453 matches
-
parte la slujbă. Într-o sobă veche ardea gaz cu o flacără albăstruie și am simțit imediat cum mi se relaxează mușchii feței. LÎngă intrare stătea un tînăr, cu mîinile pe genunchi, așteptînd cu capul plecat. Bărbie Ascuțită mă privi Întrebător : — Pot să... Am aprobat din cap și el plecă din Încăpere, legănîndu-și umerii. Bineînțeles că nu prevăzusem o prezentare atît de bruscă, așa că nu știam ce să-l Întreb pe acest tînăr șef. Dar n-avea nici o importanță dacă Bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
impus să nu mă gândesc că plângea din cauza lui Aidan. Plângea pur și simplu, și faptul nu avea nimic de-a face cu mine. Aș da orice să dau timpul înapoi. Doar să-l pot revedea, știi? Leon ne privea întrebător, cu fața scăldată în lacrimi. — Doar să-i mai pot vorbi... Asta mi-a amintit că aveam nevoie de un medium. Dana s-ar putea să știe pe cineva. În domeniul ei de activitate, întâlnești tot felul de oameni. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cel mai accesibil pentru el, fie pentru că observase că îl priveam altfel. Îmi strânsese puternic mâna, însă cuvintele lui n-au fost un simplu salut: — Ca și mine, și tu ești străin în blestematul ăsta de oraș. Tonul nu era întrebător, vocea nu era scăzută. M-am uitat în jur, stânjenit. Mi-a spus mai departe: — Nu te teme de fasioți, sunt prea îndopați cu știință pentru a mai avea urmă de curaj. Aproape că striga. Mă simțeam inclus, împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ia stai așa. În Preistoric ai făcut sex. — Acolo era vorba de un om primitiv, Self. Chiar altceva mă îngrijorează. Bătaia. Vreau să-mi spuneți ceva. De ce să mă bat cu un bătrân? Am observat că și Fielding se uită întrebător la mine. Povestea asta se va termina curând Ca toate celelalte lucruri, și ăsta se apropie de sfârșit — E un fel de climax, am spus eu. Tu și Lorne vă bateți pentru fată. Și pentru bani. Ei... — Da, da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în miezul afecțiunii și, zdrang!, ești vindecat. — Rochia, zise Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-a lungul rogojinei de papură, iar bustul și capul ridicate și aplecate în față, întrebător,spre mijlocul camerei și sprijinite cu un braț amorțit. — Haide, haide! sări Virgil Jones. Dacă aș fi în locul dumitale, n-aș încerca încă să stau la verticală. Orizontala este o poziție mult mai potrivită pentru recuperare. M-am întrebat adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce-i aia instantaneu. Dar aici e toată întrebarea mea. De ce un dop se poate dilata instantaneu și eu, omul, trebuie să rămân același și după ce m-am simțit o clipă liber? Dopul era o metaforă, deci... L-am privit întrebător pe colegul meu. — Vorbeam în metafore? — Nu... a mormăit el. Nu mai țin minte de unde pornisem, ce voiai să spui. Am căutat eu să o lămuresc atunci. Îmi plăcea să o fac să vorbească, să o provoc, chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred că voiam. Trebuia s-o terminăm odată și odată... Am coborât. Portarul ne-a descuiat ușa. Ne-a privit întrebător. Bănuia probabil ce făcuserăm în facultatea pustie. Am condus-o până în stația mașinilor. I-am spus să mergem pe Bulevard, până la tramvaiul de la Cișmigiu. De-acolo luam eu tramvaiul spre casă. Adeseori făceam împreună drumul. Lua și ea un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Asta era. Oamenii trăiau În utopie. De aceea, Noimann prefera să trăiască tot ce-a mai trăit decât să Încerce noi experiențe pe propria-i piele. În orice caz, nimic bun nu aștepta să vină din viitor... Stomatologul Îl privi Întrebător pe ospătar, zicând: „Desigur, prietenii mei se-nșală... Am comandat o birjă, vreau să fiu servit”. „Nici o problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decât cravatele lor sunt gențile. Primul mare succes a fost geanta Kelly, botezată după Grace Kelly când ea a Început s-o poarte. Dar cea mai tare - cam de o mie de ori mai prestigioasă - este Birkin. M-a privit Întrebător, așa că am murmurat: —Mmm, arată minunat. Foarte frumoasă geantă. Elisa oftă. —Chiar că e. Asta costă probabil cam douăzeci de mii. Categoric merită. Am băut așa de repede Încât am Înghițit aiurea și m-am Înecat. —Cât e? Glumești. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
examina anunțul pus afară. Se Întoarseră spre noi foarte dezamăgiți și spuseră „Se pare că În seara asta e Închis, dintr-un motiv oarecare“, apoi se Îndepărtară În căutarea unui alt loc unde să mănânce. M-am uitat la el Întrebător, dar el se mulțumi doar să zâmbească. Am o surpriză pentru tine, murmură el. —Un tur special? am Întrebat cu o asemenea speranță În glas Încât era aproape jenant. Dădu aprobator din cap. — Da. Am vrut ca noaptea asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Au intrat. Înăuntru... Nimeni, afară de crâșmar! ― Bună ziua, jupâne - a rostit Dumitru cu voce moale. Aizic, cu șapca lui slinoasă trasă pe ochi, i-a întâmpinat cu un „Bun venit” șoptit. Cei doi au privit nedumeriți unul la altul și apoi, întrebător, la crâșmar. Pe tejghea, într-un colț, hârâia un aparat de radio. Aizic le-a făcut semn să fie atenți la vorbele slobozite de aparatul de radio ce abia hârâia... Cu greu au deslușit cuvintele „diktat” și „Viena”... Au rămas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am zburat! N-am întîrziat, dar chiar dacă aș fi întîrziat, eram atât de liniștit, atât de ușurat, de parcă mi se luase o piatră de moară de pe suflet! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ora a treia aveam Botanica. După ce a notat absenții, Crăcănel și-a îndreptat întrebător spre mine ochii-i bulbucați de cameleon: ― Ei, Bă-je-na-ru-le! Bi-le-tul! ― Poftiți, don' profesor! și i-l întinsei. M-a întrebat inutil: ― L-ai adus! ― Da, don' profesor l ― Ce a zis tată-tău? I-a plăcut anecdota? ― N-a avut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai bine îmbrăcat și mai inteligent decât făceam impresia. Bineînțeles că m-au felicitat toți în cor. N-au dat mâna cu mine decât Barbă și Barosanul ― care a fost cel mai vesel de premierea mea. Crăcănel și-a ridicat întrebător buza superioară, cu nas cu tot, și m-a întrebat scandînd: ― Ce subiect? ― O poveste cu cuvintele noastre! ― Hm... și tu pe care ai scris-o... pe cea pe care mi-ai povestit-o în clasă, cu camera... șofată?! M-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nici o schimbare, spuse Oană. Granițele s-au Închis. Din noaptea aceasta, oricine trece În Moldova pe drumuri lăturalnice e ucis pe loc de arcași. Celelalte porunci le veți primi mâine. Până atunci, odihniți-vă. Trâmbițele sunară din nou. Alexandru privi Întrebător. - La miezul nopții comandanții corpurilor de oaste sunt chemați la măria sa. De mâine, curtea de la Suceava Începe să se mute la Vaslui. Nu pot fi apărate două obiective importante În același timp. Dar despre toate astea vor vorbi la noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosi aici, Întreaga ta ființă va fi pregătită pentru lupta supremă. Vei fi ajutat de fratele tău, vei fi ajutat de Liu Huang, vei fi ajutat de Întreaga forță a tempului Shaolin. Și tot nu va fi deajuns. Oan-san privi Întrebător. - Vei lupta cu Zidul. Tânărul nu mai spuse nimic. Înțelegea mai mult decât Îi spusese maestrul Bao. Înțelegea că această oprire la Shaolin nu fusese Întâmplătoare. Că viața lui curgea Încet Într-o direcție pe care doar Yamabushi o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămași În viață descălecaseră și luptau cu Înverșunare. Câțiva dintre ei, poate șase sau șapte, Încercau să-l apere pe Alexandru, care tocmai se ridicase. Deodată, o săgeată aprinsă se ridică deasupra pădurii, străbătând cerul spre miazănoapte. Voievodul Îi privi Întrebător pe Pietro. - Nu-mi vine să cred... spuse acesta, privind pe culmea Șuriei. În limbajul războiului, mongolii cer retragerea. - Retragerea cui? Alte două săgeți aprinse porniră de pe culme trecând pe deasupra capului lui Alexandru. Era limpede. Mongolii aveau să Încerce acoperirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o fantomă, căpitane... un om... de Îl Îmbrățișă Alexandru... și Îi zise fratele meu... omul ăla... care omorâ vreo sută de spahii... Îi tăie ca pe surcele... umbra... - Umbra? - Umbra... spuse Vasile, Încă răsuflând greu. Oană se ridică și privi Întrebător spre Pietro. Pietro plecă ochii. Apoi Își dădu seama că ceea ce se Întâmplă e prea important ca să aștepte sfârșitul bătăliei. Dacă sfârșitul bătăliei avea să-i mai prindă În viață. Ridică privirile și spuse, cu un glas alb, mirat parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vreo stânjenire din preocupările lui, care nu se legau cu cele trecute, pe care Mini le-ar fi putut răscoli. Erau altele. Prezența lui Mini nu-1 turbura, cel mult îl deranja. Doamna Eliza se extazia în fața Doamnei cu ciuta, privind întrebător rând pe rând pe Mini și Hallipa, cu ochi lâncezi, punând rând pe rând mâna dezmierdătoare pe brațul lor. Alintările doamnei Eliza adânceau pe Hallipa și mai mult în tăcerile lui subterane. - Ce frumos! Ce frumoase sunt lucrurile astea vechi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
celuilalt. Sir Wyndham e sigur că știe ce s-a întâmplat. Cineva din mulțime a aruncat o bombă Mills. Un atentat. Dar după cum se pare, nici el nici Minty n-au fost atinși și mahout-ul lor se uită la ei întrebător, cu călcâiele proptite în dosul urechilor elefantului său. În interiorul howdah-ului, miroase a vopsea proaspătă și a excremente de elefant. Sir Wyndham se îndreaptă cu precauție. Zgomotul continuă. Pocnitori. Cineva aruncă pocnitori. Un grup de bărbați dansează prin mulțime, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spuse: — Să-i ieșim în întâmpinare. Inuchiyo își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo îl privi întrebător. Vasalul îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de aici pe Angir pentru a-l feri de privirea și întrebările inopinante ale Gardienilor. Preia comanda și pregătește-te pentru formalitățile de control. - Am înțeles, căpitane. Ridicându-se greoi din fotoliu se întoarse către Angir care privea în continuare întrebător la el: - Vino cu mine. Vei sta ascuns în compartimentul meu de dormit până după plecarea lor. Ajunge doar o simplă bănuială din partea Gardienilor pentru a ni se refuza trecerea mai departe iar eu exact de asta nu am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
eroic... Ușa s-a deschis cuminte, lăsând cale liberă privirii mele spre interiorul chiliei. Nimic din imaginația mea nu se adeverea. Bătrânul ședea în capul mesei, dar... pe masă se găseau așezate cu tot dichisul încă trei tacâmuri. Am privit întrebător spre bătrân... --Ia loc colo, în capul mesei, dragule. Îndată vom fi serviți... “Adică cineva se află dincolo de ușa cuhnei și...” Nu am apucat să-mi termin gândul, că ușa la care priveam cu ochii dilatați s-a deschis ca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
așezăm la masă, că se răcește mămăliguța... Când ne-am ostoit foamea, călugărul a ridicat oala ce se afla pe colțul mesei. A turnat în ulcele și m-a îndemnat: Ia vezi dacă îți place asemenea băutură. Ridicând ulcica, priveam întrebător la bătrân. Răspunsul a venit printr-un îndemn tăcut din priviri. Am gustat cu băgare de seamă, știind meșteșugul bătrânului la prepararea a tot felul de licori... O furnicătură plăcută în cerul gurii m-a făcut să nu mă opresc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în față, ia din cel păhăruț și apoi din blidul cu mâncare. Am băut cu plăcere din pahar. După ce aroma și spiritul licorii s-au răspândit în mine ca o armată de spiriduși, am gustat din mâncare. Călugărul mă privea întrebător: Apoi așa o bunătate nu am mai mâncat de pe când biata mama o pregătea din ciupercile culese de mine. Bătrânului i-au lucit ochii și zâmbetul i-a luminat chipul, așa cum șade bine unei gospodine când o lauzi... După ce om
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
eram pe punctul să încep să inspir praful, am auzit vocea lui Josephine: „Te sinucideai cu droguri. La Cloisters ți s-a arătat un alt fel de viață. Poți să fii fericită și fără droguri“. Am ezitat. Tiernan mă privea întrebător. Nu trebuie să faci asta. Poți să te oprești chiar acum și n-ai să pățești nimic. Am șovăit. învățasem atâtea cât stătusem la Cloisters, progresasem așa de mult, acceptasem că eram dependentă de droguri și așteptasem cu nerăbdare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]