1,492 matches
-
din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un spectacol de amatori. Întoarsă acasă cu sufletul trist, Luana căzu într-o stare de profundă depresie. Era convinsă că locul ei este nicăieri, că orice ar face și cât ar face soarta își va bate joc de ea, punând-o numai în fața unor situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mic, de adolescentă. Își imagina cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol, de zeiță, al Rebecăi. Adus, într-un moment oarecare, aproape de ea, Radu discută supărător de mult cu domnișoara Schtac. Luana simți că moare de gelozie. Întorși acasă, ea își dezlănțui supărarea. Aprecierile bărbatului la adresa calităților fizice ale domnișoarei o făcură să-și piardă mințile cu totul. Ridică mâna să-l lovească și Radu, amuzat de reacția ei, începu să râdă. Termină, Luana, ce-i cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-i arunce măcar o privire. Au urcat în mașină și-au dispărut, fără ca soția lui să-i sesizeze prezența. Ajunși acasă, Sanda le ieși în cale gata de orice sacrificiu. Micuța Aniela, bine instruită să nu-și supere mama întoarsă acasă după o lungă suferință, îi ieși în cale privind-o cu ochii mari. Îi văzu fața ca de ceară și-i simți neputința, îi ură bun venit, așa cum o învățase bunica, o sărută pe obraji cu buzele dulci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unicul bărbat care o merita pe deplin. Am să divorțez, Ștefan și-am să mă întorc la tine. El o privi cu dușmănie, la limita răbdării și-a bunului simț. Nu-mi face asta. Nu te juca, astfel, cu mine. Întoarsă acasă, femeia refuză orice discuție cu Sanda. Se adânci în lectură și se culcă târziu, cu o durere de cap îngrozitoare. A doua zi, la birou, se detașă de toate și se cufundă în muncă. Ziua Femeii o aniversară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Înfățișând un pește mare de care se apropie un scufundător cu cuțitul În mână (erau și niște cuvinte În germană, dar Adam n-a fost În stare să le citească), și o păpușă cu ochi albaștri, cu gene negre și Întoarse. Vopseaua galbenă care ținea loc de un păr blond părea să fie doar o cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cum nu se poate mai bine, iar ochii nici nu-i mai păreau umflați ca În ultima vreme. Înainte de plecare se dusese să-l vadă pe Adam și-l găsise adâncit În somn, cu o mână la frunte, cu palma Întoarsă ca un scut Împotriva luminii puternice. Cu capul ușor aplecat pe o parte, părea să se ferească de un soare imaginar. Falca Îi tremura uneori, altfel era cu totul nemișcat. Cearșaful subțire i se Îngrămădise sub corp, iar Margaret l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ori câmp de exerciții militare. Ar Încăpea tot Utrechtul aici, glumeau olandezii când treceau pe-acolo să bea o halbă la Clubul Armonia sau să vadă o piesă la Schouwburg. Existau, firește, și neajunsuri În acea oază de fericire. Soldații Întorși schilodiți din luptele sângeroase Împotriva gherilei din Aceh erau tratați În marele spital militar de lângă Koningsplein, rămas pentru cei din Weltevreden drept amintire a ceea ce fusese cu adevărat prezența lor În Indiile Orientale. Dacă pe atunci erau și tineri temerari
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu i așa departe. Tata zice că din când În când poți să vii acasă. Sigur. Nu fi trist. Cine zice c-aș fi trist? Eu. Pentru că eu sunt tristă. Nu trebuie. I-a căutat privirea, dar ea avea capul Întors și nici nu era des tulă lumină, nu putea să-i vadă tristețea din ochi. Era mulțumit că n-o vede. Johan! El i-a simțit degetele În căutarea stângace prin beznă a mâinii lui, pulpa, apoi brațul, În cele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
serviciu de la birouri, o brunetă mică și foarte vorbăreață, picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
posedă o evidentă dorință de a se cățăra, avea ceva cu Dacia lui albă cu îmbunătățiri, era absolut împotriva confortului sau mic burghez de acasă, verigheta lui lată i se părea pedantă și de prost gust, scurta lui din piele întoarsă îi mirosea de la o poștă a import, considera că este de fapt o mică secătură lașă, abilă, gata să acapareze tot ce-i poate oferi societatea, funcții, obiecte de lux, onoruri, o licheluță meticuloasă care n-ar ierta-o nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păstrat neatinse mirosul trupului ei, dar de-a lungul timpului, acel miros s-a transformat într-un iz neplăcut, persistent: până și amintirea despre oameni începe să putrezească și să se descompună lent laolaltă cu marea rotație și transformare naturală. Întorși înapoi în cameră și ocupându-și locurile, au constatat că în timpul scurtei lor absențe, Sidonia nu pierduse deloc timpul. Învăluind în zeci de cuvinte, bine plasate, își expuse ideea ce devenise pentru ea presantă: cei doi viitori soți trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trăită din povestiri până la 5 dimineața, când dădeam aerul rău afară pe fereastră cu brațele, propulsată în veselie de râsul lui, ce bine că râde Pinochio și nu e rece și imobil și căzut în el, cu privirea ațintită și întoarsă, și ce ai, hai să fim prieteni iar... hai să fim prieteni iar... Pinochio râde și face jocuri cu o bucată de brânză și creează unde care se înșurubează în jur cu viața, a fluturi, a curcubee, și râsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
gura care l-a pronunțat, și nu e o treabă superficială, Toni, mie îmi place mult de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zâmbetul îi era reținut, ca acelea schimbate între prieteni la o înmormântare. Într-o mână ținea un ziar făcut sul, cu care se bătea nervos pe pulpa. Purta o pereche de blugi curați, impecabil calcați, un sacou larg, de piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își zise că Întârzierea putea fi pusă pe seama tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tot venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc. De când a reparat-o Werner, Dumnezeu să-l ierte, nici nu mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost dat să aibă o asemenea noră. Doamna Moduna o vedea chiar În visele ei cele mai Îndrăznețe văduvă și bogată, căci frumoasă era oricum, și Întoarsă acasă pe măgarul de aur al pocăinței și cu un loc liber În inima ei mare de artistă pentru cel pe care nu Înceta se pare să Îl iubească, În ciuda legămintelor sfinte ale căsătoriei. Vrăjită de cele câteva acorduri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Szilard plângea lângă ea și Îi arunca din când În când În cap câte o găleată de apă să o trezească și să-i spună ce nu apucase: că el o iubește mai mult chiar decât iubesc ungurii Ungaria Mare. Întoarsă acasă după o scurtă spitalizare, Ilonka și-a Întrebat bărbatul: Când o să mai leșin o dată, édes faszom? 29. Imediat după intrarea În noul an, Începură să sune telefoanele. Nici al lor nu șoma. Răspundea Coriolan: solemn, vesel; cordial, familiar, condescendent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
excursionist, vizitatorul de insule. Eu nici măcar nu plecasem vreodată din țară. Nu văzusem niciodată nici o insulă decât, poate, la televizor, și de ce să-mi amintesc așa ceva? Apoi, de undeva, expresia aceea din nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă, fața ascunsă. Aveam impresia că ceva uriaș se petrecea în jurul meu, dar nu reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
roșu de papagal"§§§§§§§. Îi pica bine. Însă Rusalin n-a dat apă la moară supralicitării ideii naționale. A refuzat să-și facă public credo-ul: "N-am abandonat rădăcinile, dar nu vreau să fiu numărat, predat statisticii, la rubrica emigranți întorși la îndurătorul sîn al patriei". A revenit în edenul din Dorobanț, s-a închis acolo. "Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i mai încapă în gură printre cuvinte. Apoi, își îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ochii pierduți în zare. Doar umerii bogați, depărtați și strălucitori îi zâmbeau din mulțime, doar ei păreau s-o recunoască printre pasagerii îngrămădiți la apus, pe punte. Ochii lui de azur, statuari, văzuți mereu din profil, ca cei ai iguanelor, întorși parcă de la lume, priveau absent peste întinderile de ape. Santiago este precum Lonely George, un exemplar rar, uitat în timp și proiectat în modernitate. El nu se poate lipi de nimic și de nimeni pentru că nimic ce ține de timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gloanțe din trecut, cum, după ce a alergat peste arături, șosele și bălți, ghepardul tânăr se opri în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luăm după ele? — în locul vostru m-aș bucura că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii, i se pare. 8 — V-ați și întors? întreabă doamna Mina privind prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]