17,900 matches
-
ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
dimineață de beție iată ce ar fi vrut și iată ce a ieșit: un oștean păgân bând din fântâna ebreului! O lumină crepusculară se năștea din el și închipuirea se transforma în pasiune așa cum lumina amurgului se prefăcuse brusc în întuneric. Și odată cu tunetul se spărseseră-n el toți munții și alunecară-nafară grohotiș și nămol și izvoarele tulburi. Și au găsit piatra mormântului răsturnată. O femeie își întinse părul ei lung peste picioarele fiului și se făcu liniște în jur de
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
de nădejde, deh, nădejdea și protecția îi ieșiră pe nas în următoarele două nopți, cînd au ținut-o ca și sechestrată în patul ăla, cît s-au perindat de cîteva ori pe la ea toți cei unsprezece kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
dispreț ca pe un gândac în care ai vrea să arunci cu un măr, iar eu voi încerca să nu plâng înaintea morții cu tristețea zădărniciei răscolindu-mi măruntaiele goale... O să te rup ca pe un pește - atât. Apoi, doar întuneric și pace.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
în spatele pielii? știu culegătorii vor spăla fructele în cada mea să las ușa deschisă mi-a fost sete și-am vrut să beau cu toate organele dar nimic nu se deschide în ascuns nici măcar un por nici măcar ușa atunci când e întuneric și gura ta gândește la rodii iată prada mea cu sânge de rodie iar eu îmi mestec opera sârguincios politicos cafea cu rom buzele supte ca niște baloane dezumflate crețe roșii ochii tăi sunt ciudați experimentăm plăcerea de a-l
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
se spărgeau valurile pe pietre, am frînt pîinea și-am băut cu ei și-n ochii fiecăruia, adînc, o anume lumină și-n vorbe o anume demnitate a timpului și morții lor și-am vegheat mereu acolo, unde cumințenia declara întunericul cîndva, fiecare va cădea în genunchi * meleag ciuruit de surghiun, unde fiecare patimă ascunde-n miezul ei o tragică splendoare, blîndețea rar pătrunsă de dîrzenie milenii după milenii cît bătaia de pleoape a unui druid am trecut printre ei ca
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
pereții piramidei Poem de inițiere tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi coama în ritmul unor pași care cheamă adună nourii și sfîșie pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea de întuneric o incantație îți umflă plămînii pentru urechile Cerului/ flămînde tu/ cu ale Tigrului vestminte mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
streașina-n jos atent să nu-mi ude vesta le-am spus printre pleoape: se înserează de patru ori mai repede la Marienbad, în noiembrie, anul acesta. Ecranul de lână Când au suspendat spațiile albe dintre cuvinte s-a lăsat întunericul a fost prima noapte în care morții au adormit cu televizorul deschis ultima imagine înaintea somnului un bărbat în macferlan galben acoperindu-și fața cu palmele dar îndeajuns ca printre degetele ușor evazate să-i poți vedea totuși tapiseria. regele
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
știe cărui om aparțin, nu-i cunosc numele, faciesul, familia, n-au habar de obiceiul lui de a-și lustrui departe de ochii lumii, în pivniță, bicicleta, sau de hobby-ul lui aberant de-a se privi în oglindă pe întuneric și de a-și duce cu măreție pălăria la șold sub cuvânt că e o armă de dat bună-ziua. și cu toate acestea sunt permanent alături de el (vorbesc de atomii de sânge), sunt cu el, sunt în el, ca o
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Doina Uricariu Repetiție Baraca s-a golit de deținuți, Trupurile lor nu mai bântuie carcera și lemnul sângerat de ochiul vizetei în întuneric. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă, Paturile mizerabile s-au dat de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
izbăviți prin șipotele iuți de miracole fug fiarele pământului aburii ies din gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline.
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va veni s-o ceară. Fluieră a pagubă și trase ușa cu un ultim efort. Fâșia de lumină se stinse cu totul, înghițită de întunericul apăsător din cameră.
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
scenă și spun exact acele cuvinte pe care le-ar fi spus și el ori mor cu mâna pe inimă, privindu-l drept în ochi, încât o disperare imensă se lasă asupra lui, un fel de pălărie sub care e întuneric beznă și în care mii de buze se laudă foșgăitoare, dân-du-i de înțeles că nimic din ceea ce el însuși a gândit sau a sperat nu mai contează. Toate chestiile importante s-au spus și s-au făcut. Chiar în clipa
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
de sticlă prins în mâlul unei ape. Era în tot cazul o imagine familiară. Ceva cald, ca o promisiune. Din sutele de poze care alunecau lin pe ecran, buza ca o dâră de gem îl bătea în cuie. Iar în întunericul dens de dincolo de ea, strălucea stins limbișoara unui fermoar de argint. Un clopoțel tremurător, pitit în cuta moale a pantalonilor reiați. Nu-l mișca moartea fetei. îi părea rău de ea, mai ales că murise sub fereastra lui. Dar era
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
gâscă îndopată cu mere putrezite, sugrumată, nu te trezești o dată? Ai adormit, cu lespezi de piatră pe piept, în fața porții Raiului, unde nu e voie - în colibă, ia-ți tălpășița până nu punem câinii-lup pe tine! Ia aminte! Privesc în întunericul de afară... Dusă să se prostitueze atârnată de fereastra-răsuflătoare, domnișoară cu picioarele dezgolite, își trage cu greu sufletul: iar ai, fă, scurtcircuite? Iar are în minte calvarul colinei, trandafirul grădinii de acasă, măgarul pe pajiște... "Scurt-circuite în trupul meu de
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]
-
foarte greu. Atunci, după primele două, luate cu multă ploaie, începuse deja să se simtă bine: visele dispăruseră, ea se făcuse mare, sănătoasă și fericită. Și totuși mă vedea iar cum număr, cu unghiile în tutunul din buzunare, vagoanele cu întuneric ce treceau tăcute, încet, lăsându-mă într-o zi fără sfârșit; umărul ei stâng se făcea tot mai alb sub trandafirul gri, necredincios. Era vremea petrecerilor. Bisericile își mușcau buzele privind spre sălcii ușoare: se dezveleau inimi de păsări smolite
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
cu iubirea sa pînă n-o mai recunoști apoi rămîne un singur cuvînt scris școlărește cu creta pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
Ioana Diaconescu Nemuritoare Capul negru împodobit cu argint Nu mă cere Nimeni nu-l vede pe întuneric Unde mai răzbim împreună la limita vieții într-un întors carusel lent cu misterul opririi pierdut. Tu ești alb Conturele visului le îmbraci geometric în crengi ce nu se mai pot zbate Pe vîntul legat la o gură de spaima
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
munte Și mîinile negre căutînd căi florale Să nu știi de-s mîini sau trecute imperii de crengi. încoronat, acolo nu știi de este un cap ori o capcană De prins felinele mari (în rănile lor te-ai pierde. Mireasma întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența generalului de arme, să-i oprească din drum. Tranziția neagră, că așa putea fi numită perioada, mai ales că se afla și sub copertina întunericului, era hotarul ce-i obliga iarăși să gândească. Traiul comod al medievalilor și stressul clipei erau cele două variante: a treia, intermediară, nefiind posibilă. De altfel, fusese pusă și o condiție: integrați în Epoca de Aur, nu mai puteau s-
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
incite la revoltă pe montagnarzi, o practică predilectă a lui, nu se mișca în cabina lui rulantă, care făcea rondul întregii cetăți. Își supraveghea doar ostașii, încremeniți în posturile lor de veghe. Deplasarea pe orizontală făcea o separație și între întunericul de dincolo de cetate și luminile făcliilor, lumânărilor și felinarelor din interiorul ei. Nu se știa cât e ora. Ceasurile de mână, de masă și de buzunar fuseseră strivite. Curând, se lansă un alt zvon în mulțime. Evenimentul crucial era așteptat
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
suia pe scaun, îmi dădea săpunul și, după ce mă spălam pe mâini trebuia să mă săpunesc pe obraji, pe frunte, cu ochii închiși. Era un ritual știut de ea din bătrâni, pe care l-am înțeles mai târziu: să alung întunericul nopții, să înlătur tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]