2,199 matches
-
-le. Ar fi vrut să-și studieze fața, să și analizeze pielea de pe obraji, dar singura oglindă existentă fusese spartă mai demult, Într un acces de teamă amestecată cu furie, când Își zări În apele ei chipul osos și se Înspăimântă. Nu-l durea nimic, atâta doar că așteptarea ei i se păru fără sfârșit. Când nu citea, compunea muzică. Muzica Îl ridica și-l cobora lin, pe valuri armonioase, deschizându-i lumi noi, purtându-l departe, prin locuri neștiute, unde
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-se că plânge. De fapt, așa am crezut până atunci, până În clipa În care am simțit o fierbințeală pe obraz. Am deschis ochii surprins și am văzut-o pe Neli cu o față Încețoșată, plângând cu lacrimi adevărate. M-am Înspăimântat. De-atunci am renunțat la jocul acela, care-mi provoca fiori negri. De fiecare dată când ne jucam, observam la Neli o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care aveam impresia că, uneori, se aprindea În palmele ei micuțe. Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tipa asta, cu niște mâini atât de subțiri, de te așteptai să se rupă din clipă În clipă. Și totuși, spre disperarea noastră, nu se rupeau deloc. Ba, mai mult, pot spune că avea o forță În ele care ne Înspăimânta. Odată l-a pocnit peste ureche cu dosul palmei ei sfrijite atât de tare pe unul dintre colegii mei, că acestuia i-a curs sânge din ureche. Și noi ne-am speriat atunci (asta o să ne omoare pe toți, a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Valeriu a ținut să mi-o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze ființa cu o revelație... Domnul Cantemir (a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie, fericiți. După
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngăimă Libelula... Trebuie să facem ceva. Cred că e mort! Mi-am lipit urechea de pieptul său. Mirosea a iarbă și a ceva ars. Nu distingeam niciun sunet. Doar tăietura aceea adâncă și neagră, cu puțină apă În ea, mă Înspăimânta cumplit. Ochii i se acoperiseră cu o pieliță lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
face pași spre o femeie dacă aceasta nu-i dă un semn de încurajare, nu-i răspunde cu un gest ce ar putea constitui un indiciu oricât de palid, de acceptare. Ideea că ar putea lansa un asemenea semnal o înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Banca se făcea din ce în ce mai tare și îmi amorțiseră rău ambele picioare. Începuse să mi se facă frică că mă uitaseră acolo. Trecătorii nu mă băgau în seamă, însă de la un timp am început să recunosc unele chipuri și asta mă înspăimânta și mai tare. Mi-am dat seama că unii le spuneau altora ceva în șoaptă, tot așa cum își șopteau și Mircea cu Andreea. Apoi își dădeau coate și îmi zâmbeau cu subînțeles. Îmi spuneam că poate e coadă la înghețată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai pot s-o sufăr... nu pot s-o iert! Nu pot! - Olga mea dragă, toată viața ai făcut tot ce ai vrut tu. Ai fost o fire liberă. Nu te-am oprit de la nici o acțiune, deși uneori m-au înspăimântat pornirile tale neînfrânate. În privința aceasta îi semeni lui taică-tău. Te-ai condus și te conduci după instinct. Te-am sfătuit de multe ori, încerc să o fac și de această dată, deși s-ar putea ca nici acum să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
foarte tare. Am crezut că mor de sperietură. și uite că nam murit. La al doilea mi-a fost așa și-așa. Dar erau numai câte unul. Bărbați, amândoi. Acum, că sunt doi spânzurați, ar trebui, dumnezeiește vorbind, să mă înspăimânt. Dar, ai văzut, nu mam înspăimântat deloc. Spun, doar, că e mare păcat că s-a întâmplat, și tot în șura mea, sărăcăcioasă! Păcat de copilă, zic, mare păcat de copilă! Vestea se răspândi iute prin vecini. Sosiră și organele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mele se pierdu în profunzimea acestor pupile strălucitoare, cu expresie misterioasă. Această oglindă fascinantă îmi absorbi întreaga ființă și mă purtă în ținuturi unde gândirea umană își pierdea orice putere. Ochii oblici turcmeni, animați de o splendoare supranaturală și îmbătătoare, înspăimântau și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ochi acuzatori care păreau să-mi reproșeze un păcat de neiertat, de care eu însumi n-aveam cunoștință. Doi ochi înfricoșători și fermecători, dar în același timp plini de neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
teroare, spaimă, dorință de a trăi, toate dispărură. Nu mă simțeam așa de calm decât pentru că mă debarasasem de credințele care îmi fuseseră inculcate. Speranța neantului, după moarte, rămânea unica mea consolare, în timp ce, dimpotrivă, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și mă ucidea. Pentru mine, care nu ajunsesem încă să mă adaptez la cea în care trăiam, la ce bun o altă lume? Deja simțeam că aceasta de acum nu era făcută pentru mine, ci pentru o mână de nerușinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să implore și să-i flateze pe mai marii pământului și ai cerurilor, ca acest câine hămesit care, în fața măcelăriei, se dă de ceasul morții să i se arunce un capăt de tendon. Da, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și mă ucidea; n-aveam nevoie să-i văd pe toți acești oameni dezgustători, toate aceste fizionomii grețoase. Avea deci Dumnezeu o atare mentalitate de parvenit, de-i trebuia să mă epateze cu creațiile sale? Sincer vorbind, dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
priceapă calul) Iozefina îi mărturisise că nici măcar nu voia să audă de așa ceva, adică de o vizită în fosă, mai ales că sub toate clădirile astea, zicea ea, au fost săpate în urmă cu sute de ani, tuneluri care ar înspăimânta-o numai când s-ar gândi la ele, și care conduc în cimitirul de altădată al orașului. Iozefina povestea că visase (și asta i-o spusese numai lui) cum ajunsese cumva între nișe singură, și ar fi văzut cum, deschizându
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înfrigurare. Nici un răspuns însă. A mai strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă de sănii. Nici chiar firimitura de lumină de la felinarul lui Mitruță nu se mai zărea nicăiri. Înotând prin nămeții care deja acoperiseră urmele săniilor, a început să strige
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tale proprii, la patima de care ele îți erau alimentate și la aceeași unitate de măsură greșită cu care judecai situații și fapte total diferite. Atrage-mi atenția dacă greșesc. Aș putea să bag mîna în foc că ești la fel de înspăimîntat de informațiile că la Athéné Palace dansează fete goale după miezul nopții, că pe bulevardul Magheru se face trafic cu țigări și băutură ziua în amiaza mare, că Nadia a reușit s-o întindă peste graniță, pe cît ai fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Halloween n pula mea... Să plec tocmai cu ea dintre toți. În patrulă după ei. Căutîndu-l pe Ocky. Cu ea. Niciodată n-o să fie o polițistă Împuțită. Da noi sîntem polițai Împuțiți. Nouă ne e greață și tremurăm și sîntem Înspăimîntați. Lennox a Încercat să mă otrăvească cu cocaina aia. Era plină de rahat. Încearcă să ne omoare. Simțim nevoia să zbierăm la Drummond: VEZI, DACĂ MURIM, E VINA LUI RAY LENNOX, RAY DEPENDENTUL DE DROGURI LENNOX, ACELAȘI RAY LENNOX DESPRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vină: ești vinovat de sărăcie, de prostie, de poluare, de foame, de angajamente, de bunăstare ș.a.m.d. Te sperie coada la cazanele cu mâncare? De ce nu te sperie ghetoul prin care foșgăie zi și noapte șobolanii? De ce nu te Înspăimântă gunoaiele prin care mergi și cărora nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce Kawabata a revenit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un cuvânt, ca oricare altul, fără o semnificație deosebită. Era transparent și vulnerabil, nu te puteai baza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
inamicul puternic nu era chiar atât de accesibil, ca formă de strategie defensivă - pentru că, o dată cu trecerea timpului, inamicul devenea din ce în ce mai mult propriul său fecior iubit. Într-adevăr, pe durata perioadei mai îndelungate de furie îndeobște numită adolescența mea, ceea ce mă înspăimânta cel mai mult la tata nu era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lumea cealaltă când lua cu furculița mâncare direct din castron sau când leorbăia supa din lingură în loc să aștepte, ca tot omul bine crescut, să se răcească sau când, Doamne ferește, încerca să exprime o părere pe orice temă... Și ce mă înspăimânta cel mai mult în legătură cu această dorință ucigașă era ideea că, dacă aș fi încercat, aș fi avut șanse să izbutesc! Existau șanse să mă ajute chiar el! Nu trebuia decât să fac un salt peste masa așternută de cină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ecuatorul. Bine-nțeles că-mi scapă de multe ori câte un futu-i, însă te asigur că aproximativ la atât se rezumă succesele mele în materie de abateri. Uite ce-am făcut cu Maimuța - am lăsat-o baltă, am fugit înspăimântat de ea, de fata a cărei pizdă am visat s-o ling toată viața. Oare de ce mă simt copleșit la cea mai mică turbulență? Oare de ce se iscă iadul în sufletul meu la cea mai mică deviere de la convențiile respectabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
singură Îndeletnicire. El nu mai spuse nimic și, după un moment, ea Își culese bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o confesiune care Îl Înspăimântase, pentru că nu fusese Întotdeauna așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]