1,710 matches
-
ca să-mi amintească permanent acest lucru. Starea de exaltare a Antoniei luase sfârșit. Nici nu durase mult, iar ea părea, așa cum îi spusesem lui Georgie în scrisoare, pur și simplu distrusă. Spectacolul acestei prăbușiri era extrem de jalnic și totodată de înspăimântător și nu mințisem cu nimic când îi spusesem lui Georgie că Antonia îmi solicită toată atenția. Casa din Hereford Square avea același aspect cenușiu și părăsit; după ce fusese pe jumătate dezmembrată părea să nu-și mai fi revenit. Adusesem înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
copilăriei. Mă gândeam, deși fără un scop anume, la mama nebună. Înțelesurile teribile pe care le deslușeam astfel nu-mi serveau decât pentru a mi-o înfățișa pe Honor, cu o claritate care mă năucea, ca pe o făptură îndepărtată, înspăimântătoare, acră și, într-un fel pe care acum îl înțelegeam mai bine, inaccesibilă mie. Încă ploua. Ploua de câteva zile. Am ajuns în Hereford Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat-o în cuier și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
când îmi descria excesele la care trebuia să asiste în calitatea ei de nevastă de magnat. Avea harul de-a povesti cu mult haz cele paisprezece luni petrecute alături de el, deși a fost probabil o experiență sinistră, dacă nu chiar înspăimântătoare. El însă, după ce se luaseră, o trimisese cu avionul la Londra, să-și facă lucrări dentare în valoare de cinci mii de dolari, iar de acolo o adusese înapoi la Paris, îi agățase de gât alte câteva sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său. Trebuie să-nțelegi că alde Smolka nu-s la fel de bogați ca noi - și tocmai în asta constă diferența ultimă. O mamă care muncește și lipsa jaluzelelor, da, asta îmi explică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un măscărici de trei parale! Vreau să spun că asta întrece orice măsură, prea e de râs, doctore Spielvogel, doctore Freud, doctore Kronkite! Ce-ați zice de-un mic omagiu, ticăloșilor, adus Demnității Umane! Oedip Rege e piesa cea mai înspăimântătoare și cea mai serioasă din istoria literaturii - nu-i o mascaradă! În orice caz, slavă Domnului că am avut de-a face cu halterele lui Heshie. După moartea lui, au devenit ale mele. Când aveam vreo paisprezece-cincisprezece ani le scoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a Întors după mine. Vedeți? Ați spus că nu se va Întoarce. Începu să râdă ușor și când dr. Czinner Îi șopti să se liniștească, ea spuse: — Nu-s isterică. Sunt doar fericită. Își dăduse de-acum seama că această Înspăimântătoare aventură avusese, până la urmă, și partea ei bună: Îi arătase că el ținea la ea, altfel nu s-ar fi deranjat În veci să se Întoarcă. Probabil că scăpase și el trenul, se gândi ea, și va trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața. Băgă de seamă pentru prima oară că fața lui avea trăsături curios de aspre. Dacă n-ar fi fost atât de suptă, ar fi fost respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Doamne, mă simt îngrozitor, spuse el, de-a dreptul îngrozitor, apoi adormi imediat. Carol așteptă o jumătate de oră, după care telefonă la el la serviciu. Așa începu perioada telefoanelor de învoire pe motiv de boală. Surveneau cu o regularitate înspăimântătoare; o dată, de două sau chiar de trei ori pe săptămână, Dan nu mai ajungea la serviciu. Din frânturile de informații pe care reușise să le obțină, Carol își dădu seama că Dan nu mai e băiatul inocent cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
râsete. Să ne râdem la un loc, ca să nu ne mai fie frică. Câtă lume se uită la televizor în România și râde de frică, de frica zilei de mâine, de lehamitea zilei de azi? Mirosul acesta călduț, grețos și înspăimântător de sex, moarte și râs, ca sângele curgând în șanțul din spatele bordelului, umple atmosfera acestei țări, în vreme ce partidul de guvernământ ne arată în sus, după steaua roșie, stele galbene și albe pe albastru. Desacralizarea morții, sexul animal, râsul brutal constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că Washingtonul nici vorbă să facă presiuni pentru protejarea lui Treptow - toată această „manoperă” judiciară de cea mai joasă speță izvorăște din mizeria creierelor de politicieni cu scaun în cap. Năravul e vechi: prin anii ’50, s-au comis ticăloșii înspăimântătoare sub pretextul că „așa vrea Kremlinul”. De multe ori, Kremlinul n-avea nici o treabă, rușii își urmăreau propriile scopuri în România; acoperindu-se cu mantaua sovietică, românii comiteau crime împotriva românilor... Cei care voiau atunci să parvină în „noua lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cardiacă” o fi ceva de mare specialitate, altceva decât resuscitarea de care am auzit și eu. Dl Beuran declară că are de gând să-și „bată cauza” până la capăt; i-aș sugera s-o taie de la început cu bisturiul. Absolut înspăimântătoare frecvența cu care dl Beuran își acoperă neputința verbală spunând „lucrul”, „lucrurile” de zeci de ori într-un sfert de oră. Nu mai vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un sistem ceaușist din care să fi fost înlăturați Ceaușeștii. După 14 ani de la Revoluție, omul nou e la fel de prezent în spațiul carpato-danubian ca pe vremea lui Ceaușescu. Democrația-copil de după ’89, din care el trebuia să evolueze, a suferit un înspăimântător proces degenerativ. Medicina consemnează o boală numită progerie. Copilul atacat de ea, în loc să crească și să se dezvolte normal, devenind un adolescent, apoi un tânăr, apoi om matur, îmbătrânește fulgerător. Dinții de lapte, în loc să-i cadă, se transformă în colți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții n-au venit niciodată, iar eu, care nu mă mișcam din loc, care priveam ușa de la baie ca pe cel mai îndepărtat și mai înspăimântător loc din lume, am făcut de câteva ori pipi pe perete, doar nu era să fac pe mine. g’. Pobeda bej pleca pe pământul ca o bătătură și ridica nori de praf, pleca prin băltoace și arunca stropi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Încă mai țineam minte de ce fusese curmată brusc cariera lui Vaughan - la jumătatea serialului său, fusese grav rănit într-un accident de motocicletă. Cât se poate de clar, fața și personalitatea lui încă mai purtau memoria acelui impact, o coliziune înspăimântătoare pe-o autostradă din nord când îi fuseseră rupte picioarele sub roțile din spate ale unui camion. Trăsăturile lui arătau ca și când i-ar fi fost deplasate lateral, reasamblate după accident dintr-o colecție de fotografii publicitare estompate. Cicatricele de pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mijloc, era însemnat de-o crestătură precisă, ca un canal pentru surplusul de spermă sau lichid seminal. Oare ce parte a unei mașini zdrobite marcase penisul acela, și în ce mariaj dintre orgasmul său și-un capăt cromat de manetă? Înspăimântătoarele emoții stârnite de acea cicatrice îmi umpleau mintea pe când îl urmam pe Vaughan înapoi la mașina sa printre vizitatorii care părăseau spitalul. Ușoara deformare laterală a Lincoln-ului, ca și unghiul stâlpilor de parbriz, exprima întru totul trecerea înclinată și obsesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în care stătea cu brațul atârnat afară din mașină, voind parcă să-l deșurubeze și să arunce membrul însângerat sub roțile mașinii din spatele nostru, rictusul gurii sale când simula sugerea unui sfârc, păreau a fi repetiții particulare pentru o dramă înspăimântătoare care i se derula în minte, actul sexual pe care-l vedea drept punctul culminat al propriei sale coliziuni mortale. În cursul acestor ultime săptămâni, Vaughan era hotărât să atingă cu propria-i sexualitate locurile unui itinerar secret, cartografiind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale. Ca nimeni altul, el a știut să surprindă ipocrizia nesfârșită a discursului totalitar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de salam scump. [...] Decenii de-a rândul, sub comunism, modelul nostru de utopie negativă a fost «1984» a lui George Orwell. O lume, în care psihicul individului este frânt până la a-și iubi călăul înainte de execuție. A rămas în penumbră înspăimântătoarea contrautopie «rece» a lui Aldous Huxley, «Brave new world», în care nu se mai frânge psihicul nimănui, indivizii care compun societatea sunt scoși pe bandă rulantă, prin inseminare artificială, de la bun început «politic corecți». Viitorul e al lui Huxley, nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
orizontale ale intereselor de clasă și ale dogmelor politice sau religioase... El va putea lua un caracter de ferocitate nemaiatins de la războaiele religioase de acum trei veacuri. Ura ideilor mușcă mai adânc în sufletul omenesc decât ura naționalităților. [...] noi și înspăimântătoare filosofii au apărut pe lume, pentru ca să înțelegem ce înseamnă, în termeni de sânge, de ferocitate, credința că statul este totul, iar individul nimic.” Autorii de mai sus, au reușit să anticipeze ceea ce s-a întâmplat în ultimele decenii, în timpul „Războiului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o crimă sălbatică, dar care, într-o oarecare măsură, „să semene“ cu fluturele, să fie ușoară și subtilă ca fluturele. Aș putea chiar să descriu fluturele, dar ținând cont de scena îngrozitoare a unei crime, încât fluturele să devină ceva înspăimântător. Proiect de povestire. Doi scriitori, locuind în două vile pe versantele opuse ale văii, se observă unul pe altul. Unul dintre ei obișnuiește să scrie dimineața, celălalt după-amiaza. Dimineața și după-amiaza, scriitorul care nu scrie îndreaptă ocheanul asupra celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
glumă și o plesni în joacă. — Ai fi la fel de rea, zise el. De îndată ce se căsătoresc, femeile încep să se și plângă. E lucru verificat. Întreabă-l pe orice bărbat căsătorit. Așa că relația lor rămăsese ocazională, dar, după interogatoriul riscant și înspăimântător de la poliție - un interogatoriu în care alibiul lui fusese verificat timp de mai bine de trei ore - ea simțea că el i-a rămas dator vândut și că într-o bună zi ar putea să-i ceară o favoare. — Philemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai știe cineva? Ce-am refăcut noi în interior e degeaba, totul e alterat, lemnăria e prinsă, nu știu cum e consolidarea. Încep și eu poate să bat câmpii, dar se șterg imaginile din biserici, se distrug cărțile vechi într-un ritm înspăimântător. Eu nu mă pricep, dar spunea Sandu că o degradare care s-ar produce, în condiții normale, în vreo cincizeci de ani, acum poate fi de la o zi la alta. Cei de la „Carte rară” sunt disperați, n-au încăperi speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul, porecla rămăsese printre marinari și nu se mai găsise nici un vapor, port, bordel sau cîrciumă În care să nu fie cunoscut, de atunci Încolo, drept Iguana Oberlus, cel mai Înspăimîntător monstru cu chip de om care străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aburce pe vas, cînd simțise o lovitură puternică În cap, totul se Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întîi mie... Dacă eu nu sînt În stare să exprim, nici măcar vorbind, ceea ce am suferit, cum ar putea cineva să o facă scriind? Nu primi nici un răspuns, căci francezul se simțea neputincios să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]