314 matches
-
comunism, deci este o trădătoare. Deși ea nu a provocat nici un rău partidului, purtarea ei este suficientă pentru a-i distruge șansele de a se căsători cu Mao. În timp ce meditează adânc la telegramă, Kang Sheng își vede viitorul răsărind. * Se înstăpânește înserarea. Peștera e plină de fum. Kang Sheng fumează întruna. Lan Ping stă lângă biroul lui, citind telegrama. E palidă la față. Ăsta e un complot, o înscenare, strigă ea. Unde e dovada lor? E invidie. Sunt invidioși pe relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doisprezece metri sau despre Viscolul Școlarilor din 1888, cu răcirea lui de 26 grade într-o singură zi, care a spuzit peisajul cu statui înghețate. Asta de acum era o nimica toată. Și totuși se temea pentru viața ei. Se înstăpâniră cafeniurile de carton și griurile metalizate. Ultimii dovlecei și bostani se uscară pe lujeri și toate ființele întregi la cap dispărură spre sud sau sub pământ. Se lăsară nopți mai lungi, acoperind orașul mai devreme. Nopțile nu prea putea dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost de folos nițică frunte de tescovină... Vodă îi zâmbi, încuviințând, și-i făcu un semn blând să plece din încăpere. Ea se miră, îi mângâie țeasta rasă pe care părul începuse să crească și ieși. În urma ei liniștea se înstăpâni, adâncită și mai tare de fluieratul unor păsări de prin pomii grădinii. Tăcură un timp. Monahul muia feșele în apă, le punea delicat peste rănile cu cruste, treptat, cu răbdare, acoperind fiecare părticică, apoi le lua ca să curețe cu alte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-o ține-o la ușă, milițianul, las-o că știe ea ce face. Lasă-i pe mâna mea, domnu’ Ogrinjan, ți-i aranjăz io, de n-ai să mai auzi musca prin dormitoarele astea, și-ntr-adevăr, după ora zece jumate, se înstăpânea liniștea deplină; din bătaie, aluneca toată suflarea direct în somn; somnul spaimei și-al frigului. Madam Ortansa și Rafael se băgau și ei în cele două paturi din oficiu, îmbrăcați gros și înveliți cu câte două pături. Ieșeau aburi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
doi ani am trăit viața confuză a unui amnezic și nici acum nu-mi vine a crede că sunt acasă. Și acolo... cum...? întreabă Smaranda într-un oftat. Pentru câteva clipe Marius simte o sfârșeală puternică. O paloare accentuată se înstăpânește pe fața lui, ca și cum cuvintele ei ar fi atins o rană insuficient cicatrizată. Apărute în mod spontan, imaginile foștilor săi camarazi i se perindă prin memorie: Paul, matematicianul îndrăgostit de poezie, cu fața oribil desfigurată de explozia unei grenade, Max
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tăcută, timpul trece greu în așteptarea semnalului convenit cu Iovuț. Îngrijorarea și neliniștea sporesc. Va putea ajunge Florea în timp util? Și dacă ajunge, poate să lichideze fără zgomot pe cel care deservește reflectorul? Dacă sunt mai mulți? Bezna se înstăpânește din nou. Pentru cât timp? Sesizează apropierea cuiva și se întoarce fulgerător. Din întuneric apare chipul lui Caftoi. Brrr....da frig mai e dom' locotenent. Să gândim pozitiv. Așa ne vom mișca mai repede când pornim. Începe să ningă zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numeroase rafturi făcute surcele, scaune rupte, mese sfărâmate. Se oprește în dreptul fiecăruia, împingându-l cu piciorul să vadă dacă mai trăiește vreunul. Un soldat în uniforma militarilor unguri trage să moară într-un colț. Lupta aproape că a încetat. Se înstăpânește o tăcere adâncă. Americanule, ia vezi ce-i cu ăla de geme. Eu merg la dom' locotenent să-i spun că aici jos am terminat. Iovuț se apleacă asupra rănitului. Îl întoarce cu fața în sus. Încremenește. Incapabil să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dărâmături. Ei, pentru moment, scăpaseră. Tăcuți, pleacă privirile spre pământ, ascunzându-și rușinați bucuria egoistă că supraviețuiseră, mulțumind în sinea lor cerului pentru norocul care le prelungise chiar și cu câteva minute viața hărțuită de nenumărate spaime. Bezna nopții se înstăpânește brusc peste ei, așa cum un scurtcircuit lasă fără lumină o cameră. Treptat, exploziile se răresc, după care încetează definitiv. O ceață subțire și mișcătoare acoperă pădurea, se agață de crengi ca apoi să se așeze în giulgiuri albe peste trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Julio Mendoza îi comunică lui Bruno Serafian vestea proastă că pe fundul butoiului mai rămăseseră doar câțiva litri de apă și cinci gloanțe, armeanul încercă din răsputeri să se controleze, ca să nu le transmită cumva oamenilor săi panica ce se înstăpânise dintr-o dată pe sufletul său. Doar în câteva minute, datorită unei îndrăznețe lovituri cu adevărat neprevăzute, ajunseseră de la o poziție dominantă la o situație cu adevărat îngrijorătoare. Avea încredere în oamenii săi, convins că erau, fără îndoială, cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i neliniștească pe acei oameni, care nici pe departe nu-și puteau închipui că acțiunea lor avea să dezlănțuie o asemenea goană nebună. Minutele ce urmară fură mai mult comice decât tragice. Insuportabila putoare a cadavrelor era dovada că moartea înstăpânise pe acel loc în mod indiscutabil, dar goana nebunească, de colo până colo, a animalelor ce se ciocneau unele de altele, ba chiar și cu oamenii, era un spectacol amuzant, demn de a fi privit cu un zâmbet pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
iscusiți, mai șireți, mai inteligenți decât noi asta trebuie s-o recunoaștem, deși au un fond moral inferior au priceperea afacerilor și experiența, să nu uităm proverbul maghiar: "zemesé a világ2" au avut nevoie de un timp oareșcare, ca să se înstăpânească la noi, să se așeze administrativ și militărește. Împrejurările, în special expedițiunea contra lui Kun Béla, i-a favorizat. Proba, că îndată ce s-au simțit stăpâni, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent. C-un cuvânt, "Unirea" a
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ar putea transforma în ceva interesant“. Critica a vorbit, în 2002, despre rezonanța existențialistă a unui astfel de roman, urmând intuiția lui Șerban Foarță, care i-a și dat formularea cea mai pregnantă: „existențialismul de cârciumă și gang“. S-a înstăpânit totuși convingerea că Teodorovici parodiază cu mijloace, știu eu?, postmoderne o formulă literară în care nu crede. Mai degrabă însă, romanul autenticist își găsește în autorul ieșean un veritabil continuator, reluând cu hotărâre nu numai spiritul, ci chiar practica de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
progerman și filofrancezul l’Indépendance roumaine... — Nimeni nu are totdeauna dreptate, dragul meu, îi răspunde Profesorul, cu o melancolică îngăduință. în el însuși simte balansul celor două suflete contrarii : acum, când cel binevoitor față de discipol pare iarăși să se fi înstăpânit, Profesorul își reamintește o veche ipoteză a sa. Că sensibilul tânăr își ascunde pudic sufletul prea vulnerabil în spatele căznitei sale conversații stereotipe. O ipoteză în conformitate cu modul generos al Profesorului de a-și privi semenii, pe care, hélas !, destul de rar realitatea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea și ridicolul unei boabe de spumă care vrea să se înstăpînească asupra mării într-un chip exterior: despotul nu absoarbe în el comunitatea care l-a făcut cu putință, ci o îmbrățișează silnic. Trecerea mediului extern în mediu intern este, s-ar părea, însăși intrarea în condiția lui "a fi". În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tunetului și al furtunii. Este un soare putred de toamnă, locul e straniu prin amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și gratuitate ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine ajunge primul sus", la capătul celor 130
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grad de onorabilitate simetric cu disprețul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele și care îndrăznesc să se întrebe, să nu știe, să pună la îndoială. Or, pe mine tocmai siguranța celor care s-au înstăpînit pe Dumnezeu mă face să ridic glasul (exemplul lui Guenon e tipic), lipsa lor de precauție, complicitatea lor în ignoranță, ușurința cu care își apropriază nevăzutul, felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere, scamatoriile la care se dedau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi, de îndrumarea și comunicarea cu noi. - Dublul discurs, ca tehnică de... dispariție a modelelor - Mai zilele trecute am avut curiozitatea (și bucuria specifică, desigur) să citesc un eseu extrem de pertinent vizând relatarea obiectivă în media. 4 elemente aveau să înstăpânească, la urmă, convingerile jurnalistului practician. Așadar, dimensiunile care sunt asociate cu conceptul de obiectivitate al discursului ar fi următoarele: acuratețe, onestitate și echilibru, veridicitate, neutralitate morală. Raphael Cohen-Almagor, autorul eseului în cauză, apreciază că „majoritatea slujitorilor media (se) consideră că
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
-și privească uitarea și să-și diminueze, prin gândire, farmecul dispariției orizontale. Astfel introduce luciditatea o notă de amurg în suspinele acelui ieftin absolut. Nu dezamăgirile, nici ura și nici orgoliul ne scutesc de oameni, cât tăriile sufletului, care se înstăpînesc în noi cu forța unei revelații subite. Atunci ce-ai mai putea spune cuiva și de ce i-ai mai spune, când freamătul lăuntric e ca un fluviu ce-ar curge dintr-o dată în sus? Din sânul semenilor ne aruncă valurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în care s-a așezat nimicul, irupția dragostei e atât de nespus de sfâșietoare fiindcă ea nu găsește nici un teren de înflorire. De ar fi să cucerești numai femeia, ce ușor ar fi! Dar să desțelenești propriul neant, să te înstăpînești cu greu în vrăjmășia sufletului tău, să faci drum iubirii tale spre tine însuți! Războirea aceasta - care te azvârle cu dușmănie împotriva ta - explică de ce nicicând n-ai vrea să te omori mai crunt ca în fiorurile dragostei. În Beethoven
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai fi loial decât față de sine însuși; întreprinderile nu-și vor mai recunoaște nici o naționalitate; cei săraci vor constitui o piață printre atâtea altele; legile vor fi înlocuite cu contracte, justiția - cu arbitrajul, serviciile de ordine - cu mercenarii. Se vor înstăpâni noi diversități: rațiunea principală a spectacolelor și a sporturilor va fi aceea de a-i distra pe sedentari, în vreme ce mase imense de nomazi ai mizeriei, infranomazii, se vor îngrămădi la frontiere în căutarea mijloacelor de a supraviețui. Companiile de asigurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să-și facă un loc în cadrul imperiului și nu se vor mai mulțumi să profite de pe urma unui „război rece”. Oricare ar fi motivațiile lor, criminale sau politice, nemaiavând nici teritorii și nici familii de protejat, ei vor căuta să-și înstăpânească puterea asupra lumii. Cu cât hiperimperiul se va dezvolta mai mult, cu atât ei vor fi mai puternici, fără ca vreo poliție statală să aibă mijloacele de a-i combate. Pirații vor fi de mai multe feluri. Unele dintre națiunile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Iliescu, a fost diluată până la dispariție. În locul ei, politica s-a împletit veros cu afacerile, iar clientela a înlocuit vechiul activ de partid. Un fel de „frăție“ politico financiară și media, o gigantică rețea de interese, imună la justiție, a înstăpânit România. Vârful ei a fost Adrian Năstase. Astăzi, când păienjenișul se deșiră, tot cu el începe răfuiala. Într-un editorial memorabil, Traian Ungureanu îl numește pe Năstase „cancelarul mafiei“. Cam așa a și fost lichidat politic: noaptea pe la trei, undeva
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece el din casă? Dar nu mai era timp nici de vorbit, nici de stat în casa în care glasul celeilalte femei ce aproape se înstăpânise acolo răsuna de dimineața până seara, pătrunzând-o ca un sfredel rece în toate clipele în care zăcea retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de arbori se alăturau drumului și doar după un timp orizontul se întuneca de pădurile viguroase ca niște armate înstăpânite pe un pământ străin de oraș. Nu le arunca decât o privire. De acum trebuia să răspundă întrebărilor tot mai nerăbdătoare ale Ioanei Sandi, cuprinsă de o frenezie sporindă, pe măsură ce lăsa orașul în urmă, de parcă ar fi primit în artere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ști unde e adevărul, dacă nu cumva chipul de acum e adevărul. Înlăuntrul și în afara se împotomolesc, amândouă, în desprinderea a ceea ce nu mai poate fi, nici nu mai trebuie desprins. Și nici chiar cei care au ademenit, hrănit, înmulțit, înstăpânit minciuna, supunându-i-se, indiferent din care motiv, nici chiar aceia nu-i mai știu limpede hotarele sau nu mai vor să știe de ele. „Dragul meu, eu exist încă și mă voi face bine.“ Bineînțeles că vă veți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]