519 matches
-
mai Întâi vinul, fructele, după aceea mâncărurile rafinate, orez cu dracile și gutui umplute. Un vânt blând adie dinspre Munții Galbeni, de-a curmezișul livezilor În floare. Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un sărut, numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge și le lustruiește cu mâna lui. Adesea e Întovărășit de câte un astronom aflat În trecere. Primii trei ani ai șederii au fost consacrați observatorului din Isfahan, el a supravegheat construcția, confecționarea materialului, a pus la punct noul calendar, inaugurat cu pompă În prima zi a lunii Favardin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va uni cu ei prin căsătorie, a le vărsa sângele este la fel de Îndreptățit ca udatul grădinii”. Tonul urcă, violența nu rămâne multă vreme Închisă În cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o expresie de neliniște. Atunci când cadiul tace, Îi aruncă: Știi tu oare cine e adevăratul vinovat pentru nenorocirile din Samarkand și pentru toate nenorocirile noastre? E bărbatul acesta, care te-a Întovărășit până aici! — Omar Khayyam? — Cine altcineva? Khwaje Omar este cel care a creut să fie cruțat Hasan Sabbah În ziua În care puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pantera Îi privi Îndelung pe cei trei bărbați, apoi alergă spre ei. Primul era cel mai vârstnic, mai bogat, mai puternic. Strigă: «Sunt stăpânul acestor locuri, nu voi Îngădui niciodată unei fiare sălbatice să pustiască pământurile care-mi aparțin». Era Întovărășit de doi câini de vânătoare, le dădu drumul Împotriva panterei, aceștia o mușcară, dar ea ajunse și mai viguroasă, Îi doborî, sări asupra stăpânului lor și Îi sfâșie rărunchii. Aceea fu soarta lui Nizam al-Mulk. Cel de-al doilea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un om la care n-am reușit niciodată să ajungem, Hasan Sabbah. Nu el este oare principalul vinovat pentru moartea vizirului? Planul meu era simplu: să plec Împreună cu tine, În speranța că ai căuta scăpare la Alamut. Te-aș fi Întovărășit acolo, cerându-ți să nu-mi dezvălui numele, și aș fi găsit un prilej să-i scap pe musulmani și lumea Întreagă de acest diavol. Numai că tu te-ai Încăpățânat să nu pui niciodată piciorul În posomorâta fortăreață. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atunci Înainte, În fiecare dimineață. Vorbeam Întotdeauna la fel de puțin, el se considera fericit că un american putea să-i Împărtășească pe deplin opiniile. La capătul celui de-al patrulea monolog atât de entuziast, acest venerabil gentilom mă invită să-l Întovărășesc acasă, ca să luăm masa Împreună; era atât de sigur că avea să-mi obțină o dată mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să mărturisesc că n-am regretat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îți va aduce aminte că Mirza Reza n-a venit la tine ca să-și recapete banii, ci ca să-și regăsească mândria.” Astfel, continuă Djamaledin, a ajuns Manuscrisul În posesia mea și nu m-am mai despărțit de el. M-a Întovărășit În Statele Unite, În Anglia, În Franța, În Germania, În Rusia, apoi În Persia. Îl aveam asupra mea la retragerea În sanctuarul de la Șah-Abdul-Azim. Acolo l-am pierdut. — Nu știți unde ar putea să se afle În prezent? — V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mi-ai promis solemn, Nada, nu-i așa? insistă el. Te aștept, Nada, auzi?... Vii?... Vii? Te rog... Nada... ― Da, da... Sss... Taci! șopti ea, încleștîndu-și nervos mâna stângă pe brațul lui, fiindcă în aceeași clipă auzi aproape glasul căpitanului întovărășit de vijelioase bătăi din pinteni: ― Coniță, mai fie-vă milă și de noi ăștia care... Nadina părăsi pe Brumaru și trecu în brațele căpitanului, ciripind: ― Domnul are dreptate... Tu așteaptă, Raul! Să te mulțumești cu sfîrșitul!... Căpitanul Grădinaru, încîntat, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acuma însă Grigore anunță că nici el nu se va putea duce, fiindcă trebuie să se repeadă negreșit până la Pitești, unde a fost chemat de niște afaceri foarte importante și care nu suferă amânare. Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina, deși ea părea cam plictisită. La Lespezi, unde au fost opriți și la cină, s-a plâns de bărbatul ei, spunând că sensibilitatea firească îi e maltratată în căsnicia asta în fiece moment. Spre seară s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-sa Mariuca, văduva generalului Constantinescu. A făcut gestul, oricât i-a venit de greu, spre a evita scandalul. Cu condiția ca ea să nu tărăgăneze divorțul. Altminteri n-ar garanta că va rămânea pasiv până la capăt. Tânărul Herdelea o va întovărăși, ca să nu călătorească singură. A luat el biletele la Costești, așa că n-au decât să se urce în tren. Nadina îl privise întîi intrigată, pe urmă l-a ascultat calm, cu o ușoară fluturare de ironie în colțurile gurii. ― Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că doar și prin alte părți au fost înlesniți țăranii să cumpere moșii și să le împartă între ei, ba chiar odată, pe când era Luca primar, a venit și un ordin de la minister ca oamenii să fie povățuiți a se întovărăși pentru cumpărări de moșii, făgăduindu-li-se tot sprijinul autorităților. Bine ar fi să poată merge cât mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pământ, deși cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. Primarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcu teoria nedreptăților sociale, să-i dovedească de ce pe el îl dor mai mult mișcările actuale decât pe alții. Herdelea, ca să scape de vorbăria lui, se scuză că trebuie să meargă acasă, că vine de pe drum, dar tânărul Mendelson îl întovărăși până în fața porții și nu-l slăbi până nu-și termină expozeul. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. Una, sosită prin poștă, îl anunța că Tanța va veni miercuri, după-amiază, pe la orele șase, când se mai întunecă puțin, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl liniști Platamonu. Îi garantez eu pe ăștia!... Îi cunosc bine!... Cel cu căciulă albă e Matei Dulmanu, bărbat cu stare și de inimă. Poate să aveți de-a face și dumneavoastră cu dânsul, că e dintre cei care se întovărășiseră să cumpere proprietatea coniței Nadina! Avocatul Stavrat se oprise și ieri, de două ori, în curtea conacului bătrânesc, când au sosit și când pe urmă s-au înapoiat de la Miron Iuga fără să fi intrat în casă. Totuși acuma examină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boltit și vast, destinat să-l adăpostească și pe el când îi va sosi ceasul. În același lăcaș va încăpea, cel puțin provizoriu, și sicriul Nadinei. Fiindcă bătrânul preot Nicodim s-a prăpădit, va sluji preotul din Lespezi care a întovărășit carul mortuar al Nadinei. Ajunge el singur... Slujba se făcu în curte. Bătea vesel soarele primăverii. Arborii înmugureau văzând cu ochii. Coșciugurile erau așezate fiecare pe câte un car cu patru boi înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ora 4 fără un sfert am fost primit la Kremlin cu același ceremonial ca la vizita cea dintâi pe care o făcusem acum un an d-lui Molotov. Un ofițer mă aștepta pe peron, se prezintă, îmi strânge mâna, mă întovărășește până în apartamentul de primire. Sunt introdus în biroul cel lung, cu ușa deschisă, a vicepreședintelui Consiliului Comisarilor Poporului. Molotov vine spre mine, pare obosit, îmi întinde mâna cu un gest simplu și liniștit. Îmi vorbește apoi, pe un ton domol
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Chiar în cazul unei victorii germane, pe care o cred și o știu exclusă, sunteți pierduți. Apoi, sculându-se de pe scaun, se îndreptă spre mine, se înclină ușor și îmi întinde mâna. Ofițeri în uniformă de campanie, deosebit de curtenitori, mă întovărășesc până la porțile Kremlinului. Miercuri, 25 iunie, porțile legației noastre au fost închise și telefonul tăiat. Joi, 26 iunie, la ora 530, legația a fost „evacuată”, iar noi am fost porniți spre Miciurinsk. Când am întâlnit, două săptămâni mai târziu, la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
dacă predam raportul și încheiam inspecția și reparația acelor puncte difieile din apropierea Sadyiei. S-a întîmplat însă ceva de care mă temeam, în ceasurile mele de totală depresiune. La începutul lunii august m-am îmbolnăvit de malaria, o malaria gravă, întovărășită de un surmenaj nervos. Venisem cu câteva ceasuri mai devreme la bungalow și mi s-a părut ceaiul fără nici un gust. Aveam febră și tremuram. M-am culcat după ce înghițisem trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încît preferam o comuniune mai caldă, mai completă, așa cum o aveam în plimbările cu mașina prin împrejurimile Calcuttei, zeci de kilometri făcuți până aproape de miezul nopții, dincolo de Barackpur, de Hoogly, de Chandernagore. Cu ea (spun cu ea ― deși eram întotdeauna întovărășiți de d-na sau de d-l Sen, de Lilu și Mantu, Chabù sau de Khokha ― pentru că nu ne vedeam și nu ne simțeam decât pe noi, pe noi doi), cu ea am vizitat atâtea sate din jurul "Calcuttei, am dorit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât de îngrijirea lui. A doua zi, Maitreyi s-a prefăcut mai obosită decât era și a cerut să se plimbe cu mașina la Lacuri, către seară, când știa că aproape toată lumea era ocupată. Singura Chabii a voit să ne întovărășească, dar cum ea nu prea se afla tocmai bine de câteva ziîe (tăcea întruna, fără să spună ce are, privea fix în gol, cânta fără nici o noimă), d-na Sen n-a lăsat-o și ne-a dat drept tovarășă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a spus de 4,30? - Ah, făcu Adrian, zâmbind amar, e o poveste lungă! Lungă și tragică. Orlando îl mai privi, pătrunzător, apoi își reluă mersul. - Vino cu mine, spuse. - Aș veni cu cea mai mare plăcere, se scuză Adrian, întovărășindu-l, dar tocmai căutam sala catalană, voiam să examinez vitrina. -Ai s-o examinezi mai târziu, îl întrerupse Orlando fără să se întoarcă. De unde știai de 4,30? - Asta a fost ora pe care mi-a fixat-o. - Cine? întrebă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în șoaptă, agitat. Alături, un bărbat înalt, cu o figură severă, își ținea amândouă mâinile la spate, silindu-se să privească drept înaintea lui. Întovărășindu-l, Adrian continua să-i vorbească: - Mă leagă de dumneata admirație și recunoștință, pentru că m-ai ajutat să recuperez poate ce-a fost mai important: întîlnirea și mesajul. Să reconstituim, deci, esențialul: dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
agilitate printre mese. Apoi se apropie de Adrian, chiar în clipa când Orlando îl luase brațul. - Maestro! începu el cu brio. - Nu te mai osteni, îl întrerupse Orlando. I-am explicat tot. Dă-ne ce ne trebuie. Il Comandate îi întovărăși până la masa unde-i așteptau, intimidate, trei tinere femei mascate, apoi dispăru. - Ar putea fi aceleași, spuse Adrian, înclinîndu-se și să-rutîndu-le ceremonios mâna. Căci, după cum se vede, măștile, deși diferite, sânt aceleași. Ca să le identific, mai am la îndemînă un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
intrând în sălile de cursuri, pe unde nu mai călcase de trei, patru ani, de când își luase licența. Știa că o găsește întotdeauna la cursul lui Titu Maiorescu. Acolo o întîlnise cu un ceas mai înainte și, ca de obicei, întovărășind-o spre casă, se opriseră pe o bancă, lângă lac, în Cișmigiu. - Care sunt celelalte tragedii? repetase, susținîndu-i calm, zâmbind, privirile. - Ți-am spus că, încă din liceu, îmi plăceau matematicile și muzica, dar și istoria, arheologia, filozofia. Aș fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ești al meu, că nu ești aici, lângă mine, că ești în altă lume - nu mă gândesc la cercetările tale, care, orice ai crede tu, mă interesează - dar simt că ești într-o lume străină, în care nu te pot întovărăși. Și pentru mine, și pentru tine, cred că ar fi mai înțelept să ne despărțim. Suntem amândoi tineri, iubim amândoi viața... Ai să vezi mai târziu... - Bine, spuse Profesorul după ce împături cu grijă hârtia și o introduse în agendă. Am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]