497 matches
-
când servea pentru apărarea insulei. Am înconjurat fortul având în dreapta mereu marea liniștită ce m-a transpus în trecutul acelor locuri, când orașul era asediat de dușmani, pentru a fi cucerit împreună cu insula. Câtă liniște era acum pe mare! Câtă învălmășeală va fi fost atunci! Cu câtă seninătate stăteau oamenii acum pe băncile din jurul portului; cât de goale vor fi fost atunci, când oamenii îngrijorați nu știau pe unde să se ascundă. Acum se auzea muzica din port, atunci rafalele tunurilor
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
profesor, continuând subiectul despre perioada celor șase ani de la Decembrie '89, vă întreb, v-a tentat vreodată politica? D-na Angela Baciu, m-a tentat în ordine teoretică și nu practică. Mă interesează, cum firesc este, mersul politicii, nu și învălmășeala, în care să mă implic, concret. Doresc să am libertatea de a mă pronunța asupra treburilor politice ale țării, nu mă interesează să particip la "praxisul" cotidian. Nu am și nu am avut vocație de "om politic", cum unii dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
izbucni în râs: "Nu, pentru astă-seară au făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa unde-i stă capul. Trei, rectifică șeful de gară, nu-i puteam lăsa pe vecinii noștri să mănânce singuri când la noi e atâta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de față cu musafirii! Și, mai ales, ca să-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în viteză să participe. Chemarea Caterinei puse capăt acestei învălmășeli vesele: "Hai, copii, veniți?" În camera mare, lungiseră între timp masa și o umpluseră cu aperitive. Stăpâna casei se pregătea să studieze dispunerea mesenilor. După o matură reflecție, hotărî: pe o latură, învățătorul cu eleva lui și Grig, pe cealaltă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spate. Era pur și simplu un calvar, nu mai știam ce să facem, încercam să ne îmbrăcăm și nu mai găseam hainele, cele găsite parcă erau înnodate, nu mai intrau nici mâinile în cămașe, nici picioarele în pantaloni, era o învălmășeală și o confuzie că nici nu am sesizat că zgomotul de pe hol se terminase, acum eram înebuniți de vestea lui Nicolae a nostru cu mortul sub pat, dar nu îndrăznea nimeni să controleze dacă era adevărat sau nu, fiecare se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
minte că am ajuns la astfel de concluzii și că dacă mai pomenesc mult de aceste subiecte, ea pleacă de la mine, că-i este frică. Eu, presupun că se poate realiza voința mea din cele văzute la televizor, din perioada "învălmășelii" din decembrie ’89, când l-am văzut pe marele artist Gheorghe Zamfir ținând o cnferință de presă la Chișinău, în fața unei săli pline cu oameni, unde le explica cum a vorbit el cu Dumnezeu, să-l înlăture pe Ceaușescu de la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
deja ocazia să discut, chiar să încrucișăm niște fraze polemice pe tema „iubirii” portughezilor pentru americani. Ceilalți abia urmează să se desprindă din grupul încă anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe fundalul unui mare afiș „Ler Lisboa”, așezat în fața garniturii de tren, cu colegii români și cu fetele din stafful german, cărora li se alătură Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului, solicitat să participe în cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mi-erau cu totul indiferente, deoarece eram hotărâtă să nu o mai locuiesc. Peste două luni abia, înmormântarea lui Vintilă ne aduse în zilele de Crăciun din nou la Florica. Eu venisem cu corpul de la Mihăilești în ajunul ceremoniei. În învălmășeală, servitorii uitaseră bagajul meu acolo și mă găseam fără cele trebuincioase pentru noapte și toaletă. Vrusei să mă duc seara la București și să revin a doua zi cu trenul invitaților, dar surorile și Eliza îmi oferiră cele lipsă și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai înviorată. Să te conduc pînă la lift, îmi spune, apoi deschide ușa, iese și se întoarce spre mine, rîzînd ușor: M-am spălat pe față nu atît din cochetărie, cît mai mult pentru a-mi alunga gîndurile... E-o învălmășeală în capul meu!... Ajungem în fața liftului și ne oprim, ocolindu-ne privirea, conștienți că mai avem să ne spunem cîte ceva. Întind mîna și apăs pe butonul de apel al liftului. Știți, încep eu timid, vrînd să-mi mai cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așteptarea unei lovituri. Ridică repede ochii când auzi glasul cu mlădieri profesionale: „Ce doriți, vă rog?” Ceva se zvârcoli în el, ce dorea, ar fi vrut să se ridice să plece, ce dorea, la asta nu se gândise. Doamne, ce învălmășeală e în cap și ospătara asta e mare frumoasă, și-i stă în cale. O auzi vorbind, are Furmint la trei sferturi, fie și Furmint, ce naiba o mai fi și acela, crede că o fi vreo băutură, deoarece a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aștept să ceară nu culoare, ci de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picioarele mele o bicicletă, mă urc pe bicicletă, pe ghidon în timp ce pedalam creșteau frunze, arunc în dreapta și stânga cu frunze, sunt tari la pipăit, cerate, oamenii sar de-o parte și de alta a drumului să le culeagă, apoi o învălmășeală, leșinase o femeie, trebuie să nască, striga cineva, și eu ajung nu știu cum lângă ea, era mama, dar avea trăsăturile de lapte ale Floriței, mă năștea pe mine, așa credeam eu, ea a născut însă un sul de hârtie, eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
albastre-verzui, iar ploaia albă și vântul negru biciuiau lumea cufundată În Întuneric. Tokichiro, strigând la oamenii săi, se repezi prin mlaștină și porni În susul colinei. Alunecau și cădeau, dar țineau pasul cu el. În loc să spunem că atacau și săreau În Învălmășeală, ar fi mai adevărat să arătăm că mica unitate a lui Tokichiro era Înghițită complet de vâltoarea bătăliei. Prin cartierul general al lui Yoshimoto răsunau râsete, În timp ce tunetele bubuiau. Chiar și când vântul se Înteți, pietrele care țineau cortul rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu era altul decât Iyo, unul dintre cei Trei Bărbați din Mino, care se aliase deja cu Hideyoshi. Prin urmare, „strategia“ lui nu era altceva decât un complot subversiv. Din acest motiv, pe parcursul atacului, În interiorul castelului s-a stârnit o Învălmășeală cumplită, iar apărătorii nu le-au putut opune deplină rezistență atacanților. În sfârșit, Nobunaga, care pândea mereu o ocazie, Îi trimise lui Tatsuoki, În toiul vacarmului, o scrisoare: Astăzi, clanul tău imoral e Înghițit În flăcările pedepsei divine și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și ciopârțindu-l În bucăți. — Inamicul! strigară vasalii din jurul lui Nobunaga. Și o luară la fugă de la comandament spre malul râului, cu lăncile pregătite. Takenaka Kyusaku, fratele mai mic al lui Hanbei, făcea parte din regimentul lui Hideyoshi, dar, În Învălmășeala bătăliei, se pierduse de unitatea sa. Urmărind inamicii, ajunse În apropierea cartierului general al lui Nobunaga. „Cum?“ se Întrebă el, cu uimire. „Dușmanul a și ajuns aici?“ Privind În jur, zări un samurai care venea din spatele anexei. Omul, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
templul principal, iar clopotul Începu să sune cu furie. De vreme ce În zonă erau multe temple mari, călugării-războinici se se străduiau din răsputeri să Împiedice răspândirea flăcărilor. Văile adânci ale Muntelui Hiei erau Întunecate sub cerul de un roșu aprins. Ce Învălmășeală! râse un soldat din armata Oda. — Se Întâmplă În fiecare noapte, adăugă altul. Înseamnă că nu prind nici un moment de somn. Vântul rece al iernii șuiera printre ramurile copacilor, iar oamenii băteau din palme. În timp ce-și mâncau cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era un samurai de rând din clanul Tokugawa. Un al doilea se repezi În față din rândurile clanului Tokugawa. — Fratele mai mic al lui Kuroji, Genjiro, e Lancea a Doua! Fratele mai mare fu Înghițit de mulțimea inamicilor, dispărând În Învălmășeală. — Sunt Lancea a Doua! Sunt fratele mai mic al lui Kato Kuroji! Uitați-vă bine, gângănii Takeda! Își agită Genjiro lancea de patru-cinci ori spre masa de războinici. Un soldat din Kai, Întorcându-se spre el, răcni o insultă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urla după fratele său. Oricum, târându-se În patru labe, reuși să prindă de picior un soldat inamic, doborându-l. Îi tăie capul imediat și-l aruncă. După aceea, nimeni nu Îl mai văzu vreodată. Bătălia se transformase Într-o Învălmășeală totală. Dar ciocnirea dintre aripa dreaptă a clanului Tokugawa și cea stângă a armatei Takeda nu ajunsese Încă la climaxul violenței. Liniile erau răspândite pe o suprafață Întinsă. Bubuitul monoton al tobelor și sunetele de corn răsunau prin norii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
direcția, repezindu-se asupra trăgătorilor lui Okubo. Cei două mii de oameni În armuri Începură să fie Împroșcați cu mici jerbe de noroi. Loviți de gloanțe, cădeau urlând, În timp ce din ei țâșnea sângele. Călcați În copitele propriilor cai, țipau, Într-o Învălmășeală jalnică. În sfârșit, cele două armate se ciocniră. De decenii Întregi, arta războiului era În schimbare. Vechiul stil de luptă, conform căruia fiecare samurai Își striga propriul nume, declarând că era fiul lui cutare și cutare, că stăpânul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
intarsiile de aur și argint, frumusețea mobilierului și a ustensilelor - acum nu mai păreau decât să stea În drum. Însoțită de o cameristă, ținându-și trena kimonoului, o doamnă de onoare cu un mesaj de la soția lui Katsuyori trecu din Învălmășeala grădinii, În holul Întunecat, privind fără teamă, prin mulțimea de bărbați. În acel moment, sala era plină de generali, tineri și bătrâni, cu toții exprimându-și zgomotos opiniile despre ceea ce ar fi trebuit să se facă În continuare. În sfârșit, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dar o auroră roșie ca focul Începuse să infiltreze cerul de peste munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule Încoace și-ncolo. Oamenii se Înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau Într-o Învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute În jos, pe când soldații se buluceau să treacă. — Nu vă Împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment În fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți Încercă să facă și el ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Talazuri Învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om Întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă În frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau Înainte unele după altele, În Învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja Împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau În lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
drumul din Mino? Genba părea să nu Înțeleagă Încă. Dar, la un pas În urma acestui raport urgent de la Shimizudani, sosi o depeșă similară de la Hara Fusachika, a cărui tabără era la Hachigamine. Soldații din tabără Începură să se trezească, În Învălmășeala din Întuneric. Imediat porniră să se răspândească valuri. Curios lucru, Hideyoshi se Întorcea din Mino. Dar lui Genba nu-i prea venea să creadă; Încă mai avea expresia neabătută cuiva care presistă În convingerile lui. — Tsushima! Du-te și verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însuși În același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că suflă foc. Un gust amar Îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general În mijlocul Învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se spuse că fratele său mai mic fusese ucis. Cu neîncredere vădită, ascultă rapoartele care-l informau despre moartea multora dintre comandanții lui. — Ce știți de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ale lui Hideyoshi, cu trupele tale odihnite? — Sigur că da. Dar ce batalion dorești, pe cel de lăncieri sau cel cu arme de foc? — Aș vrea ca batalionul de pușcași să pândească mult mai În față. Ar putea trage În Învălmășeala Înaintării inamice, iar atunci noi am putea acționa ca o a doua forță, ridicându-ne săbiile Însângerate și luptând ca și cum am fi gata să murim. Du-te imediat! Te implor! În oricare altă zi, Genba nu l-ar fi rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]