36,905 matches
-
din Memorii de dincolo de mormânt. Reconstituirea scriptică a propriei nașteri, după povestirile alor săi, este majestuoasă; camera unde ea a avut loc domina: "o parte pustie a zidurilor cetății, iar prin ferestrele acestei odăi se vede o mare ce se întinde cât vezi cu ochii, sfărâmându-se pe stânci. [...] Eram aproape mort când venii pe lume. Mugetul valurilor ridicate de o vijelie anunțând echinoxul de toamnă împiedica să se audă propriile-mi strigăte; mi s-au povestit adesea aceste detalii; tristețea
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
prinți și prințese. Sau atît cît mai poate fi păstrat din el. E greu și din ce în ce mai greu. Regele Carol întîiul a gîndit, împreună cu arhitecții Curții Regale, proiectul unui parc minunat, după toate legile urbanismului. Pe un spațiu mare, generos, se întinde un loc adevărat de promenadă, cu grădini terasate, cu platani, mesteceni și alți arbori prețioși, cu mult verde, cu intime popasuri, cu statui impresionante, cu un lac răcoritor, cu o fîntînă dăruită la începutul secolului de George Cantacuzino. Alei urcă
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
virane ale căii ferate, ca un larg mal dînd spre primii kilometri de lîngă terasamentul plin de viață al gării centrale, un surplus de teren pe care marile companii l-au cumpărat în ideea că într-o zi o să-și întindă păienjenișul de linii, răspîntii și încrucișări. Această bogăție sălbatică ce lîncezește în jurul peroanelor aglomerate și al cîmpului de manevre pentru vagoanele în așteptare era destinată vagabonzilor fără adăpost și celor care au avut suprema detașare să renunțe la tot. Mereu
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
oameni ai locului, care nu pricep nimic. Acolo, între mărfurile părăsite de cînd lumea, erau mărăcinișuri dese și holde părelnice, ierburi înalte cu spice înșelătoare, goale de bob. Nu trebuia decît să am curajul de a rămîne, de a mă întinde în culcușul vagabonzilor care nu se văd unii pe alții atît de larg e patul și să aștept ziua următoare fără să mă gîndesc la nimic. Noaptea era văratecă și stelele, părăsite de lună, păreau să o cheme cu țipăt
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
cred stăpîni absoluți peste nullius. Ei ar putea să-și adjudece viața mea la loteria propriului somn. Prăbușit și lățit ca o hartă, cu capul sprijinit pe una din buruienile înalte care-și împart cu scaii întinderea stufoasă, m-am întins atît de tare încît scheletul s-a deplasat în adîncul cărnii și am simțit o tihnă supremă, prevestitoare de vise frumoase, iar ochii au început să mi se închidă. Anexă finală Spicuire din ziarul "El Día" Fapt divers Pe terenurile
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în vârf un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte până când deveneau adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până acolo unde pădurile de brad încetau și se iveau doar stâncile colțuroase și pe ele, albind ici-colo, zăpada. Dar Sibyle mă aducea îndărăt
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
avea și halatul pe el, nu reușea să-și stăpânească dârdâitul. Vara era pe sfârșite, diminețile tot mai răcoroase. Când ajungeau lângă bazin, începea târguiala. Ar fi vrut să sară imediat în apă, dar era obligat mai întâi să se întindă la soare. "E prea devreme. Nu vezi, îți tremură genunchii de frig...", observa bunica, "trebuie să te încălzești. Mai întâi baia de soare, apoi...". Știa că hotărârile ei erau indiscutabile dar totuși căuta mereu, folosind cele mai felurite argumente, să
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Tot ea a fost cea care m-a condus, trecându-și brațul pe după umerii mei, ca pe un orb, în odaia ei de altădată. M-a culcat în patul pe care îmi înșirase comorile ei din copilărie și l-a întins alături de mine, cu capul pe pernă, acoperit ca și mine cu cuvertura ușoară, în faguri, pe Arlechinul cu lacrima înghețată pe obraz. "Ca să te păzească până când am să lipsesc eu. - Te rog, nu pleca. - Nu plec, iubitul meu, dar ar
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă întindeam un pic în așternut gîndindu-mă la cum o să înceapă prima mea zi de tratament, cînd s-a și deschis ușa și am văzut năpustindu-se în cameră o soră medicală al cărei zîmbet disimula amenințarea seringii cu care era înarmată
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
pustiise deodată din voința cuiva. Nici mașini, nici trecători, nici sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat, i-am întins restul de pâine, contemplând și conștientizând disperarea ajunsă la limită a acelui învinețit de soartă sărac la poarta bisericii. Când a luat pâinea, mâna i s-a desprins cu greu de pe cârja rece, de care parcă era lipită ca de când
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
Lorena, și Radu! Inscripțiile bilingve și strada bilingvă, copacii bilingvi și fațadele bilingve, berea bilingvă și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
o arunc la coș, iau o nouă coală pe care scriu titlul "Înfrângere"... De atunci au trecut 7 ani, multe lucruri s-au schimbat în viața mea, dar "România literară" a rămas constantă. Îmi plac sentimentul de așteptare ce se întinde între un număr și altul, întâlnirile săptămânale cu doamna de la chioșcul de ziare, fraternitatea cu puținii mei cunoscuți care o citesc. Aș putea face un abonament pentru a-mi câștriga siguranța oricărui număr, dar simt că și-ar pierde din
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
secunde bune înainte de a aluneca jos, pe betonul digului. Câțiva, din geantă, răspunseseră oarecum, ca și cum ei n-ar fi fost morți-morți, ci doar ar fi făcut-o până atunci pe morții. între timp, în apropiere, pescarii de la punctul piscicol își întinseseră năvoadele verzi, știa cât de putrede și de cârpite sunt, trecuse pe la ei odată. , Chefalii ăștia, domnule, mai explica maiorul, au tactica lor și sunt de un curaj nebun-nebun. Mărșăluiesc, mărșăluiesc cu săptămânile, cu lunile, ca niște proiectile trase și
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
căutîndu-l. Nimeni. Doar răcoarea, liniștea și întunericul. Să fi înțeles greșit? Mai mult simțind decît văzînd, am urmărit cum umbra prinde contur. Iulian Vișa mă privea. O făcea de mult. Cu ochii lui albaștri, pătrunzători, extrem de inteligenți. Și mi-a întins mîna. A făcut-o generos și ferm. El m-a trecut puntea în lumea teatrului. A fost una dintre cele mai importante întîlniri pentru mine, care s-a transformat într-o mare prietenie, adîncă și discretă, care a născut în
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
genului uman. La Luvru, ieși năuc, cuprins de un vertij. La Ufizzi, ... delirant. La Prado... (cel puțin subsemnatul)... la întoarcere, pe străzile Madridului, urmărit de viziunea }apului gigantic, șiret, stând în noaptea de sabat pe șezut cu labele din față întinse, binecuvântând soborul de vrăjitoare strâns înaintea lui... Totdeauna, scriind, m-am simțit mai aproape de Goya, decât de Giotto; culmea, eu, care pretind că nu figurez în partea de somn a realității; ci în registrul ei treaz, ținând ochii cât mai
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
PSB, vol. 13, p. 320-321) „Căci în timp ce unii au fost aruncați în foc după ce au fost sfâșiați cu gheare și cu căngi de fier și au fost biciuiți în chip înfiorător, alții au fost înecați în mare, pe când alții își întindeau curajos capul celor care ar fi vrut să li-l taie, unii au murit în timpul torturilor, alții au pierit de foame, unii au fost răstigniți pe cruce, alții au avut parte de o moarte obișnuită tâlharilor, alții de alta mai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în sfârșit, alții cu frânghia. În fiecare din aceste chinuri vedeai o priveliște nouă și constatai o răutate nesfârșită. Unora li se legau amândouă mâinile la spate apoi, stând așa Țintuiți de un stâlp sau de o bârnă, li se întindeau trupurile așa Țintuiți cu anumite unelte și li se smulgeau din încheieturi mădular după mădular. În astfel de torturi călăii aveau ordin să lovească în orice parte a trupului, nu numai în coaste, ca la ucigașii de rând, ci cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
felul acesta: această suferință întrecea în cruzime pe toate celelalte prin întinderea peste măsură a încheieturilor și mădularelor. Alții erau legați de stâlpi, față către față, fără ca picioarele lor să atingă pământul, iar din pricina greutății trupurilor, încheieturile trebuiau să se întindă și să se strângă forțat. Și ei îndurau chinurile acestea nu numai atâta timp cât dregătorul împărătesc îi interoga și cât timp era ocupat cu ei, ci vreme de aproape o zi întreagă, căci atunci când trecea la alți osândiți, el lăsa pe lângă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
trupurile lor, ca și cum n-ar fi spintecat trupuri, ci ar fi arat pământul. Puteai vedea pântece deschise, coaste desfăcute, piepturi sfâșiate. Și fiarele acelea setoase de sânge nu-și opreau aici nebunia lor, ci-i coborau de pe stâlp și-i întindeau deasupra cărbunilor aprinși pe grătare de fier. Puteai vedea iarăși priveliști mai crâncene decât cele dinainte: două feluri de picături curgeau din trupurile lor, unele din sângele ce curgea, altele din cărnurile ce se topeau; iar sfinții se uitau cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
la martiriu, cap. XXIII, în PSB, vol. 8, p. 370) „Și al treilea (Macabeu - n.n.), negândindu-se deloc la suferințe și disprețuindule din iubire pentru Dumnezeu, cerându-i-se limba, îndată a scos-o și mâinile cu îndrăzneală le-a întins, și a zis vitejește: Din cer le-am dobândit și pentru legile Lui nu Țin seamă de ele, pentru că nădăjduiesc că de la El iarăși le voi dobândi (II Mac., 7, 11), așa cum le înapoiază Dumnezeu luptătorilor pentru credința față de El
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Actele martirice, Martirii de la Lyon, II, 2-3, în PSB, vol. 11, p. 79) „Perpetua cânta psalmi, călcând de mult capul egipteanului”. (Actele martirice, Martiriul Sfintelor Perpetua și Felicitas, XVIII, în PSB, vol. 11, p. 128) „Papil, cel dintâi, a fost întins, fiind pironit pe stâlp, și, pe când se ruga în liniște, și-a dat sufletul. Și după el, fiind pironit (pe stâlp) Carp, acesta a zâmbit. Iar cei de față, mirânduse, i-au zis: Ce este, de ce râzi? Iar fericitul a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mântuire și îndrăzneală la înfricoșatul scaun de judecată universală a Domnului și Mântuitorului nostru”. (Actele martirice, Martiriul Sfinților Mucenici Iustin, Hariton, Harit, Evelpsit, Hierax, Peon și Liberian, V, 6, în PSB, vol. 11, p. 54) „Papil, cel dintâi, a fost întins, fiind pironit pe stâlp, și, pe când se ruga în liniște, și-a dat sufletul. Și după el, fiind pironit (pe stâlp) Carp, acesta a zâmbit. Iar cei de față, mirânduse, i-au zis: Ce este, de ce râzi? Iar fericitul a
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
bazinul este umplut cu apă caldă, nu îndrăznește nimeni să intre atâta vreme cât cei care stau pe marginea bazinului se îndeamnă doar cu cuvântul unul pe altul; căci cuvântul nu înduplecă pe nimeni să se coboare; dar când unul din ei întinde mâna în apă sau pune piciorul și apoi intră cu curaj cu tot trupul, atunci el, prin tăcerea lui, înduplecă, mai mult decât cei care vorbesc, pe cei de pe margine să intre în apă, tot așa și cu mucenicii. Aici
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
IX, 55, P.L., XVI, col. 251) Dumnezeu ne-a lăsat, spre mângâiere și folos, moaștele sfinților mucenici ,, Arătând Iubitorul de oameni, Dumnezeu, întru tot deosebită purtare de grijă față de neamul omenesc, nu a plăsmuit numai toată zidirea, nici n-a întins doar cerul și marea, ori a aprins soarele și a făcut să strălucească luna, nici doar a dăruit pământul spre locuire și ne-a pus la îndemână toate ale pământului spre hrănirea și vierea trupurilor noastre, ci ne-a dăruit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
dar puterea lor nu rămâne jos în pământ; mai ales aceasta e însușirea viței de vie care se agață de copacii înconjurători. Când coardele viței de vie se agață de ramurile de sus ale copacilor, târându-se pe ele, se întind până la mare depărtare și fac prin desișul frunzelor lor un acoperiș întins. Asta e și însu șirea mirurilor, a parfumurilor. Parfumurile sunt păstrate în casă, dar adeseori mirosul lor plăcut se răspândește prin ferestre pe ulițe, pe străzi, în piață
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]