218 matches
-
mai sînt recunoscător deoarece, cînd eram elev, în regia lui am jucat Tigrul de Schisgall, la Clubul T 4, din București. Jurnalul său (Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei) are, pe lîngă delectabile povestiri din lumea scenei, și întristătoare amintiri din... epoca de aur, și pasaje dedicate plăcerii histrionilor de-a bea și gusta ceva, discutînd. Pe scenă, la Carul cu bere ori în turnee. Prima descriere de gen o găsim în relatarea unui turneu extern cu spectacolul Svejk
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind ciorile ca să le prindă și să le pună la frigare. Nu mai puțin întristător este mediul conformist și silnic al călugărilor, în care Tommaso va fi închis la treisprezece ani și unde va avea parte de ostilitatea superiorilor și de invidia confraților-călugări: Luigi ce repeta mereu aceleași fraze; fra'Taddeo ce-și mișca buzele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca o eroare în comportările lui cetățenești"; în esență a constat într-un mare turneu politic organizat de conservator-democrați prin Ploiești, Roman, Călărași, Pitești, Buzău, Turnu-Severin în 1908, prilej pentru Caragiale de a ține discursuri ditirambice și, din perspectiva timpului, întristătoare: "Domnule șef rostea cel care dăduse viață lui Cațavencu și Farfuride ești un erou care pornești în fruntea unei armate devotate către o țintă glorioasă (ovațiuni). Nu te opri dacă, în calea uneori aspră, calci peste șerpi și peste reptile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
recunoscute pentru dreapta cumpănă a judecății critice cum este cea a lui Eugen Lovinescu: "Teatrul lui Caragiale e un izvor de apă tulbure în care joacă o pulbere de necurățenii", înfățișează "o colecție de imbecili, de imorali", peisajul uman fiind "întristător ca un spital de infirmități morale și intelectuale", o "vulgaritate de altminteri colorată". Lui Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic", Eugen Ionescu le categorisește printre "cele mai josnice din literatura universală
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
el: Bloom, pe fondul unei juste șarje împotriva științelor sociale (șarjă care trebuie înțeleasă în spiritul, nu în litera ei), formulează primul dintr-o lungă serie de atacuri la adresa istorismului, pe care îl înțelege pur și simplu greșit. Astfel, fapt întristător la un om de inteligența și acuitatea sa analitică, Bloom se aliniază tuturor filozofilor care resping științele istorice în numele unei pretinse perenități transistorice a valorilor și ideilor. Nu pot intra aici în detalii, deși ar merita, fiindcă neînțelegerea istoricității - adică
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Propensiunea aceasta spre sacrificiu se întâlnește îndeosebi la femeile cu vocație maternă, precum Dora, acea mătușă a lui Mili care nu trăiește decât pentru alții, plângându-și întruna de milă. În răspăr cu asemenea exemplare jalnice ale umanității, sortite unui întristător anonimat, romancierul imaginează în Mili ("Bârzulica", așa își alintă el personajul în paginile de confesiune) o eroină cu personalitate puternică, modelată după chipul și asemănarea sa (și a lui Bizu, firește). Neverosimilă, desigur, schimbarea radicală a comportamentului acestei ființe vegetative
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aș sufla În pumni să-mi dezmorțesc degetele Înghețate pe pix În friguroase săli de lectură. Dar cu voia Domnului - pe care neîncetat rog să-mi păsuiască timpul și să vegheze asupra dreptei mele cumpăniri a acestor vremuri atât de Întristătoare, când nu trăiau indivizi ci mase, când nu existau căi ci calea - deci cu voia Lui, să ne Întoarcem la vocile vremii și să le ascultăm. „Tema cărții lui Ion Călugăru, Oțel și pâine este, hotărât, una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Locul luîndu-l o mizerabilă improvizație artizanală, iată că și aceasta e intrată într-un ireversibil proces de disoluție, porțiuni mari din ea fiind furate. Iar dincolo de pîrleazul de beton, de buni ani, se arată privirii noastre indignate un spectacol absolut întristător. Nu cred să existe alt loc din centrul bătrînului oraș care să-l concureze în mizerie și paragină. Promiscuitate ce contrastează cu interiorul imperial, atît de căutat de vizitatori, de înșiși ieșenii iubitori ai muzelor. Perspective? Minime, pare-se, după cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mele ca printr-un văl subțire, atât este de densă negura ce a cuprins orașul, de mai multe zile. Copacii desfrunziți se înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră cugetări întristătoare asupra modului greșit cum a fost creată lumea bântuită de stihii, vânt, umezeală, ger, neguri, camere de deputați, jurnalistică mincinoasă, corupție abjectă, tranziție prelungită „sine die” fără nici o „luminiță” la capătul tunelului etc. etc... Făptuitorul a toate își poate, mult
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rest, vorba ta, aș fi bucuros să fie vreo zece ca el și vreo cinci ca dioscurul... Ne-ar ajuta să obținem o medie a intelectualilor publici ceva mai ridicată decât cea pe care o avem, care mi se pare întristătoare... Stelian Tănase avea defectul că se plictisea repede de jucărie! A consumat o mulțime de energie la GDS și la "22" și, când s-a plictisit, era să distrugă revista. A depus la fel de mult efort la PAC și, când s-
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
din China, mai precis, este vorba de domnia împăratului Icigio și a împărătesei Sadako. Impresiile și cugetările din jurnalul intim zuihitsu, Însemnări de căpătâi, privind interioarele încăperilor, veșmintele, fastul ceremoniilor, lucrurile dragi, drăgălașe, fermecătoare, gingașe dar și lucrurile dezolante, nesuferite, întristătoare, dezamăgitoare, vulgare, asociate cu evenimente din viața proprie și a celor de la Curte, creează o imagine interesantă a lumii japoneze a timpului. Pentru frumusețea textului, exemplificăm câteva fragmente. Lucruri drăgălașe: Un prunc de vreo doi anișori, umblând în patru labe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu adoptăm nicidecum acele spectacole exclusive, care închid în mod nefericit un număr mic de oameni într-o vizuină întunecoasă; care îi ține temători și nemișcați în tăcere și inactivitate; care nu oferă ochilor decât pereți, ghimpi de fier, soldați, întristătoare imagini ale servituții și inegalității. Nu, popoare fericite, nu acestea vă sunt sărbătorile! În aer liber, sub lumina soarelui trebuie să vă adunați și să dați frâu liber dulcelui sentiment al fericirii voastre. Plăcerile voastre să nu fie nici efeminate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Gottsched la Leipzig. Împrumutate din repertoriul francez, rarele piese reprezentate sunt jucate în limba franceză la curți princiare sau în colegii. Cât despre trupele ambulante, ele joacă, într-un mod improvizat parțial, un repertoriu neliterar, a cărui sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că francezii secolului lui Ludovic XIV sunt cei mai buni cunoscători ai Antichității, el conchide că germanii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piesă pe un simplu fundal din pânză, și tragedia era cu atât mai impresionantă cu cât desenul gesturilor era mai clar." Cât despre jocul naturalist, care pretinde să imite cu fidelitate gesturile cotidiene, acesta i se pare de o sărăcie întristătoare. "El îi cere actorului o exprimare netă, finalizată, precisă; nu admite un joc plin de aluzii, voit imprecis. Iată de ce, cel mai adesea, acest actor întrece măsura. Or, interpretând un personaj, nu este deloc nevoie să i se precizeze riguros
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
82 71 Șeicaru, op. cit., pp. 82-85. Considerînd acest incident drept tipic, iar credibilitatea lui Șeicaru mai puțin decît garantată, atunci cînd era implicat direct, autorul le-a cerut membrilor familiei Iorga să confirme relatarea. Aceștia au confirmat toate aceste amănunte întristătoare 72"Neamul românesc", 7 martie 1937 73 Vezi Nicolae Iorga, Pagini de critică din tinerețe, Craiova, 1921, passim 74 Călinescu, op. cit., p. 541 75 Nicolae Iorga, Istoria literaturii românești: introducere sintetică, București, 1929, p. 7 76 O luptă literară, în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]