270 matches
-
împotriva ei! Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dintre acei oameni e ucigaș? - Știu... Începu Auta, dar în aceeași clipă se auzi de-afară o larmă surdă, neobișnuită, pe podiș. Ieșirii cu toții repede. Larma venea dinspre pădurea de cedri. În scurt timp, dintre copaci porniră să iasă cete învălmășite de oameni. Când această mulțime ajunse în fața marii luntre argintii, strigând de frică și de durere, se putu vedea că era o mulțime de robi. Văzând luntrea și pe cei de lângă ea, robii se trântiră cu fețele la pământ. Spinările
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Prin umor, josnicul poate face impresia de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul de miazăzi, pană la Gurile Dunării, era înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în ochi... amândoi aveau lacrimi. Anton ar fi vrut să plângă... să plângă ca după cineva drag, pe gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină... se clatinară și stelele; luna se clătină și ea... și pământul se clătină... În lăstăriș se lăsă o tăcere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
său, moșierul de Fălciu, fratele mamei, câte ceva despre ea, dar nu credea că-i așa de deosebită. O emoție smintită îl chinui, și-i era ciudă că n-o poate stăpâni. Inima începu a-i bate nebunește... gândurile i se învălmășeau ca apele căzute într-o cascadă, și lumea parcă se învârtea cu el, amețit în mijlocul ei. Totul s-a petrecut într-o clipă. Când și-a venit în fire, ea sprijinită de Sultan, ca o zeiță sta și îl privea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Parcă urlet de lupi și hămăitul gros al lui Pârvu. Anuca se trezește brusc. Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
păsări necunoscute și un țârâit insistent care ciuruie liniștea. Pădurea tropicală colcăie, parcă, de amenințări. O întreagă literatură m-a pregătit, de altfel, să n-o pot vedea cu ochi normali. Aventuri, liane, capcane la tot pasul, toate mi se învălmășesc prin minte. Dar, la urma urmei, de ce socotim jungla o pădure patologică? Ea e un triumf al vieții. Și nu e stimulată cu îngrășăminte chimice, cum obișnuim noi, în Jungla civilizată", să ajutăm plantele. E mai multă sănătate într-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-o lipesc la loc. M-am uitat în gaură și am găsit un sul de bani: două mii de dolari în bancnote de o sută, legate cu un elastic. N-am fost nici bucuros, nici șocat. Gândurile mi s-au învălmășit și am scos la iveală întrebări pe care dorința mea nebună de a duce o viață normală le înăbușise: Dacă Lee avea banii ăștia, plus paraii pe care-i cheltuia în Mexic, de ce nu i-a plătit lui Baxter Fitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Yannantuono original și a fost inspirat de un roman clasic - Omul care râde de Victor Hugo. În carte este vorba despre... În cocioaba în care a fost ucisă Betty Short era un exemplar din Omul care râde. Gândurile mi se învălmășeau în cap de abia mai auzeam ce-mi spune Jane. — ...un grup de spanioli din secolele cincisprezece-șaisprezece. Li se spunea Comprachicos. Răpeau și torturau copii, apoi îi mutilau și-i vindeau aristocraților, ca să fie folosiți pe post de bufoni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ceea ce trăisem sau dorisem să trăiesc până atunci. De câte ori puneam mâna pe stilou, capul Îmi devenea sec de idei. Degeaba mă Înscenam În a rămâne ore Întregi cu caietul În față, nu puteam pune pe hârtie nici un cuvânt. Mi se Învălmășeau În minte tot felul de absurdități. Totul mi se părea ilogic; În special oamenii Îmi apăreau grotești, idioți cu toții. Poate și din cauză că voința de care aveam nevoie nu putea fi Încadrată În limite omenești. Poate și din cauză că strivisem fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o clipă șocată. Țipetele se înmulțeau, creșteau în intensitate, avertizând despre incendii, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
MacArthur. Doctorul Ransome se opri să-și tragă sufletul. Forță aerul să-i intre În pieptul osos, uitîndu-se la imaginea lui reflectată În bombeurile pantofilor lui Jim. Încearcă să nu te gîndești la asta. Ai atîtea lucruri care ți se Învălmășesc În minte. S-ar putea ca americanii să nu debarce acolo. Dacă au să debarce, japonezii au să se lupte. — Jim, au să se lupte. După cum ai susținut cu credință, japonezii sînt soldații cei mai curajoși din lume. — Păi... Discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
am strâns, l-am așezat pe carne. Te iubesc, m-am gândit, îți iubesc urechile, gâtul, inima. Și am tăiat. I-am auzit zgomotul când se deschidea și i-am așteptat sângele. Mi-am început apoi treaba. Sângele care ieșise învălmășise organele care în partea mai expusă aveau deja culoarea închisă a necrozei. Am dat la o parte intestinul. Uterul era gri, trompele îngroșate, peste tot era plin de puroi, o pungă mare zăcea sub sacul lui Douglas. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
el și n-ar fi durat nici o săptămână. Și dacă ar fi durat, prețul l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
completezi foile pe o parte și pe alta, inevitabil cu multe locuri goale, și te întrebi de ce? urmează altul, care așteaptă afară ori pe care ți s-a spus să-l trimiți acolo, întrebările fără răspuns se amestecă și se învălmășesc în capul fiecăruia, chiar și al celor mai vâstnici, obișnuiți cu fișele de cadre și cu verificările dintr-o altă vreme, de început a comunismului: de ce toate astea? are vreo legătură cu...? dar fiecare își continuă cu teamă întrebarea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el lăsând neașteptat de multă tăcere înaintea răspunsului „Nimic nou, toate la fel de rele“ și n-au mai discutat despre asta, pentru că ea îi spusese îndată - punându-și capul pe umărul lui și anulând orice discuție - „Te iubesc“, încât toate se învălmășeau. Și faptul că se uitase o clipă la ea surprins de cele spuse și cu o sprânceană ușor ridicată n-a fost luat în seamă și n-a înțeles că emoția lui era brusc prea mare, dar prea stăpânită. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au povestit în literaturile tuturor popoarelor istorii de iubire și n-ar mai fi rămas nimic de spus Îgândul ăsta, dacă l-aș crede, n-ar fi decât o stupiditate), ci pentru că atâtea nuanțe și finețuri neștiute de mine se învălmășeau într-o țesătură filigranată în sufletele lor, încât lucrarea mea n-ar fi decât cutezanță prea mare, mișelie și poate defăimare. De aceea trebuie spus numai despre focul mistuitor în afară de care nimic nu a existat în acele aproape o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mi-era teamă să plec. După un timp am început să răsfoiesc hârtiile și hărtiuțele acelea, m-am înfundat în ele, aproape speriat de ce aflu. Nimic din tot ce era scris acolo nu știusem și crezusem că știu tot. Se învălmășeau toate într-o rară dezordine, se amestecau timpii, lunile, anii, uneori nu înțelegeam cu exactitate despre care I sau M sau R sau S vorbește, abia deslușeam că-i femeie ori bărbat. Dar după o vreme toate au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și lemn în temple bine măsurate și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu de unde bine văd ungherele gândurilor tale ascunse. Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră iar spotul de lumini își mărturisește teama în fascicule. Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul, un tot... zero unul, unul zero ca într-o cartelă matematică este peren. Numai prieteniile se duc și vin și iubirea difuză în orice ipostază!
R?spuns la o idee by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83913_a_85238]
-
văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el. întoarce-te! E periculos! Nu știi să înoți! Anda făcu un gest a lehamite cu brațul, fără să se întoarcă. Un val năprasnic o lovi în plină figură, învălmășindu-i părul lung și negru. Eduard fugi șchiopătat spre mare, nepierzând-o pe Anda din privire și continuând s-o strige. Un alt val, ca un zid alb, se năpusti asupra ei și o izbi cu furie. Anda se clătină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]