât stai în Boston? Doar o noapte. Hei, ce-ar fi să-mi notez programul pe ceva și să ți-l trimit prin fax? îl întreb râzând. — Unde o să stai? — În zona Black Bay, lângă Newbury Street. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de pe suportul cu prosoape calde. Mă întâlnesc cu Amy în holul hotelului și e o adevărată apariție cu părul lăsat. Când trecem pe lângă recepție, bărbații se întorc și se holbează fățiș. Nu pot să se abțină. E reprezentativă pentru majoritatea însoțitoarelor de zbor. Sunt în mare parte înalte, slabe și fermecătoare. Cum spuneam și mai devreme, în meseria asta sunt motive destul de bune să rămâi slabă. Vedeți voi, când faci demonstrația de siguranță, trebuie să-ți ridici brațele în aer ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu, nu o să rămân în Milano la noapte. —Vai. Ce pecat. Da, mare păcat. Călătorie plăcută în continuare și dacă pot să vă ajut cu ceva, vă rog, nu ezitați să mă rugați, pe mine sau pe oricare din celelalte însoțitoare. Și bună încercare, amice! Aud interfonul. Anunțul pilotului. Iupiiii! De-abia aștept să știu la câți metri desupra nivelului mării ne aflăm, deasupra cărei țări zburăm și unde o să aterizăm la aeroportul Linate. Sau nu! Doamne, de ce mă prostesc așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la fel, dar simt cum sunt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai timp să gândești. Mintea nu poate... În jurul meu zboară bagaje, se varsă băuturi, una dintre Însoțitoarele de zbor a căzut de pe scaun, Încearcă disperată să se prindă de un scaun... O, Doamne. O, Doamne. OK, acum Încetinește. E... e mai bine. Fuck. Pur și simplu... nu pot să... nu pot... Mă uit la american și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se poate de repede... Urmează o trepidație puternică, și vocea Îi e Înghițită de țipetele și strigătele care vin din toate direcțiile avionului. E ca un vis urât. Un vis urât, cu un montagne russe care a ieșit de pe șine. Însoțitoarele de zbor se leagă bine cu centurile de scaune. Una dintre stewardese Își șterge sângele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întâmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de fete cu părul strâns În codițe și purtând rochii ieftine cu paiete. Cea mai Îndrăzneață avea mănuși lungi și albe și o rochie roșie, lungă până la glezne și decoltată, de pe care nu lipseau desigur paietele. Pe sub fustele scurte, picioarele Însoțitoarelor ei erau dezgolite, dar pielea le era ca de găină. Pereții și podeaua de piatră erau umede și neîncălzite. Pe măsură ce se mai strângea lume, locul avea să se Încălzească, dar, până atunci, fetelor le-ar fi prins bine câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
între noi, camarazii de companie, și de fiecare dată ei mă îmboldeau să îmbrac uniforma, ca să mă placă fetele, pentru că, dacă mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Amintiți-vă, astă-seară e vorba de umbanda. Practicanții nu sunt posedați de așa-numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu, acel Hermes african pe care l-ați văzut la Bahia, și de Însoțitoarea lui, Pomba Gira. Exu e o divinitate yoruba, un demon Înclinat către maliție și glumă, dar un zeu zeflemitor exista Încă din mitologia amerindiană.” „Iar răposații cine sunt?” „Pretos velhos și caboclos. Pretos velhos sunt niște bătrâni Înțelepți africani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după explozie, gâfâind o jumătate de oră după șef cu cheile clănțănind în buzunarul drept și monezile de 5 pesetas în celălalt, cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când ajunse însoțitoare Clito, cea violată, în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
putea să-i aștepte, uitând complet de sarcina pe care o avea de îndeplinit. Dar Lambert era în așa fel făcută că putea să facă față ungherelor și nișelor obscure ale navei, în timp ce acelea ale imaginației o paralizau. Acum că însoțitoarea lui era pe fază, Dallas își concentra toată atenția asupra celei mai apropiate intersecții. Imediat în urma lor, Ash, cu ochii fixați pe ecranul radarului de buzunar, ținând obiectul cu mâna întinsă, îi imprima o mișcare de balans regulat de la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
omul” este taman țăranul, omul societății domestice, care totdeauna a conviețuit după rînduială cu animalele și pădurile, iar salvatorul este activistul citadin înstrăinat de ordinea naturii ! Reversul acestei victimizări și/sau fetișizări este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un sms despre moartea cățelei „maidaneze” otrăvite de o doamnă elegantă care trecea pe stradă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o desăvârșită platitudine intelectuală pe care credeam că i le-am întins eu. A trebuit să plecăm repede spre mașină, căci se întunecase de-a binelea. A fost, acela, singurul ceas când n-am îmbrățișat pe Maitreyi. Am găsit pe însoțitoarea noastră moțăind în fundul mașinii, cu șalul bine tras pe creștet, și ne-a privit cu o bucurie de complice când ne-a văzut venind, unul lângă altul, eu mai înalt decât Maitreyi, dar ea mai tânără și neînchipuit de frumoasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acuzația de neglijare deliberată. Sau poate că voia, pur și simplu, să se descotorosească de obligația plictisitoare de a organiza și supraveghea deplasările lui Hattie pe mapamond. Oricum ar fi fost, John Robert hotărî că Hattie trebuie să aibă o însoțitoare permanentă, o persoană care altădată s-ar fi numit „camerista“ ei. Și, în vederea descoperirii unei asemenea persoane, John Robert venise în acea vreme pentru o scurtă vizită la Ennistone. Voia ca însoțitoarea să fie englezoaică, avea nevoie de un sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert hotărî că Hattie trebuie să aibă o însoțitoare permanentă, o persoană care altădată s-ar fi numit „camerista“ ei. Și, în vederea descoperirii unei asemenea persoane, John Robert venise în acea vreme pentru o scurtă vizită la Ennistone. Voia ca însoțitoarea să fie englezoaică, avea nevoie de un sfat și nu dorea să piardă prea multă vreme cu această operație. Sosise și se instalase la Ennistone Royal Hotel, (casa din Hare Lane fiind pe atunci închiriată). Îi scrisese în prealabil lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu un dezastru, s-a dovedit, dimpotrivă, foarte reușită. Hattie își amintea amuzată și discuta adeseori cu Pearl despre prima apariție a acesteia la Denver. John Robert îi trimisese o scurtă notă lui Hattie, înștiințând-o că-i angajase „o însoțitoare“. Hattie aștepta, înlăcrimată, sosirea unei gorgone. La rândul ei, Pearl începuse să regrete ceea ce i se păruse la început a fi o aventură miraculoasă. Cine știe ce fetișcană nevropată o aștepta? Pearl se duse întâi la apartamentul lui Margot, apoi la chiliuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arăta politicos și recunoscător față de Pearl dar, într-un anumit fel (poate că inconștient), reușea să marcheze diferența dintre cele două fete care, între ele, ajunseseră să se considere ca două surori. Pentru el, însă, Hattie era „stăpâna“, iar Pearl „însoțitoarea“. Pearl sedimenta toate acestea într-un strat de resentimente, care rămăsese însă destul de subțire. Hattie și Pearl erau amândouă speriate de John Robert. Dar în timpul absențelor lui, Hattie îl dădea uitării, pe când Pearl, nu. Pearl era o angajată, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trimestrial, prin ordin bancar, așa cum ați propus. Poate că ar fi trebuit să vă explic de la bun început că nu intenționez să ocup eu însumi casa, ci am închiriat-o ca reședință temporară pentru nepoata mea, Harriet Meynell, și pentru însoțitoarea ei. Cele două tinere își vor purta singure de grijă și nu vă vor deranja; vor circula numai pe poarta din spate. Vă sunt recunoscător pentru bunăvoința Dvs. În conformitate cu prevederile contractului, vă voi înștiința din timp când locuința se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imagina acum o americană zvăpăiată. Trebuie să-și mențină stăpânirea de sine și să refuze, pe dată. — Doar s-o vezi, să fii la curent cu ce face. — Doar atât? — Trebuie să-ți spun că fata va veni aici cu însoțitoarea ei. — Cu însoțitoarea ei? — O servitoare. Vor locui la casa de vară Papucul. Ăsta-i pavilionul, sau ce-o mai fi, din grădina Belmont, locuința doamnei McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
americană zvăpăiată. Trebuie să-și mențină stăpânirea de sine și să refuze, pe dată. — Doar s-o vezi, să fii la curent cu ce face. — Doar atât? — Trebuie să-ți spun că fata va veni aici cu însoțitoarea ei. — Cu însoțitoarea ei? — O servitoare. Vor locui la casa de vară Papucul. Ăsta-i pavilionul, sau ce-o mai fi, din grădina Belmont, locuința doamnei McCaffrey. Părintele Bernard încuviință. Toată lumea cunoștea Papucul. Era, însă, în continuare alarmat. — Și ce o să facă? — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care el fusese complet nătâng. Domnișoara Meynell îi răspunse că ea nu fusese slabă la matematică, dar că nu era necesar să discute acest subiect. Îl primise cu nervozitate și, după plecarea celorlalți vizitatori, îl poftise în camera de zi. Însoțitoarea, o fată cu un cap interesant, intrase o clipă ca să-i întrebe dacă doresc cafea, dar amândoi refuzaseră. După ce părintele Bernard îi explică planul lui, Hattie se liniști și era gata să se apuce de treabă. Părintele Bernard avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]