528 matches
-
pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de un altul, mai În vârstă, pe al cărui piept strălucea o minunată cruce de aur, prinsă de un lanț din același metal. — Poți să vorbești, străine? Îl Întrebă el pe Simeon cu o voce obișnuită să poruncească. — Unde sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prefăcu a nu Înțelege tonul batjocoritor și răspunse: — Da, așa e, protecția mea ar fi cea mai sigură și aș fi fericit să ți-o acord. Dar spune-mi, prințesă, În ce calitate? N-am nici o Îndreptățire legală ca să te Întovărășesc! Un cavaler străin care Însoțește o doamnă pe drumuri singuratice de pădure va pune desigur În pericol reputația acelei doamne. Un nobil cavaler care eliberează două prizoniere nefe ricite din mâinile răpitorilor și le redă familiilor lor merită numai cuvinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
politice? Fără să zică un cuvânt se lăsă condus de părintele Urban În biblioteca mânăstirii, unde erau primiți oaspeții aleși. Duhovnicul ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de burghez, Își mângâia gânditor bărbia și, se vedea, aștepta cu nerăbdare, numărând clipele. Urs, care nu-l cunoștea, se Întrebă cine putea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să facem câțiva pași prin galerie. Trecură pe lângă ușa bibliotecii și pe lângă bolniță, În fața căreia stăteau privind curioși câțiva călugări bătrâni, și se Îndreptară spre o firidă mai Întunecoasă. Atunci pustnicul se opri, privindu-l Întrebător pe cel care-l Întovărășea. — Preacuvioase, vorbi acesta grăbit. Sunt Într-o situație foarte Încurcată și vreau să vă cer un sfat. Călugărul tăcu mai departe și jupânul Urs continuă șovăind: — Ceea ce vreau să vă Încredințez acum este o taină mare. N-o știm decât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe cei doi nevinovați. și apoi, dacă El va Îngădui, se vor face și celelalte. Păstrează cu grijă cruciulița și taina ei, ca și până acum. Întovărășește-mă o bucată de drum, ca să putem vorbi În liniște. Apoi te vei Întoarce aici, așa cum s-a hotă rât, ca să aștepți noutățile. XI După convorbirea cu părintele Bernhard, În care acesta Îi spuse despre răpirea copilei și atacul asupra
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Poate că vom putea pătrunde noi prin tunel, ca să ajungem sus În cetate! Cu toată Împotrivirea tatălui său și a ducelui, căruia starea lui de slăbiciune nu-i scăpase, Bodo ceru să meargă cu micul grup de ostași care Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bine că nu pierd niciodată ocazia să mă În frupt din minunile pe care le pregătești domnia ta. Dar deocamdată mă grăbesc grozav. Își scutură praful de pe straie și ceru să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și domniile voastre, se pare că acest atac ar face parte dintr-o conspirație mare Împotriva ducilor noștri. De altfel, voiam să plec chiar azi spre mânăstirea Sfântul Petru. Poate că aș putea face ceva pentru tânărul meu stăpân. — Vă vom Întovărăși, prietene Solomon. O infamă conspirație are loc. Trădarea Înflorește la curtea ducilor Zähringer. După fiecare perdea ascultă acolo o ureche trădătoare. Poate că mai ajungem Încă la timp ca să-i prevenim. Dar trebuie să fim foarte prevăzători. De altfel, domnul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
decât ca prietenia să dureze până la sfârșitul vieții", "Dintre toate legăturile nu e nici una mai însemnată și mai puternică decât prietenia dintre oameni de treabă cu moravuri asemănătoare", "Pe virtuosul căruia vrea să-i acorde favoarea sa, zeul suprem îl întovărășește cu prieteni buni". Mă opresc aici. Prietenii pe care doresc să-i amintesc acum, fie și numai pronunțându-le numele, au apărut prin mijlocirea cărților. Ce frumoase vremuri! Au fost frumoase nu prin realitatea lor, ci cărțile le-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
căftăniți, „toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente. «- Bine te-am găsit, bre comis! - Să trăiești, chir paharnice! - La mulți ani, arhon spatar! - Și cu bine, cilibi aga!» erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru.“ (Amintiri din timpurile Unirii) În memorabila ședință din 29 octombrie 1857, odată cu desființarea privilegiilor de clasă, Adunarea ad-hoc a Moldovei vota „așezarea dreaptă și generală a contribuțiilor în proporție cu averea fiecăruia
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și stă în adevărata lui putere și va sta cât va sta și numele de român.“ Heliade, firește, nu putea să prevadă destinul rezervat acestui termen în cursul veacului XX, și nici faptul că legea formulată de el se va întovărăși cu noi confirmări. Contemplând pictura un timp mai îndelungat, personajele s-au desprins încet de pe zid și au început să vorbească între ele. Era, firește, o discuție în contradictoriu. În glasul subțire al femeii le regăseam pe suratele ei, eroinele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
numai de picior, prin niște hârtoape uriașe. Ni se lasă ordin de la capul coloanei s-o apucăm prin altă parte, pe un drum care merge cu ceva înconjur, dar care poate fi străbătut cu mai puține greutăți. Omul care ne întovărășește de la Probota cu cei doi căluți ai lui cari ajută la tragerea ambulanței, necontenit aleargă pe drumul plin de praf în urma noastră, la văi pune piedica, la deal mai pune umărul și-și mai îndeamnă căluții, și ne face cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Hârlău. Avem așa vre-o cinci (chilo)metri? Da de unde? mai puțin". Și doctorul râde mulțămit, își saltă în râs burta. Ce dracu au frate cu metrii și chilometrii prin pustiurile astea?" În sfârșit întrebăm pe al patrulea, care e întovărășit de al cincilea: "Mult, mult până la Hârlău?" Al patrulea răspunde: "Tot mai este oleacă..." Al cincilea adaogă: Nu mai este așa de mult Cam cât? întreabă doctorul. Iaca la vre-un ceas jumătate zic amândoi, al patrulea ș-al cincilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Zăcerea iarna. Primăvara vine și omul întinerește și înflorește iar odată cu natura. VI. Cum a început Niță cu Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii. Doi scriitori se întovărășesc ca să alcătuiască un A. Mirea. Patru se întovărășesc ca să facă o "Cumpănă"16. Nici cei doi, nici acești patru nu arendează moșie, nu câștigă în întreprinderea lor: asta-i singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
odată cu natura. VI. Cum a început Niță cu Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii. Doi scriitori se întovărășesc ca să alcătuiască un A. Mirea. Patru se întovărășesc ca să facă o "Cumpănă"16. Nici cei doi, nici acești patru nu arendează moșie, nu câștigă în întreprinderea lor: asta-i singura deosebire, dacă nu asemănare, cu cei dintâi. Un subiect de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii. Doi scriitori se întovărășesc ca să alcătuiască un A. Mirea. Patru se întovărășesc ca să facă o "Cumpănă"16. Nici cei doi, nici acești patru nu arendează moșie, nu câștigă în întreprinderea lor: asta-i singura deosebire, dacă nu asemănare, cu cei dintâi. Un subiect de roman. Cum a scris Vlahuță "cum se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce năcazuri și nostimade i s-au petrecut când a dat bacaloriatul. O ghitară care se găsește prin casă, pe care toți ai lui o știu cumpărată de la un țigan, e o veche chitară a familiei, cu care "mama" cânta, întovărășindu-se cu vocea. Cânta versuri vechi. L-a vizitat Brătianu, cu care a vorbit demn și dârz. I s-au întâmplat lucrurile cele mai extraordinare. Știe toate. Știe de Veronica Micle că "a mai dat gata pe unu" și "acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care înfloresc de trei ori pe an. Nu coc. Se face din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La nord, de-un verde închis. Acolo subt stâncă bat și mugesc valuri. Delfini se joacă în mare număr în jurul promontoriului întovărășiți de zboruri de pescari, care într-una țipă și se ceartă. La întoarcere pe câmpul bolovănos, zboruri nenumărate de libelule calul dracului minuscule biplane. Popândăi traversează într-una drumul. Apoi privesc cu curiozitate din urmă. O măgăriță care fată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stolnic. Poate cel tăiat la Vasluiu. Toma stolnic (6978-6981) Borș stolnic (6984) Petru stolnic (6987) Mateiaș stolnic (6995-6996) Dragoș stolnic (6996) Ioan Frunteș stolnic (6997 și sub Bogdan) Todor păharnic (6965-6996) Negrilă păharnic (6969-6978) Tăiat la Vaslui. Boerii cari au întovărășit pe Olena (după Karamsim): Iancu, Sincu, Gherasim. Boeri fără titlu un răstimp. Pârcălabi: Manoil, Vlaicu, Duma (fiul său), Isaia, Stanciul (cu fiul său Mârza), Buhtea, Fete Ion, Goian, Sandru, Zbiarea, Albul, Radu Gangur, Ivașcu Hrincu, Oanță, Ioan Boureanu, Luca, Neag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să atragă după multe străduinți pe Duma Brae șipe fiul său Duma /Brudur/(?), pe Costea Danovici care probabil cade la Baia, pe îndărătnicii Șendric Tolocico, Iațco Hudici, Ivașco Hrinco cari fură îndărătnici și se apropiară deabia în 6972. Iațco Hudici întovărășește pe domn între (6972-7000) Tolocico cade probabil la Baia Iațco Hudici, Duma Braevici, Costea Danovici, Ion Bucium, Petre Ioachimovici, boeri mari rămân fără funcții dar erau foarte cinstiți, erau proprietari mari, capete de ținuturi și foarte bogați. Aduceau multă oaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1457-69 + Negrilă 1461-1470 Djabog 1471-1476 Sacâz spătar 57-1468 Ion Sacară 1497-84 Bodea 68-71 Andrei Cortoroski 87-89 vornic 71-73 Sima 90 Vrânceanu 71-72 Moghilă 90 Mihail 73-76 + Războieni Costea 79-81 6976 Dragoș 84 5508 Petrea Clănău 87 468 Boierii care au întovărășit pe Olena: Lascu, Sânger, Gherasim Boieri un timp fără titlu: Manoil pârc., Vlaicu, Duma (fiul lui Vlaicu), Isaiia, Stanciu cu fiul său Mărza, fete Ion (fetion), Goian, Sandu, Zbierea, Albu, Radu Gangur, Ivașcu Hrâncu, Oanță, Ion Boureanu, Luca, Fete Gotcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Paști, i se pare postul prea scurt. Banul împrumutat se duce râzând și se întoarce plângând. Om fără bani, copac fără umbră: nu-l caută nimeni. Sacul deșert nu stă în picioare. Hoț cu hoț s-adună. Nu te întovărăși cu unul mai mare decât tine. Nu lucra cu flămândul, nu te plimba cu sătulul. În șes, orice dâmb se socoate munte. Cine a cumpărat mai mult decât poate, vinde pe urmă mai mult decât vrea. Dacă-ți trebuie sol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
astfel, acestui moment, acestor ceasuri, demnitatea lor firească. Spaima de moarte, În cazul meu, s-a instalat precoce, cam În jurul vârstei de treizeci de ani. Mai bine-zis „conștiența, luciditatea ei”, a „existenței” ei, care pe insul lucid și matur Îl Întovărășește pe tot parcursul existenței. Ca și eul său, acel spiriduș sau tovarăș ascuns care nu numai că Îi comentează, nu rareori răutăcios, faptele sau ideile și luând ca Proteus felurite chipuri, luciditatea morții, a realității ei, aș zice a necesității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exprima oarecum cinic! -, În acele momente am trăit cu adevărat tensiunea, exuberanța, sentimentul covârșitor de bucurie și conștiență a darului uriaș, zeiesc, care este existența pentru orice făptură. Preocupat de opera lui Dostoievski, care m-a format și m-a Întovărășit, m-a „asistat” În multe clipe și ceasuri grave, acest mare „creator al modernității” și al psihologiei omului de azi și dintodeauna - contemporan cu un alt gigant, aflat la mii de kilometri distanță, Nietzsche, dar gîndind uneori identic, uimitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luptelor politice și partizane. Nu, nu am și n-am avut niciodată nimic de „reproșat” acestor repetate și, nu rareori, chinuitoare singurătăți! Ele, Într-un fel sau altul, țin de vocația mea și e un fapt, „un proces” care Îi Întovărășește, sub orice climat sau regim politic, pe cei care vor să facă o reală și rezistentă operă de creație. Dar... În toate certurile și vâltoarea a ceea ce am numit discuția asupra „falselor valori și ierarhii” s-a mai auzit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]