283 matches
-
cu câteva minute mai înainte atenția severilor profesori ai Lazărului. Și-apoi știam lecția: în ajun își bătuse capul cu mine o oră și ceva un bun prieten de la Sava, Ștefan Predescu, realist și matematician de forță. Niciodată nu se-nvălmășiseră în mintea mea ca până atunci sinus și cosinus, cotangente și cosecante. Stoicescu m-a frecat și, contrariu celorlalți profesori, când procedau la fel cu vreun elev, mi-a spus satisfăcut: ― Îmi pare bine că nu te ții numai de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vis cerșind apă nu cumva era un semn că ar fi trebuit să se păstreze mai curat!? E drept că nu se atinsese nimeni de atâta amar de timp de trupul ei, dar În minte și În suflet i se Învălmășeau tot felul de gânduri păcătoase. De aceea poate că spiritul fostului ei soț (Mașa era ferm convinsă că acesta Își dăduse de mult obștescul sfârșit) veneau s-o apere de necazuri. - Ce fel de spirite? repetă ea Întrebarea. - Tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cui să cadă În genunchi? În fața lui Însuși? N-ar fi acesta un semn al unei exagerate iubiri față de sine? N-am avea de-a face cu un Dumnezeu cam iubitor de sine?“, continuă să se frământe Mașa. Întrebările se Învălmășeau În capul ei. Formau un adevărat vârtej. Nu scăpa bine de una, când locul ei Îl lua alta. Erau asemenea unui stol de ciori ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nou În gând semnul crucii, rostind Tatăl nostru și rugându-se de Dumnezeu să n-o uite printre străini. De cum puse piciorul pe pământ, Înțelese că se află pe un alt continent. O șocă la Început mulțimea de mirosuri ce se Învălmășeau În aerul Împurpurat. Amestecul de arome Îi bulversă simțurile Încă de la aeroport. Nicăieri nu mai Încercase astfel de senzații. Mirosea a cafea, a vanilie, a lămâi și a portocali, dar mirosea și a petrol și, mai ales, a bani. Mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După care, tușind scurt, dădea pe gât un pahar de spirt Royal. Nici unul dintre hamali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de vedere diferite. În aceste domenii de cercetare Semantica Generală oferea individului o metodă de a evita nevoia de certitudine. Nimic de felul acesta - aici. Asta era impresia lui. Era conștient de existența și a altor gânduri care i se învălmășeau în minte, ca izbucnite dintr-un fel de "fântână" de idei. Dar înainte ca acestea să prindă contur, cele două uși din dreapta sa se deschiseră din nou. Își făcură intrarea cei cinci chelneri Troog și tânărul. Chelnerii Troog aduceau pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mai puțin imaginar. Suntem obișnuiți să trăim la o anumită tensiune. Pentru asta avem nevoie de drog și de alcool... Mulțimea de eprubete se alinia În fața casei lui, formând un fel de nai sau orgă. Fierbând Înăuntrul recipientelor, cifrele se Învălmășeau În aer, luând forma unor note muzicale. Și, În timp ce medicul cădea În genunchi pe scări, din tuburi se Înălța un marș triumfător. Marșul triumfal nu se termina aici. Sunetele rămase Închise În eprubete se acopereau de pori. Păianjenii ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer din cimitir. Unși cu nămol și alte ingrediente. Oare nu sfidase el legile naturii și pe Însuși bunul Dumnezeu organizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri. Plinurile se răsuceau, Învălmășindu-se În goluri. Orificiile se umpleau de vid și apoi se goleau de la sine de același vid. Vidul crea senzații. Durere, plăcere, așteptare asiduă. Ritm, ritm și nimic mai mult decât ritm. Cât dură toată nebunia asta? O oră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi o țigară. Cinicul Își scoase trabucul dintre dinți și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără să le pese. Ajutor Dacă vrei și poți să ajuți pe cineva sprijină-l atunci când este la ananghie, nu după ce și-a umplut carul cu saci. Succesiune Trecutul pregătește prezentul și prefațează viitorul. Gânduri Gândurile care preced somnul se învălmășesc haotic în visele ce urmează, generând o realitate transfigurată. Succesiune Trecutul este prezentul de ieri iar viitorul, prezentul de mâine. Cap Cei cu capul pătrat s-au oprit în studiul geometriei la patrulatere. Limbaj În confruntările politice limbajul suburban și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și lemn în temple bine măsurate și-n cotloanele neștiute ale ogorului meu de unde bine văd ungherele gândurilor tale ascunse. Unde toate converg la marea, veșnic mare albastră iar spotul de lumini își mărturisește teama în fascicule. Unde ideile se învălmășesc în etape, că totul, un tot... zero unul, unul zero ca într-o cartelă matematică este peren. Numai prieteniile se duc și vin și iubirea difuză în orice ipostază!
R?spuns la o idee by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83913_a_85238]
-
subterană, la fel de necesară și celui ce primește... De aceea, am început să mă gândesc la o altă vestire. Aceasta s-a petrecut la o cabană, pe munte, în nordul Moldovei, cu puțin înainte de plecarea mea în mlaștini. Afară norii se învălmășeau și se topeau cât ai clipi ca să facă loc unui soare ud parcă de atâta strălucire. Mă aflam singur în încăperea cea mare a cabanei, stăteam pe ultima treaptă de jos a scării care ducea spre dormitoarele de la etaj. Îmi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândurile îmi răvășesc mintea. Parcă ar fi un mușuroi de furnici răscolit. Vreau cu disperare să le opresc în loc și, înșirându-le ca rândunelele pe sârmă, să le iau la întrebări: „D-apoi bine, neastâmpăratelor! Ce vreți voi? De ce vă învălmășiți și nu stați la rând, așa cum se cuvine unor făpuri cuminți?” Așteptam un răspuns, da’ de unde? Năvala pare că se întețește. Dar, din tot noianul de gânduri, unul este mai îndrăzneț și mai insistent. Îl las să vină în față
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și cu privirile înfipte în pardoseală i-a spus: "dă-mi voie să te conduc", au coborât scările, s-au pierdut printre blocurile din jur, tăcuți și singuri, tăcerea grea dintre ei îi scormonea în coșului pieptului, gândurile i se învălmășeau în creier, cuvintele nu mai aveau nicio substanță, niciun cuvânt nu mai avea niciun sens, după multă vreme i-a spus cu o voce obosită pe care nu și-o recunoștea: "spune-mi, Alex, ție nu ți-e dor niciodată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anevoie. Vreau să ajung cât mai repede la capătul drumului pe care am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să fii...diac domnesc! Să nu-ți fie teamă. Eu am să fiu mereu în preajma matale...Așa a vrut Cel de Sus. La auzul acestor cuvinte am tresărit, dar m-am ținut tare, deși o mie de întrebări mi se învălmășeau în minte...Țiganca însă a continuat să vorbească: Ai să fii de față la divanurile ținute de vodă și va trebui să scrii vorbă cu vorbă tot ce spune sau poruncește el. Ai să-i însoțești pe voievozi peste tot
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
s-a înnegrit violent, de furtună. Nori amenințători și sumbri se târau în direcția gării. Tremurând, Eleonora mi-a spus că nu mai pomenise nori atât de cumpliți. Era, într-adevăr, un spectacol neobișnuit să vezi peste toată pustietatea asta învălmășindu-se nori de iad, sfâșiați de fulgere și înaintînd ca o canonadă de artilerie. Tunetele făceau să vibreze geamurile gării. Spre deosebire de Eleonora, eu am copilărit în plină natură și nu mă tem de furtuni. O dată am văzut cum un arbore
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am strâns, l-am așezat pe carne. Te iubesc, m-am gândit, îți iubesc urechile, gâtul, inima. Și am tăiat. I-am auzit zgomotul când se deschidea și i-am așteptat sângele. Mi-am început apoi treaba. Sângele care ieșise învălmășise organele care în partea mai expusă aveau deja culoarea închisă a necrozei. Am dat la o parte intestinul. Uterul era gri, trompele îngroșate, peste tot era plin de puroi, o pungă mare zăcea sub sacul lui Douglas. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceva să meargă anapoda că dezordinea se extinde, haosul se deschide sub picioarele noastre. Mă iertați, dar când mă gândesc la asta, mă apucă amețeala. Își acoperă ochii, urmărit parcă de viziunea unor miliarde de pagini, rânduri, cuvinte care se-nvălmășesc într-o pulbere fină. — Curaj, doctor Cavedagna, nu o luați chiar așa! Poftim, e rândul tău să-l consolezi. Era o simplă curiozitate de cititor... Dar dacă dumneavoastră nu-mi puteți spune nimic... Ceea ce știu, vă spun cu drag, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de ce nu, și pentru faptul că pentru ei fusese plătit un preț; asta presupunea și o grijă sporită. Thomas nu se gîndea pentru prima oară la toate acestea, dar niciodată, parcă, nu se simțise atît de confuz; totul i se Învălmășea În minte; nici un răspuns potrivit. Și cine, În locul său, ar fi putut da unul infailibil? Voi fi părintele ideal! - acesta ar fi fost cel mai potrivit, perfect. Dar nici Dumnezeu nu se Îngrijise de toți fiii săi la fel. Dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
refuzat Ulise În insula nimfei Calypso. Distrugerea cuvintelor. Prin somn, tînărul cioban iese sau vrea să iasă În afara timpului. Pentru Goya somnul rațiunii va naște monștri. Endimion crede că somnul rațiunii sale va naște zei. Intre gîndurile care i se Învălmășesc În minte cînd se trezește, acesta Îi revine stăruitor... (...Artemis mă duce de mina, În fiecare noapte, Într-o poiană luminoasă unde nici vîntul nu clatină iarba străvezie, iar sîngele Încetează să curgă În mine. Și, mai ales, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noi nici un negru, pentru că, în caz contrar, m-aș fi văzut obligată să îi atrag atenția că a făcut un comentariu nepotrivit. Probabil că ghinionista persoană de culoare s-ar fi simțit înconjurată de o adunătură de rasiști. Totul se învălmășește cu repeziciune în mintea mea, dar revin la discursul lui Charlotte, sperând că nu va mai face și alte gafe. —... pentru că mereu am crezut că are o slăbiciune pentru blonde. Dar mi-am dat seama că puteau fi albe, galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]