223 matches
-
după nebunia lui ca să nu te asemeni și tu cu el", citim în marea carte. E un îndemn consonant cu datele paremiologiei de oriunde și nu mai puțin cu reflecția asupra trecutului. "De n-ar fi istoria, mare greșeală și întunerec tuturor oamenilor ar fi în lume și în veacul acesta și viața oamenilor puțin s-ar despărți de dobitocul cel mut", spunea N. Costin, cu gândul la Cicero, poate și la Lucian, cronicarul fiind convins, la începutul secolului XVIII, că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1 punct din oficiu. CAPITOLUL AVENTURĂ, CĂLĂTORIE Testul nr. 15 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Paris! Am o strângere de inimă. Aș vrea să-l văd de departe. Aplecat pe fereastra vagonului, cu ochii lacomi, scrutez mereu zarea. Întunerecul, punctat de sclipirea stelelor, nu scoate în relief decât vacarmul metalic al trenului care parcă niciodată n-a fost atât de aprig. În zare, în stânga, apar câteva pâlpâiri de lumină și se sting îndată. Trenul apoi își încetinează mersul. Trecem
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
se trezește, constată că este înconjurată de un zid mare din piatră, străjuit de "oameni negri, urâți". Condiția ca să scape din prizonierat ar fi: "daca vrei sa scapi de-aici așa - că în jos era o prăpastie mare, fără fund, întunerec mare în timpu ăla [ ... ], să ne dai nouă ce ai tu mai scump în tine!" Femeia este nevoită să promită, fără să-și dea seama că este gravidă. Termenul stabilit este de 12 ani, după care băiatul se duce în
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
spre pricopseala învățăturii, după cum vedem nu numai în Sfânta Scriptură, ci și la toate istoriile fericind pre părinții aceia care pun silința lor cu neadormiți ochi pentru învățătura copiilor lor... Această învățătură dar, văzând-o noi că este adormită întru întunerecul lenevirii, ni s-au rănit inima de foametea aceasta ce se află înrădăcinată în sufletele a unor din părinți care își cresc copiii lor fără-nvățătură. Deci fieștecare om ce este învățat să cheamă om cuvântător, iar cel neînvățat este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone" (Aaron, 1835, p. xii). Limba slavonă, infiltrată în biserica românească, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ortodoxă a creștinismului românesc. Păgânitatea Romei este constrastată cu spiritualitatea Constantinopolului, care a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și ș. De exemplu: fatia → fața; asia → așa; prefatiune → prefațiune etc. Grupurile sci, sce se transcriu ști, ște. De exemplu: Bucuresci → București; Branisce → Braniște; nisce → niște; pesce → pește; sciu → știu. Conform acestor principii, trebuie păstrate toate particularitățile fonetice: duminecă, fineță, Întunerec, strein, sălbatec etc. Dacă Într-un text avem forme fonetice duble (chiema/ chema), acestea se interpretează pe linia indicelui de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de plural cu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Dincolo de vis le vei găsi altfel pe toate - / În adormire fi-vei trecută de vad./ Dar toată acolo, peste întinderi te arată,/ În acest parc de ciment și de brad.// Pe alei candelabre desprinsă-i dintâi/ Risipa brațelor tale cu întunerecul priză/ De lucruri știute cuprinsă tu ești, tu rămâi,/ Când moartea-ți va fi cel mult o surpriză,/ Sau ruptă de flăcări în jur vei năluci mai înaltă/ Cu mădularele facle prin stingerea toată./ Prin urme ce se deșartă, plecarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289664_a_290993]
-
o odaie de alături o voce răgușită de femeie bătrână." (I. L. Caragiale, Vizită...) (c) "De aci până acolo, de acolo până aci, nu era alta decât iarbă și flori... și apoi nu era nici cald, nici rece nici luminos, nici întunerec, ci așa cumva între ele... cum e colea pe la Sfântu Petru când te scoli ca să mâni vitele la turmă... Petru numai de un drag umbla prin țara asta plăcută..." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (d) "Frate Petre! Lumea e vicleană! N-
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
să încropească o stare de poem. Dar încețoșarea persistentă și sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții, dar și ațâță, demonic, instinctele. Romanul Avram Iancu (1940), cu o prefață scrisă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
spre confiniile basmului. La moartea Regelui Munților, „durerea cuprindea cerul”, amplificând printr-o metonimie uriașă semnificația unui destin. SCRIERI: Acteon, pref. Stefan Ion George, Râmnicu Vâlcea, 1934; Satul Daba, Râmnicu Vâlcea, 1936; Avram Iancu, pref. Liviu Rebreanu, București, 1940; Cartea întunerecului, București, 1940; Jurnalul unui anonim, 1981; Din împărăția morții, Madrid, 1981; ed. Timișoara, 1994. Repere bibliografice: Ionescu, Război, I, 215, 217-219; Rebreanu, Opere, XVI, 404-406; Ne-a părăsit camaradul Gabriel Bălănescu, „Libertatea” (New York), 1986, 45-46; Faifer, Pluta, 31-34. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
unui univers intim al rafinatului, nu cu geologie sălbatecă ci cu "natură moartă". Poetul a cântat mireasma rufelor: Miroasă iarba pătulită a sinziană ș-a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre; Și-n mine, când e întunerec și când se face iar lumină, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre... saloanele, fotoliile, oglinzile, pianul: Salonu-i gol, și-n umbră doar samovarul cântă... Ș-acum e gol salonul, e gol și-n umbra casei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1937, la Institutul de Istorie Universală, care era tot creația lui. În deceniile interbelice a conferențiat pe tot cuprinsul țării, neocolind nici un oraș, poposind frecvent și în sate. Vorbea săptămânal la Radio, conferințele sale fiind publicate sub titlul Sfaturi pe întunerec (I-II, 1936-1940). În 1908, stabilindu-se la Vălenii de Munte, a organizat aici cursuri de vară ale Universității Populare, ce aveau să se desfășoare anual până în 1915 și iarăși din 1921 până în 1940, cu participarea unor personalități intelectuale proeminente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
oratoria. În toate aceste genuri I. a strălucit și e un scriitor în toată puterea cuvântului. Fie că exaltă dragostea de neam și pledează pentru conservarea tradițiilor, fie că recomandă sau denunță vreo carte ori prin radio dă „sfaturi pe întunerec”, fie că își rememorează anii parcurși ori comunică impresii adunate de prin „sate și mănăstiri din România” sau de „pe drumuri depărtate”, fie că evocă „oameni cari au fost” sau rostește de la tribună cuvinte menite a răscoli și inflama conștiințe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Bizanț), tr. Liliana Iorga-Pippidi, postfață Virgil Cândea, București, 1972; Sângele lui Minos, Vălenii de Munte, 1935; Istoria românilor, I-X, București, 1936-1939; Un biet moșneag și un doge, Vălenii de Munte, 1936; Primele mele drumuri italiene, București, 1936; Sfaturi pe întunerec, I-II, București, 1936-1940; ed. îngr. Valeriu Râpeanu și Sanda Râpeanu, introd. Valeriu Râpeanu, București, 1996; Zbor și cuib, Vălenii de Munte, 1937; Instantanee venețiene, București, 1938; Răzbunarea pământului, Vălenii de Munte, 1938; Regele Cristina, București, 1939; Moartea lui Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
unei zidiri Însemnate sau ale unei cetăți ce ne aduc aminte veacurile care au trecut peste dînsele și care vor mai trece; tot ce poate contribui să Înfățișeze o sărbătoare sau o mare cuviință, o mirare sau o groază, precum Întunerecul cel adînc, singurătatea, tăcerea, o pădure bătrînă și deasă, sunetul cel prelungit al unui clopot grozav sau baterea cea cadențată a unui ceasornic În mijlocul unei nopți pline de liniște, un cimitir În care vedem Într-o orînduire simetrică și de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ageră și devoratoare „ca tigrul În pustiuri”: „Îmi place a naturei sălbatecă mînie, Și negură, și viscol, și cer Întărîtat, Și tot ce e de groază, ce e În armonie Cu focul care arde În pieptu-mi sfîșiat. La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfa așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sfngerînd.” Tudor Vianu credea că Gr. Alexandrescu „descrie o configurație, nu un peisaj”, lipsind descrierilor (În proză
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lua forme teribile, antrenînd un peisaj de Întunecimi grandioase (În Suferința). Mai Întîi locul (spațiul) așteptării: În Întuneric, sub un cer „Întărîtat” și Într-o natură zguduită de o mînie sălbatică. Este faza furioasă, devoratoare a așteptării: „La umbră-n Întunerec, gîndirea-mi se arată, Ca tigrul În pustiuri, o jertfă așteptînd, Și prada Îi e gata... De fulger luminată, Ca valea chinuirei se vede sîngerînd.” Așteptarea stimulează ( În poemul cu același nume) o meditație mai senină și o emoție mai fin
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-l persuadeze pe Bizu și cu ajutorul Emiliei, soția sa, care-și arogă de la bun început rolul de protectoare a tinerei perechi. Agronomul rămâne totuși suspicios ("fata asta cu ochi atât de puri ascundea un suflet plin de urâciuni și întunerec", își zice el), până când Diana hotărăște să joace totul pe o singură carte, aceea a melodramei care sfidează, fără pic de bun-simț, realitatea. Zis și făcut. Dorind acum să-l câștige de partea sa, femeia își amenajează căminul în felul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
colaborare cu Sanda Râpeanu); ed. I-III, introd. edit., Galați, 1994-1997 (în colaborare cu Sanda Râpeanu), O luptă literară, I-II, pref. edit., București, 1979 (în colaborare cu Sanda Râpeanu), Pagini de critică literară, pref. edit., București, 1993, Sfaturi pe întunerec, I-II, introd. edit., București, 1996 (în colaborare cu Sanda Râpeanu), Supt trei regi. Istoria luptei pentru un ideal moral și național, introd. edit., București, 1999 (în colaborare cu Sanda Râpeanu); George Mihail Zamfirescu, Teatru. Mărturii în contemporaneitate, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
sârguință întâi învățăturile de tot feliul, care acestea aduc luminarea, strălucirea, lauda și toate îmbunătățirile la un neam, carele voiește să fie în numărul neamurilor celor luminate și mărite, iară nu să voiască a să vedea în veci cufundați în întunerecul neștiințelor și în lațurile ticăloșii. Mișcat de același impuls pedagogic superior, Gh. Asachi proclamă un ideal identic. Să studiem, căci: Atunce nu în zadar Europa ne va fi mărturisit atâtea simpatie, nu ni vor fi invitat în sânul familiei sale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mântuirea politică (dobândirea și prezervarea neatârnării) prin intermediul statalității, o altă formă de eliberare națională viza îndepărtarea alfabetului chirilic și reinstalarea limbii latine, "limba strămoșească". Depistabile la Aaron sunt primele reflexii herderiene ale ideii că limba exprimă spiritualitatea colectivă a popoarelor. "Întunerecul neștiinței cu care se-acoperi țara rumânească din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone" (Aaron, 1835, p. xii). Limba slavonă, infiltrată în biserica românească, și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodoxă a creștinismului românesc. Păgânitatea Romei este constrastată cu spiritualitatea Constantinopolului, care a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde este că " Lumina nu vine de quât dela Rĕsărit. Dela Appus nu vin de quât tempeste și întunerecul" (Heliade, 1861, p. 46). Ortodoxismul este matricea spirituală a românității, creștinismul răsăritean fiind instalat definitiv ca principală axă identitară în imaginea despre sinele colectiv cristalizată în conștiința națională. Spiritualitatea creștină, sădită atât de adânc încă de timpuriu în ființa românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]