89,143 matches
-
felul în care au fost evitate dezbaterile despre necazurile scandaloase, prin exprimarea solidarității față de principalii acuzați, putem spune că PSD s-a distanțat și mai mult de o prestație politică firească." Încercînd să afle motivele liniștii, editorialistul lansează mai multe întrebări, care mai de care mai explozive " Nu cumva tăcerea din Consiliul PSD servită opiniei publice ca fiind un pas "spre normalitate" ascunde complicități, polițe și posibile șantaje? Oare politețea cu care Adrian Năstase tratează "fentele" lui Nicolae Văcăroiu nu ascunde
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate și coerență argumentativă. Care e relația dintre spațiu, termen ce se lasă ușor definit și descris, și țelul ultim al contemplativului, în fond o realitate in-definibilă și in-descriptibilă? E întrebarea care ar putea rezuma ținta cărții, dacă aceasta s-ar lăsa redusă la o singură întrebare. Dar studiul de față se numără printre cărțile greu rezumabile. Din motivul că, într-un anume sens, detaliul pare să devină subiectul cărții. Comentariul
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
relația dintre spațiu, termen ce se lasă ușor definit și descris, și țelul ultim al contemplativului, în fond o realitate in-definibilă și in-descriptibilă? E întrebarea care ar putea rezuma ținta cărții, dacă aceasta s-ar lăsa redusă la o singură întrebare. Dar studiul de față se numără printre cărțile greu rezumabile. Din motivul că, într-un anume sens, detaliul pare să devină subiectul cărții. Comentariul urmărește, cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
ar lăsa redusă la o singură întrebare. Dar studiul de față se numără printre cărțile greu rezumabile. Din motivul că, într-un anume sens, detaliul pare să devină subiectul cărții. Comentariul urmărește, cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun început un răspuns: "Spațiul e un termen ce se propune numai pentru a fi lăsat în urmă. E un reper a cărui depășire indică orientarea noetică justă." E reluat răspunsul acesta, în formulări și
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
în cuvinte a realizării paradoxului topologic: "Călătorul în mers, acela ce se mișcă pe o cale infinită, dacă e întrebat unde se află, răspunde: "pe cale", iar dacă e întrebat de unde vine, răspunde "de pe cale"; dacă, în sfîrșit, i se pune întrebarea încotro merge, răspunde: "spre cale, venind de pe cale". De aceea, o asemenea Cale nesfîrșită se numește locul călătorului și ea este Dumnezeu". Raporturile dintre geografia sacră și cea simbolică sînt examinate, cu tehnică de miniaturist, în ultimul capitol al lucrării
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
adormi bănuielile unor indivizi de-o suspiciune maladivă? De aici începe zona misterelor, și nu neapărat din pasiunea d-lui Treptow de a-și filma isprăvile sexuale cu minori. Și e păcat că presa a cedat senzaționalului scabros, în loc să pună întrebările care trebuia puse. Într-adevăr, e greu de înțeles cum putea un istoric de douăzeci și ceva de ani (cât avea dl. Treptow la sosirea în România) să aibă toate porțile deschise la oficialitățile românești, deși, la acea dată, nu
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
-o, cu ani În urmă, la o conferință de presă, În Macedonia, habar n-aveam că există un parfum care se numește la fel ca filmul acela. Ea s-a apropiat de mine, surâzătoare, și mi-a Întins lista cu Întrebările ei, În franceză. E o limbă pe care n-o stăpânesc prea bine și o clipă m-am Întrebat dacă voi Înțelege exact ce vrea de la mine. Dar n-am avut prea mult timp să mă gândesc la asta, pentru că
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
plutind cumva, ca să se așeze În ultimul rând... Însă mireasma nu mă părăsea. Numai că acum n-o mai simțeam numai În nări, ci În toată ființa mea. Mă cotropise, ce mai... Nici nu mai știu cum am răspuns la Întrebări, cu ochii ațintiți În foaia de hârtie. Îmi amintesc doar că, Într-un târziu, când i-am căutat privirea, n-am mai găsit-o... Schimbase locul? Plecase? Nu puteam să-mi dau seama... N-a venit nici la cocktail-ul
O poveste cu Dolce Vita și Floriana Flower. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/81_a_356]
-
Cu modestia și admirația unui discipol, Cristian Bădiliță reușește o performanță demnă de toată laudă. Aceea ca, în doar 230 de pagini, să extragă chintesența unei substanțe de viață ce ar fi putut umple spațiul cîtorva tomuri de memorii. Prin întrebările sale precise (care trădează existența unei familiarități întemeiate pe afinități spirituale cu cel chestionat) tînărul scriitor îl determină pe venerabilul său interlocutor să spună lucruri esențiale. Iar rezultatul este cu adevărat ieșit din comun. Cartea reușește să fie, simultan, un
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
3-4 dimineața, cozi nesfîrșite. Bieții bolnavi, majoritatea în vîrstă, se înscriu pe liste, stau la uși, îi așteaptă pe puținii medici, singurii în măsură să le prescrie insulina salvatoare, și asta vreme de ore și ore. Imaginile erau incredibile. O întrebare se pune: oare chiar e necesar să-i prescrii unui diabetic cronic insulina numai după repetarea consultației? Se poate el vindeca între două porții, în așa fel încît să se dispenseze de injecții? Nu sînt medic, dar ceva nu mi
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
a pensionarilor. Ca-n poveștile cu paranormali, deși se mai întâmplă să moară, ei rămân nemuritori la punctul de observație! Cititorul sătul de nesfârșitele mele cârteli se va întreba: "Dar ce ai făcut tu ca să schimbi toate acestea?" Mulțumesc de întrebare! Ceva-ceva am făcut. De pildă, vreo două sezoane am săpat, am însămânțat iarbă, am fixat în jurul dreptunghiului verde un gărduleț de sârmă, am udat micul spațiu ecologic și, pentru o vreme, am ameliorat, pe vreo douăzeci de metri pătrați, hâdoșenia
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
noapte și au dus-o în fața Teatrului Național. Cu prilejul transferului ocult, Caragiale și-a pierdut soclul, dobîndind în schimb un postament jalnic, mai înalt cu o șchioapă decît peluza înconjurătoare. Cine a avizat năstrușnicia? Cine își asumă răspunderea? Ignorînd întrebările insistente ale presei, Ministerul Culturii și Cultelor, Primăria Generală a Capitalei și coducerea Teatrului Național din București păstrează obstinat tăcerea. O tăcere sonoră ca bronzul. Dintr-un articol apărut recent (Pavel Șușară, Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989, în
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
cu pauze, cu tăceri, cu aiuritoare provocări de a-l descoperi, altfel, pe Banu, dar și pe mine, cititorul lui. Nu poți citi/ vedea Uitarea în frig. În mine este cald și toate anxietățile au zbughit-o ca să facă loc întrebărilor și răspunsurilor lui George Banu. A vrea să uiți, a ști ce, a putea, a-ți salubriza sufletul și conștiința, a duce blestemul de a nu putea uita, a ierta și a uita, a lupta să salvezi de la uitare esență
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
de un cancer incurabil... Cum poti întrerupe drumul trupului nostru spre decădere și moarte, cum poți da o nouă șansă vieții printr-o trezire bruscă din cotidianul care ne transformă în automate și ne îndepărtează de adevărată noastră esență? Iată întrebări care nu sînt noi, dar cărora Tsukamoto le dă o expresie cinematografică pentru care actuala ediție a Festivalului de la Veneția va rămîne în istoria cinematografului, chiar dacă numai pentru acest film.
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări nu sunt doar politice
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
titlurile acestuia, care par să-i oglindească temerile. Ia câteva cărți de la bibliotecă și, evident, răsfoirile haotice îl duc la concluzii neobișnuite. De pildă, citind Conceptul de groază, Tubby se declară plictisit și descurajat, dar începe să-și pună salutare întrebări în legătură cu sine: "De exemplu, Kierkegaard definește groază drept apariția libertății în fața sieși că posibilitate. Ce ma-sa o fi însemnând asta? Sincer să fiu, am răsfoit totuși volumul, citind pe sărite și nepricepând o iota. O singură chestie mi s-
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
se albăstreau, dar nici unele nu-l mulțumeau. Și-atunci arunca totul În fundul curții Într-o groapă de gunoi veche și pleca după alte și alte pietre. În fiecare zi altele. Preotul Îl iscodea din când În când cu câte-o Întrebare. Dar În afară de faptul că tânărul căuta niște leacuri pentru răniții de pe front nu putuse afla nimic altceva. Și pentru că-l pasionase cândva spițeria Începu să-i aducă el Însuși toate pietrele găsite de el și prietenii lui. Într-o zi
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
sale, de 150 milioane de lei, de 9.000 de euro, 6.000 de dolari, trei telefoane mobile și de bijuteriile de aur din casă. Lăsînd deoparte bijuteriile, de o valoare neprecizată, plus cele trei telefoane mobile, Cronicarul își pune întrebarea ce căutau atîția bani peșin în casa prefectului? Cînd ai atîția bani, folosești cărți de credit, nu-i ții la dospit în casă decît dacă ai de făcut plăți din mînă, fără știrea Fiscului. * Cum se face că numai CURIERUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002. Întrebare: Preferați să vă prezentăm ca scriitor sau ca cititor? Răspuns: Cred că eu însumi m-aș defini mai ales ca cititor. Faptul că am scris cărți e aproape o întâmplare. E o consecință a faptului că am fost cititor atâta
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
când vor deveni ale noastre. Poate exista în biblioteca noastră o carte pe care, ani de zile, decenii, n-am deschis-o, nu ne-a interesat. Și deodată vine o zi când o deschidem și găsim acolo răspunsul exact la întrebarea pe care tocmai ne-o puneam. Asta mi s-a întâmplat de multe ori. Dacă există un element de magie în lectură, cred că asta este dovada acestei magii. Î.: V-am întrebat de nevoia de a scăpa de unele
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
este biblioteca? R.: Nu. Nu mai mult decât în momentele când suntem îndrăgostiți. În acele momente avem același sentiment că suntem învăluiți, înșfăcați, transformați. Dar ce sfârșit frumos am avea, dacă ăsta ne-ar fi sfârșitul. Î.: Mai am o întrebare care vi s-a pus, desigur, de multe ori: n-ați citit toate cărțile pe care le aveți în bibliotecă, nu-i așa? R.: Am deschis toate cărțile din biblioteca mea. Î.: A le deschide înseamnă și a le citi
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
carte despre bibliotecă... R.: Nu știu încă ce va fi această carte. Deocamdată, se numește Biblioteca, noaptea. Mă gândesc la o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
și, unele, nu îndeajuns verificate). Tot să citești așa critică sau literatură, cum vreți să-i spuneți. A fost reeditată de curînd și Viața lui I.L. Caragiale. O savuroasă carte, mai mult decît simplu material documentar. Tot timpul îți pui întrebarea de ce un spirit atît de fin se epuizează în elucidarea unor minore încurcături biografice. Apoi nu-ți rămîne decît să savurezi această contradicție, aproape inexistentă în critica românească. Impresionismul românesc a înghițit și spirite mult mai puțin "fine". Cioculescu, deși
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
înainte amintită. Autorul își alege, în plus, o temă ades neglijată cât privește intervalul istoric ales - și anume educația. Volumul își stabilește o serie de standarde teoretice - prin primul trebuind să se obțină un răspuns (pe cât posibil, amplu detaliat) la întrebarea: cum se realizează trecerea de la educația antică la educația medievală - ori între educația romană și cea de tip religios? Și, în secundar: care este influența invaziilor barbare din Europa asupra acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
amplu detaliat) la întrebarea: cum se realizează trecerea de la educația antică la educația medievală - ori între educația romană și cea de tip religios? Și, în secundar: care este influența invaziilor barbare din Europa asupra acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o observație de principiu a autorului: abia o dată cu respectivele invazii, programele educaționale încep să se cristalizeze și să-și afle o rezolvare autentică. Este momentul de la care autorul își începe cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]