2,517 matches
-
le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă vreo îndoială în legătură cu mobilurile ieșirii în arenă a d-lui Livius Ciocârlie. întrupare a distincției spirituale și a inteligenței iluminate, autorul Marilor corespondențe ilustrează specia rarissimă a intelectualului-gentleman. L-am auzit, în nenumărate rânduri, recunoscând cu un fair-play capabil să te scoată din minți calitățile sau gesturile demne de laudă ale celor mai
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
partida și ocazie după ocazie. Dacă mai adăugăm că președintele țării, Emil Constantinescu, provine tot din ograda țărănista, avem tabloul unui dezastru că la carte. Îmbătați de aerul tare al succesului, fiecare dintre ei se imagina, ca-n mitologia buddhistă, întruparea pământeannă a Înțeleptului Coposu. Dacă în plan economic, social și politic această trăire mistica a dus țară la dezastru, ne rămâne speranța că măcar în plan religios vom revoluționa sistemul de credințe mondial! Că, imediat, din trunchiul adormitului Coposu au
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
stimularea și promovarea dramaturgiei românești. Cîteva din textele premiate și-au urmat drumul firesc, pînă la capăt, adică pînă pe scenă, cîțiva dintre autori bucurîndu-se și de colaborarea cu regizori valoroși. Alții au avut destule motive să se mîhnească de întrupări scenice abracadabrante, prețioase și kitschoase în același timp. Că în orice, chestiune de șansă. Articolul de astăzi are ca subiect Piesă anului 1998: Noe care ne străbate memoria e o femeie de Ion Mircea. Mi s-a părut o coincidență
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
de mingi ai lui Emil Constantinescu au început să creadă că sunt chiar ceea ce sperăm noi să fie: salvatorii unei țări aduse la faliment de-un regim cleptocratic și criminal, al cărui principal exponent, Ion Iliescu, nu era altceva decât întruparea anacronica și cosmarescă a cincizeci de ani de bolșevism violent. Ce s-a întâmplat după 1996 e, însă, de natură să defecteze busolele oricărui om de bună credință: pe câtă vreme, de bine, de rău, neo-comunistii par să fi învățat să respecte
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
fie-ne îngăduita pedanteria unui citat din P.Sloterdijk (apud Maria Fürst): "Apariția lui Diogene marchează momentul cel mai dramatic al evoluției problemei adevărului în filosofia europeană timpurie; în timp ce, începînd de la Platon, ăînalta teorieă rupe irevocabil firele de legătură cu întruparea materială pentru a înnoda strîns firele argumentației într-o textura logică, apare o variantă subversiva a teoriei, inferioară, care duce întruparea practică la exces, într-o pantomima grotesca. Cu Diogene începe, în filosofia europeană, rezistența față de jocul prestabilit al ădiscursuluiă
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
evoluției problemei adevărului în filosofia europeană timpurie; în timp ce, începînd de la Platon, ăînalta teorieă rupe irevocabil firele de legătură cu întruparea materială pentru a înnoda strîns firele argumentației într-o textura logică, apare o variantă subversiva a teoriei, inferioară, care duce întruparea practică la exces, într-o pantomima grotesca. Cu Diogene începe, în filosofia europeană, rezistența față de jocul prestabilit al ădiscursuluiă. ăTeoria inferioară se aliază aici, pentru prima dată cu sărăcia și satiră". Într-adevăr, în textele cvasidiaristice (nedatate: "Amestec datele și
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
lor. Că și Cristina Cărtărescu, Mihaela Miroiu identifica adevărată sursă a temerilor masculine: În România există destui bărbați simpatetici față de feminism. Puțini dintre ei și-l doresc însă în propria casă sau în propria instituție. Nu feminismul îi sperie, ci întrupările lui în femeile reale lîngă care își petrec viața. Pe ele trebuie să le recunoască drept persoane libere și autoafirmative, ca și pe ei înșiși. Lîngă ele trebuie să renunțe la plăcutul sentiment al superiorității, la comoditatea serviciilor casnice prestate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
este lucrătorul abrutizat de efort, dar și legătura cu lumea exterioară, copilul se ipostaziază - retroactiv - ca "ales",un ales al nefericirii, al tăcerii, un născut întru damnare, iar nu întru salvare, neîntrupat. Pentru că nu i s-a dat cuvîntul, ori întruparea numai întru Logos, o știm, se poate face. Fără ostentație, dar cu siguranța sensului protejat, Pasquali mizează pe competența cititorului. Cina celor trei are, mereu și mereu, în centrul mesei un bloc de tăcere. De fiecare dată, naratorul reușește să
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
decît această stăpînire a cadențelor limbii, ca și a nivelurilor alegorice complexe ale construcției. Că există o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
carte emblematică pentru această vreme a jurnalelor și a confesiunilor, unde eul autentic se rostește cu atît mai greu, cu cît el e singurul a se rosti. Naratologic vorbind, Pîinea de tăcere mi se pare una din cele mai originale "întrupări ale eului" pe care mi-a fost dat să le citesc în literatura elvețiană actuală.
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să vorbească - imprudenta de care cartea este saturata -, personajele lui A. Calafeteanu execută, impasibile și patetice, partiturile unor conversații
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
acum preocupările sale iudaistice, manifestate, prin cîteva zeci de eseuri și articole, începînd din anul 1919 și pînă tîrziu în timp. Se poate vorbi, are dreptate dl Leon Volovici, de o natură duală a tînărului scriitor, cea de a doua întrupare fiind cea a publicistului evreu, mult preocupat de această tematica. Motivația acestor preocupări o aflăm, bine instalată, în biografia să. Prin mama sa, Adela, era nepotul ilustului poet de limbă ebraica B. Schwarzfeld (dintr-o cunoscută familie cărturăreasca). Și ceva
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
Numai că, în timp ce imaginația lui Borges construiește spații simetrice, Cornel Ivanciuc ne proiectează într-un fabulos cu intenții parabolice. "Gloanțele răzbunării" parcurg mii de kilometri până să-și atingă victima, sfidând legile fizicii. Grigore Ona devine un înger al răzbunării, întrupare a pedepsei divine, de care nimeni nu poate scăpa. Pe Vancea, personajul din Secretul scării lui Iacov, sfârșitul îl surprinde pe "coridoarele puterii", în zilele lui decembrie 1989. Vancea este, la rându-i, un inițiat, descifrând în tainele cabalei fugă
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
al XIII-lea, exprimat în schema aristoteliciana, prin aportul decisiv al Sfîntului Toma din Aquino. Astfel discursul comunist, creat în Rusia, în primii ani ai puterii sovietice, care a trecut țel quel în țările captive, apare stăpînit de universalia. Fiecare întrupare verbală particulară descinde din discursul tutelar, intemporal, care se revendică de la o autoritate ideologică, substitut al celei metafizice. Autoritate dată de textele "clasicilor marxism-leninismului", asociate cu documentele esențiale ale partidului în chestiune, la care se adaugă citatele din secretarul general
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
ape ori urcă spre focul din ceruri,/ Dar voi de nezdruncinat să-l cuprindeți, strângând și mai tare” (Homer, 2012: 61). În Ulysses, nu Telemah „dă buzna” peste Proteu, ci acesta năvălește în subconștientul personajului. El nu mai e o întrupare, ci o reflecție: nesfârșitele metamorfoze ale cuvântului și ale capacității sale de a exprima, cunoaște și transmite un sens. Dacă e să găsim o persoană care să corespundă înfățișărilor în eternă prefacere ale lui Proteu, acesta nu poate fi decât
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
pentru o elită, ci și pentru pături largi ale populației. Într-un cuvânt, resentimentul - această formă a micimii sufletești - era mobilizat întru apărarea Marii Civilizații de Invazia Barbară. Simbolismul era, într-adevăr, puternic: maiestuoasele anatide reprezintă, în întreaga cultură modernă, întrupări ale purității, ale fragilității existenței. Atunci când au luat-o drept personaj, începând cu bureații și aleații până la Novalis, Goethe, Wagner ori Ceaikovski (ba chiar și autorii de desene animate, inclusiv The Swan Princess al lui Richard Rich, unul din ucenicii
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit, Sultana Maitec pare un simplu accident al luminii, o întrupare provizorie a unor pîlpîiri a căror sursă directă se găsește în mecanica abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Față de rafinatul, dar și de pădurosul, sculptor, venit dintr-un Nord auster și rece spre a capta cu radarele
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
a lui Dragoș Constantinescu, se decupează pe micile ecrane ca un medalion al neputinței și ineficienței. Simțind în beizadeaua înceată la vorbă punctul slab al cazematei cederiste, revanșarzii bolșevizanți s-au coalizat și, ca disperații, încearcă să dărâme această fragilă întrupare a constantinescianismului. Nu cred că vreun om normal poate privi altfel decât cu scârbă gălețile de minciuni și bale veninoase ventilate, într-o regie plină de ură, spre Dragoș Constantinescu. Miza securisto-comuniștilor nici măcar nu e bietul Dragoș. Ei vor, pur
Ultima șansă: auto-sancționarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16727_a_18052]
-
Z. Ornea Constantin Argetoianu a fost, probabil, cea mai fidelă întrupare a politicianismului fără principii. A început prin a fi înainte de primul război conservator în gruparea radicală conservatoare a lui N. Filipescu. Încă în timpul războiului, la Iași și Odessa, se aliază cu generalul Averescu, închipuind, firește și cu alții, o Ligă
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
și totuși riguros în demonia lui. Cei șase, rude și prieteni, pier conform verdictului Primului sau Marelui Vrăjitor, Alinător, Egalizator, Justițiar, Salvator, Stăpân, "ajutați" de răzbunătoarele lor consoarte (scârbite de mocirla lumii, frustrate, nimfomane, geloase), dar și de spectrele persecutoare, întrupare recurentă a crimelor morale, a delațiunilor sau lașităților adaptării. Fapt e că Ștefan Moise își rezervă pentru moartea sa Ziua Întâi, a unei Geneze adulterate prin încălcarea tuturor celor zece porunci. Romanul lui Nicolae Stan dă semne că oricând nebunia
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
acestora ori - adesea - acelorași personaje, revenite în perioada de după decembrie '89, chiar dacă s-a întîmplat, dintr-un impuls magnanim - a fi creditate anterior. Vedem în tandemul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca, și sperăm a nu greși în perspectivă istorică, cea mai caracteristică întrupare a conștiinței criticii românești din perioada contemporană, cu o funcție similară celei împlinite odinioară de Titu Maiorescu sau E. Lovinescu. *** În raport cu atîția oficiali ai literelor românești, de mai demult ori din prezent (președinți ai Academiei ori ai Uniunii Scriitorilor ori
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
vadă înscenată opera, sugestii care pot fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se petrece și în spectacolul vienez, semnat de Wolfgang Zörner. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
cu ajutorul unei voci robuste. Personajele se mișcă firesc în cadrul regizoral fără surprize, dar cu detalii de finețe ca apariția filmică a vasului fantomă, relația celor doi eroi aflați față în față, dispariția portretului Olandezului când acesta intră în casă ca întrupare a imaginii din cadru, renunțarea la apoteoza finală etc. În ceea ce privește corurile marinarilor ele au demonstrat că se poate cânta cu energie și în "caracter folcloric" fără a reduce expresia la un primitivism zgomotos. Și pentru că marea este atotstăpânitoare peste destinele
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
prin grațiile hazardului sau prin bunăvoința vreunui gest mesianic (vezi delirul Caritas și, mai nou, explozia epidemică a jocurilor Bingo), și o parte semnificativă din clasa noastră politică și din lumea mediilor de informare percepe cultura și performanța culturală ca întrupare, ca act revelat, ca dar al lui Dumnezeu sau ca o erupție de lumină din adîncurile firii. într-un asemenea orizont înnegurat, cvasimistic și iresponsabil din punct de vedere moral, profesionalismul, rigoarea, mințile creatoare dinamice și acțiunile conștiente nu au
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
cultural propriu-zis și într-unul simbolic mai larg, decît variantele unui Bingo metafizic, dezangajări leneșe în speranța unor compensații prin milostivenia transcendentă. Alexandra Nechita, pe care Președinetele României a păstorit-o personal, cu un amestec de evlavie și paternalism, este întruparea contextuală a acestui suflet de rentier pe care românii, într-un procentaj care ar trebui să îngrijoreze, și-l tot afișează cu cu o mîndrie tîmpă cu o iresponsabilitate sinucigașă. Victimă a unei familii rapace și a unui mediu care
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]