1,110 matches
-
sângeriu și pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ceva foarte greu. Un clinchet ca de metal răsuna tot mai aproape în urma lor. Luată prin surprindere de oprirea bărbatului, Ileana se desprinsese de brațul lui Toma și mai făcuse doi pași. Se întoarse mirată spre el și îl privi înspăimântată. Auzise și ea. Hai, nu mai zăbovi! îl grăbi ea în șoaptă. Ca și cum n-ar fi auzit-o, Toma privea încremenit în întu nericul aleii. În spatele lor, ceața se ridica ca un zid. Părea că înain tează destul de repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adineauri luminița aceea. Trei secunde mai târziu, primul camion se transforma într-o minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor. Dacă inamicii săi voiseră să-i transmită un mesaj, reușiseră cu prisosință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
continuă vocea. Mai ai încă de lucru, mai târziu ai să revii aici, printre noi. Atât. Începu imediat să cadă prin același tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu pînă la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimîntată În oglinjoara pe care o ținea strîns În palmă. Doamna Brener Încercă să i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i-o smulgă din mînă, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Într-un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțînd lumînarea pîlpîitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimîntată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimîntați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținînd În mînă o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al acestui ziar, un oarecare Krușevan, A.P. Krușevan, de fapt instigatorul pogromurilor de la Chișinău, ce avea pe conștiință vreo cincizeci de crime. (În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sînge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimîntați, priveau În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spuse ea În timp ce ne conducea pe un culoar Întunecat ce mirosea a umezeală și a amoniac. — Înțeleg, murmura tata. Strigătele lui Fermín Romero de Torres se auzeau năruind pereții În fundul coridorului. Îrin ușile Întredeschise se iveau felurite fețe supte și Înspăimîntate, fețe de pensiune și de supă botezată. — Haide, ceilalți la culcare, ce pizda mă-sii, că nu sîntem Într-o revistă de la Molino, exclamă doña Encarna cu furie. Ne-am oprit În fața ușii camerei lui Fermín. Tata bătu Încetișor. — Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
indiferent față de lucruri senzuale. Nu-l supărau privațiunile ori dificultățile. Era ceva impresionant în felul în care ducea o viață pe de-a-ntregul spirituală. Când mica sumă de bani pe care o adusese cu el se sfârșise, nu se lăsase înspăimântat. Nu vindea nici un tablou. Cred că nici măcar nu-și dădea osteneala să vândă ceva. Căuta o altă cale de a câștiga bani. Mi-a povestit cu umor sumbru perioada pe care a petrecut-o ca ghid al unor cockney, londonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
boală este foarte puternică și, pe vremuri, când se descopereau urmele ei, bolnavul era ucis. Totuși, uneori, când băieții din sat se urcau pe dealuri, îl mai zăreau pe albul acela cu barba lui mare, roșie rătăcind pe acolo. Fugeau înspăimântați. Uneori Ata cobora noaptea până în sat și-l trezea pe negustor ca să cumpere diverse lucruri de care avea mare nevoie. Știa că băștinașii o privesc cu aceeași aversiune înspăimântată ca și pe Strickland, așa că-i evita. O dată, niște femei aventurîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
albul acela cu barba lui mare, roșie rătăcind pe acolo. Fugeau înspăimântați. Uneori Ata cobora noaptea până în sat și-l trezea pe negustor ca să cumpere diverse lucruri de care avea mare nevoie. Știa că băștinașii o privesc cu aceeași aversiune înspăimântată ca și pe Strickland, așa că-i evita. O dată, niște femei aventurîndu-se mai aproape decât de obicei de plantație o văzură spălând rufele la pârâu și o bătură cu pietre. După aceea negustorului i se spuse să-i transmită mesajul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a constatat că era umedă și rece. Apoi a auzit niște șoapte Încordate la nici trei metri de el. - Să nu faci nici un zgomot! Era glasul lui Alec. — Jill, m-ai auzit? - Da... răsună o voce foarte scăzută și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la urechi niște zgomote mai puternice, venind de undeva de pe coridor. Un murmur de voci bărbătești și o bătaie repetată, Înăbușită, În uși. Amory și-a aruncat păturile de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șopti ea, și își trase repede chiloții. Am luat grămada de cămăși vechi și prosoape din locul unde o lăsasem pe podea și i-am îndesat-o în brațe: — Acum cară-te de aici înainte să fac eu treaba asta. Înspăimântată, fugi în hol și afară din apartament, ca și cum aș fi fost Niebelung însuși. După ce am închis ușa în urma ei, mirosul și atingerea acelui trup delicios și dorința frustrantă pentru el mă stăpâniră o vreme, atât cât să-mi torn ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pluteam pe deasupra lucrurilor, mă deplasam instantaneu acolo unde voiam și fără nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
pluteam pe deasupra lucrurilor, mă deplasam instantaneu acolo unde voiam și fără nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
-i puternice și încordate. A ajuns în dormitorul său cu ea în brațe și a întins-o pe pat. Dintr-o privire a observat că fata-și revenise. Suspina, dar respira normal și-l fixa cu ochii mari, întrebători și înspăimântați. - Uite, te șterg bine să nu răcești și ești ca nouă! După ce-ți aranjezi tu părul, vei fi cea mai frumoasă fată din oraș, cu cel mai frumos corp de domnișoară și cu cei mai frumoși ochi pe care
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
care își ridică mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha păgân și sălbatic. - Nu ne răspunzi, puișor?!, continuă ea zeflemitor, apucând un bisturiu din tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemână. M-am zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
din mâini, din care țâșneau raze ucigătoare și arunca flăcări din gură, din nări și din ochi. În furia turbată se împiedică, transformându-se într-un vârtej de foc. Mărțișor văzu cu cine are de-a face, dar Norocel țipa înspăimântat: - Văleleu! Ne pârlește, ne omoară! Aoleu! - Taci și pune-ți mantaua! zise Mărțișor. Treci în spatele meu! Norocel se execută rapid. Apoi, Mărțișor, scoase scoica cu sidef albastru și zise: - Râu, râușor, vin’ cu vântu-n ajutor! Coridorul se umplu de apă
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
se rostogoli până la ușă, cu sângele șiroind din orbitele ochilor. Se mai răsuci o dată și izbi cu sete în țeastă și pe Rază Fierbinte, care văzu stele verzi, rostogolindu-se de-a berbeleacul. Căpcăunii Cap Pătrat o luară la fugă înspăimântați. Mărțișor alergă după cele două namile și începu să le lovească cu mâinile și picioarele. Aceștia nu mai reușeau să-și mai apere fața cu mâinile, iar loviturile lui Mărțișor erau neiertătoare. Căpățânile celor doi sunau ca un butoi gol
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Deodată s-au făcut auzite niște sgomote infernale.,bubuituri asurzitoare. Lumănările s-au stins și bezna a cuprins întregul spațiu al saloanelor. Oaspeții -nemți și francezi-fugeau care încotro. Carol Ludovic a căutat prin toate mijloacele să-i potolească,pe oaspeții înspăimântați Din butoiul gigantic au țâșnit muzicanți cu surle ,unul după altul . Povestea ,,butoiului gigantic''poate s-ar fii dat uitării peste ani...dar ... O statuetă se află pusă în fața butoiului . E statueta piticului PERKEO!! Despre Perkeo ...altădată! . Referință Bibliografică: Heidelberg
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
dar ce i se perinda prin minte acum ... NU ERA VIAȚA LUI. Nu intelegea, trăia un coșmar.. Senzația cumplită că-i arde creierul și îi pocnesc venele risipindu-se în cioburi, era de nesuportat. - Ce vreți de la mine? a urlat înspăimântat. Un vuiet puternic l-a trântit și lanțuri grele l-au țintuit de scaun. - Avem tot ce îți aparține, inclusiv existența ta! a vorbit cu o șoaptă groasă, Liderul. - Nu vă cunosc, nu v-am dat absolut nimic. - Ai uitat
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
că mâinile sale, bâjbâind prin lut, reușiră să atingă o bucată de postav moale. Tragodas rămase încremenit: la numai un pas de el, înspre malul rece al râpei, zări atârnând un cadavru. Părea a fi un oștean al Atalyei. Privi înspăimântat ciudățenia aceea din fața ochilor lui, care părea inert și fără grai. Se apropie de fața lui, i-o atinse cu grijă și constată că nu respiră și era rece ca gheața. Ar fi vrut să încerce să se strecoare pe lângă
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
un petec de verde speranță ce se vede la fereastră zbucium aripile mele frânte zoaiele societății mâini goale gânduri zăgaz dorințe interzise idei umezite plângeri dese și sincere în lumina ce se prelinge în staulul curbat al vieții de bravat înspăimântat un suflet degradat ce loc ai ocupat în anticariat arde în nepăsarea crudă cuprinsă într-o speranță udă ziua în care am înțeles absolutul poteci de lumină mântuie sufletul o pâine morala strâmbă să omori e necesar de vreme ce îți e
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
nu-l mai întâlni după acea bătălie. Doar câțiva oșteni îl văzuseră lângă malurile Marelui Râu ce desparte Carpații în două în timpul măcelului care avusese loc în urletele și țipetele de groază ale vrăjmașului ce fugea disperat în toate părțile înspăimântat de loviturile lui Paloș. Îl căutară încă o dată printre cadavre. Rămaseră uimiți de chipul înfricoșat pe care-l aveau leșurile dușmanilor, de parcă înainte de a-și da duhul văzuseră în mijlocul lor pe însuși diavolul. Vestea dispariției cavalerului îl îngrijoră pe domnitor
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]