677 matches
-
așa? Harry se Îmbujoră, confruntat cu adevărul evident care abia recent i se arătase și lui ca atare. Desigur, susținu el ideea, drept cine mă luați? M-am prefăcut tot timpul. Saskia ridică dintr-o sprânceană aruncându-i aceeași privire Întrebătoare pe care o folosise cu ani În urmă, când el negase că flirtase cu alte femei. Anzenberger se uită În dosar. Cum ați știut să-i dați caseta reporterului GNN, Belinda Merkin? —Ea? Ha! Nu e reporter. Harry era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor e în decadență și fiindcă nu pot face nimic pentru a opri decadența aceasta". Avocații Ionel Teodoreanu și Demostene Botez plecau și ei, făcând aceeași mișcare. Cele patru decenii de Iași au marcat toată existența unui Herovanu introspectiv și întrebător, integrându-l în profunzimile a ceea ce s-ar înțelege prin sintagma clasicism moldovenesc. Îl însuflețește ideea de tipologie ieșeană: "Eu spun "fenomenul Iași" în sensul în care Maurras și Renan, de pildă, au spus cândva "miracolul grec", formulă care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe cap, de-ți venea să le faci o clismă. Lichefiat de aerul tare cu miros de brazi și motorină, m-aș fi îndrăgostit de șantier, de du-te-vino-ul basculantelor, de trepidația drujbelor mânuite dement prin pădure, sub privirea caldă și întrebătoare a inginerului-șef: „Ia zi, măi Robe, care-i baiul?“ „Fii-mea, tovarășe Andrei. Nu știu ce să mă mai fac cu ea... Vrea să dea la facultate...“ „Trimite-o la mine, aici, pe șantier; vorbesc eu cu ea.“ Eram Colea Răutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luptători Alani, din Înălțimile Caucazului. Voievodul nu răspunse nimic, dar Oană simți că tânărul Ștefan e tentat de această nemaivăzută aventură a Întâlnirii cu emirul tătar pe teritorii ce nu aparțin nici Moldovei, nici triburilor Ak Koyunlu. Îi Întâlni privirea Întrebătoare și clătină Încet capul. Nu. Nu te vei duce, Ștefan. Nu. - Când ar trebui să plece luminatul emir pentru a parcurge În siguranță această mare distanță? - Stăpânul meu va trebui să primească un răspuns prin mine. Dacă așa ceva nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
voievodul se Întoarse spre palat și făcu un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi Îi mulțumesc cu o Înclinare a capului și se grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aminte ieri cu Maj. Sa împărăteasa; cât ar dori ea ca să-i permiteți a veni să se roage lângă patul vostru, pentru ca Dumnezeu să vă deie sănătate cât mai curând ". Împăratul înțelese; el întoarse spre medic o privire fermă și întrebătoare și, cu vocea sa ordinară, zise: "Spune-mi deci, ce e? Am să mor? " Apoi ordonă să cheme pe fiul său cel mai mare, apoi pe fiul său Constantin cu ceilalți copii și pe împărăteasa. Însuși împăratul anunță apropiata sa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oarecum arsura. Apoi omul se ridică, lingându-se pe buze ca pentru a sorbi și ultima picătură. Avea aerul că se simțea mai bine. - Ar fi trebuit să Închei și eu pactul de la Ierusalim, murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune că Frederic ar fi Încheiat un pact cu necredincioșii, care, În schimb, i-au dezvăluit taina panaceului, leacul care vindecă orice boală și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ce faci, ci de unde vii? ) Aicea s-arată că cel întrebat a fost într-un loc ce-i era oprit să-l viziteze. În fine: De unde vii tu? (Subînțeles: nu-mi pasă unde au fost ceilalți, unde ai fost tu? Întrebătorul arată interes esclusiv pentru cel întrebat. Se 'nțelege că printr-un singur exemplu nu putem da decât o idee aproximativă despre accentul logic. Destul însă că prin acest accent, care în cărți se 'nseamnă, în cazuri escepționale, cu litere cursive
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-Da. El o salută militărește , apoi se așează lângă ea. -Ești de acord că sunt o curvă? Da sau ba? I-aș fi putut spune: da, ești o curvă, o boarfă ordinară. Dar când m-am uitat în ochii ei, întrebători, care mă implorau să-i spun adevărul gol-goluț, am început să mint. -O fi, dar mie îmi place așa cum ești. Îmi placi foarte mult. Vino în pat, hai să facem iarăși dragoste.Ține-mă în brațe. M-am așezat lângă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Am izbucnit atunci în hohote de râs. -Dar, Linda, în viața ei există zeci de bărbați. Sunt deja vreo șase-șapte bărbați de când am plecat eu. A tăcut mai întâi, apoi m-a privit drept în ochi, cu o privire întrebătoare, sigură însă pe ea. -Ne urmărește cineva din barcă? am întrebat eu. -Totul e supravegheat aici, a răspuns ea. Este zonă de frontieră...La ce te-ai fi așteptat? Și-a sprijiit capul între mâini, zicându-mi: -Codrin, aici este
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
umor pe fața pe care i-o vedeam foarte bine în albeața și praful de pe jos și de pe frunzele din livadă. Am început să înțeleg că eram în prezența unei persoane extraordinare, pentru că era o față plină de căldură, promptă, întrebătoare și aproape imploratoare. Era delicată, dar în același timp plină de o putere deosebită, cu nechibzuința care te face să simți și îngrijorare, dar și admirație când întrezărești așa ceva la o femeie tânără; ca atunci când vezi două păsări luptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nu ne prindă suflul. Ne mai trebuie doar detonatorul... Amorsa! Un telefon mobil. Am eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
revocarea licenței sale pentru permis de posesie a armelor de foc, Îl Întrerupse Emma. — Asta nu ține de plângere, se opuse agentul. — Scrieți, repetă Emma. Are șase pistoale și trei puști. Trebuie să i le luați! Agentul aruncă o privire Întrebătoare superiorului său. Sergentul Îi făcu semn să o lase să vorbească, dar să nu modifice textul. Imprimanta intră În funcțiune cu un țârâit astmatic. — E cel mai bun ochitor din poligonul de poliție, continuă Emma slab. Am doi copii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grozavă, doar că stă În Leeds cu tatăl meu vitreg și nu poate să vină atât de des. Când pleacă ea, rămân numai eu. Fără un tată care să ne ajute, din păcate. Sunt mamă singură. Și văzând probabil privirea Întrebătoare de pe fața lui Ruby, continuă. — Am rămas gravidă cu gemenele când eram la facultate. Am decis că pot face față facultății cu un copil de crescut. Ecograful n-a văzut că erau gemeni decât În a cincea lună de sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică"55 Interesează, aici, doar cea de-a doua accepție. Perceperea unui stimul, respectiv transmiterea unui gând, a unei idei etc., ne poate provoca zâmbetul, încruntarea, ridicarea sprâncenelor în mod întrebător, o grimasa, frământarea degetelor de la mâini, ridicarea umerilor, gesticulări excesive ale mâinilor, bâțâitul/bătutul din picior etc.; prin toate acestea ne exteriorizam stări sufletești, sentimente, trăiri de moment, pe scurt: viața psihică. Aceste manifestări, care alcătuiesc un tot format din
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Richard Davidson, "What is the gold standard for knowing that an emotion hâș occurred?" în op. cît, pp. 414-415. 206 Pentru că cititorul care nu a parcurs FACS-ul să aibă imaginea a ceea ce spunem: 1+2 este ridicarea în mod întrebător a sprâncenelor iar când această combinație este asociată cu UA5, expresia rezultată este ridicarea sprâncenelor (pe toată suprafața lor, nu doar a colturilor interioare să a celor exterioare), însoțită de mărirea aperturii ochilor. 207 Precizam că prin UA12 se exprimă
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
erau ridicați, dar inerți. Cele două găuri din pieptul gol erau de culoare albastru-închis și suficient de aproape de inimă pentru a-l fi ucis. Sângele părea să se fi scurs cu totul. Ochii aveau o privire curios de strălucitoare și întrebătoare, ca și cum i-ar fi mirosit cafeaua de dimineață și tocmai se pregătea să iasă ș...ț. M-am îndoit și l-am tras de braț. Nici gheața n-ar fi putut fi mai rece și mai țeapănă. Am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tensiunea frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt?..." Însă nu de singurul cuvânt e vorba aici, ci de cuvântul eminamente propriu, atotcuprinzător, suprapus limbajului tocit, așezat ori copleșit de ambiguități. Ceea ce așteaptă întrebătorul, veghetor descurajat de polivalența sensurilor, e o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
identitatea cuvântului cu obiectul numit e subliniată liric. Comportament analog la grecul Manolis Anagnostakis: "Copilului meu nu i-au plăcut niciodată poveștile. Acum, serile, stau și-i vorbesc, / Îi spun câinelui câine, lupului lup, întunericului întuneric..." La un Alain Bosquet întrebător, ezitant, agitat, caracterul reprezentațional al cuvântului nu funcționează impecabil: "Mărului i-am zis măr, și el mi-a răspuns: minciună! / Iar vulturului vultur, și nu mi-a răspuns..." (La Nébuleuse danse). Mereu în dezbatere încă de la romantici (de amintit textele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pădurii", instituie printr-un Edict "ordinul sacru al crizantemei de aur..." Cu Missa solemnis (1971), cu Diotima (1975), cu alte cicluri, viziunile se înscriu într-un stil "stabilizat", puternic personalizat, ironia fiind notă comună. Îndărătul liniei înșelător-bufone acționează o conștiință întrebătoare, necontenit în alertă; tristețe supravegheată, dramă, elanuri contrazise niște fixațiuni toate își aliază accente patetice. Acesta era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să fie așa, pentru că orice mitologie are în vizor, permanent, moartea. Dintre cele trei experiențe fundamentale ale existentului uman, nașterea, nunta, moartea, ultima a solicitat cel mai intens și dramatic facultățile spiritului. Dacă n-ar fi fost moartea angoasantă și întrebătoare, nu s-ar fi născut religia cum o cunoaștem astăzi. Iată moartea ca temă de meditație în toate compartimentele gîndirii: în teologie, filosofie, știință. Aici se cuprinde și tragedia omului. Întrucît a ales între visata stare paradisiacă și cădere, nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Vitoria Lipan își însușește tot mai mult vestimentația sufletească a Maicii Bătrîne. Și ea își caută de zor ființa mult iubită, și ea aleargă zbuciumată pe căi „necunoscute” și uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai aceasta, în chip de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o recomandare în plus: - Aista să-l beți la urmă. E o grasă din ʹ923 din întâiul rând de boabe mucegăite. Că una sunt cele dintâi boabe mucegăite, și alta celelalte. Neculai Brateș a început a face ochii mari și întrebători spre Stejărel Racotă: „nu cumva vrea meșterul Antioh să-și bată joc de noi? Ce mucegai? Bea de atâta vreme și știe că vinul se face din struguri copți, nu din mucegai! - Așa e, Culai. Adică matale nu crezi, cucoane
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]