318 matches
-
și copiii În timpul vizitelor lor de după-amiază, căci omenirea credea că merge Într-o altă direcție, se putea Încerca orice, chiar experimentul suprem, zicând că servea pentru mecanică. Stăpânii Lumii ne-au Înșelat timp de secole de-a rândul. Eram Învăluiți, Îmbrobodiți, seduși de Complot și scriam poeme de laudă locomotivei. Mergeam, dus și Întors. Aș fi putut să mă Închipui mai mic, microscopic, și iată că aș fi fost călătorul uluit de pe străzile unui oraș mecanic, crenelat de zgârie-norii metalici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile ca să te sustragi durerii. Într-adevăr, am simțit cum mă cufundam lent În Îmbrățișarea Lumii Subterane. 113 Cauza noastră e un secret Înlăuntrul unui secret, secretul a ceva ce rămâne Învăluit, un secret pe care numai un alt secret Îl poate explica, e un secret despre un secret care-și află mulțumirea Într-un secret. (Ja‘far-al-Sâdiq, al șaselea Imam) Mi-am recăpătat lent cunoștința. Auzeam sunete, eram deranjat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-se de perete pentru a nu se rătăci. Meri urmări cu privirea umbra neagră a mamei Camillei - siluetă șchiopătândă, prin gropi, pantofi cu vârful ascuțit și cu brățară În jurul gleznei, ce oscilau Între cauciucuri sparte și bidoane de tablă, picioare Învăluite În mătase neagră, delicate pe tocurile prea Înalte, care se Înfundă În gropi și găuri. Apoi se Întoarse În hală și Îi spuse lui Ago să-i mai aducă o bere. Maja introduse cheia și se pregătea să deschidă portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu se mai simțea legat de nici o ființă vie. Cred că a rezistat exact atât cât să-și termine lucrările, și că nimeni nu-și poate imagina efortul pe care-a trebuit să-l facă.” Dispariția lui Djerzinski rămase totuși Învăluită În mister; faptul că trupul său n-a fost găsit niciodată avea să alimenteze o legendă tenace potrivit căreia ar fi plecat În Asia, mai precis În Tibet, ca să-și confrunte lucrările cu anumite Învățături ale tradiției budiste. Astăzi, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
precum aerul sau alte bunuri libere. El nu‑și pierdea timpul cu speculații psihanalitice sau cu analiza vieții de zi cu zi. Îl irita „rahatul subconștientului” și prefera inteligența directă, sau chiar lucrurile spuse cu cruzime de la obraz, interpretărilor amicale, Învăluite, muiate În convențional și liberalism. În strada rece și Însorită, Battle - cu fața boțită de gerul șfichiuitor - m‑a Întrebat: - Abe primește musafiri zilele astea? - De ce nu? E Întotdeauna bucuros să te vadă. - Nu m‑am exprimat bineă Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai mult în cursul viețuirii, din ce am ieșit mai tare și mai singur - nici dragostea, nici chinul imediat al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința necurmată a gândului n-ar fi izvorul creșterii lăuntrice, ci toate laolaltă, învăluite și purificate în sentimentul morții. Fără el, te înalți anapoda, îndepărtînd din sfârșit grăunțele de nimb sau de apoteoză. Când însă moartea încolțește în fiece suflare, rodul suferințelor noastre își păstrează o maturitate neatinsă și viața este mai puțin pierzanie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu esteriorul de regi, popi, cavaleri, dame de curte, hetere etc., dacă nu era acel neînsemnat manuscript vechi de o sută de ani în fundul saltarului. Câtă bogăție de viață, costume, oameni, aranjament, pasiuni în câteva foi terfelite în care zăcea învăluit Archaeus. Ei bine, privește viața ca o comedie - cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină - cine-o ține? Privește natura ca un decor - cine-o zugrăvește? Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar nici nu decade în silogistica elementară de tip analitic. Totul este produsul viu al unui autentic travail de conscience. Aflat în căutarea tradiției bimilenare a Bisericii, Andrew Louth
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
domină, unificîndu-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decît oricînd, urmînd În genere firul unor „evenimente” - fapte Împrumutate adesea cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-un spațiu oniric
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
slăbiciunii vocii sale, nu a ezitat să vorbească în persoană la reuniunile Asociației din sala Montesquieu. Discursurile sale, în formă de apologuri, erau întotdeauna puternic aplaudate. În același timp, Bastiat nu era un orator înnăscut; vocea sa era surdă și învăluită, îi lipsea animația în gest, siguranța în intonație. Dar cuvântul său era spiritual, fizionomia sa expresivă și accentul său impregnat de o convingere atât de puternică, încât auditoriul uita imperfecțiunile oratorului, aplaudând stilul scriitorului și lăsându-se câștigat de convingerea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
câtorva brazi și, pierdut între ei, contrapunctul melancolic al unui mesteacăn. În planul doi se desprind acoperișurile cu olane roșii, turle de biserici și, în zare, relieful împădurit al dealurilor care înconjoară Heidelbergul și care rămân până către mijlocul zilei învăluite distant în ceață. Apartamentul are toate conforturile civilizației germane. Bucătăria, minunat dotată, îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare și, din acest punct de vedere, ne completăm minunat, Cătălin și cu mine, eu acoperind capitolul gastronomic, iar el pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi socotită drept alegorică. De altfel, termenii utilizați de Plutarh nu lasă nici o Îndoială asupra acestui lucru: hyponoia, amphilogia, allegoria, ainittesthai, ainigma 3. Plutarh Întâmpină cu bucurie renunțarea la astfel de procedee, deși le recunoaște meritele de odinioară: o expresie Învăluită care disimula mesajul uneori politic și periculos al oracolului Îi putea proteja pe slujitorii sanctuarului. Zeul, „fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
să învețe în primul rând să asculte Sfintele Scripturi pentru ca limba lor viguroasă să nu li se pară fără nici o valoare doar pentru că nu e bombastică. Să nu creadă că spusele și faptele oamenilor despre care citim în acele cărți, învăluite și ascunse cum sunt veșmintele trupești, nu se cuvin explicate și arătate spre a fi înțelese, ci trebuie doar acceptate așa cum sună cuvintele”. Fericitul Augustin prezintă interpretările Sfintei Scripturi date de școlile exegetice din Alexandria și Antiohia. „Cât privește utilitatea
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
simțurilor" vizionarism halucinatoriu tinzând spre iluminări și absolut era o preocupare de "Savant suprem". Relevantă, de asemenea, e o constatare a lui Nietzsche, contemporanul său: "Artistul, față de orice manifestare nouă a adevărului, contemplă totdeauna cu încântare ceea ce a rămas încă învăluit (...) Când, spre spaima lui, vede cum logica, în aceste puncte de limită, se încolăcește în jurul ei și își mușcă coada atunci se ivește în fața lui forma nouă a cunoașterii, cunoașterea tainică, pe care o putea suporta numai luând arta drept
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
timpului nu împiedică nicidecum o sociologie a cotidianului să evoce paradigma dionisiacă, subliniind forța hedonismului și a senzualismului moravurilor. Într-o cultură dedată desfătărilor senzoriale și dorinței de satisfacere a plăcerilor aici și acum, întreaga viață socială și individuală este învăluită, ni se spune, într-un nimb „orgiastic”. Hedonism dionisiac manifestat nu numai în incandescența sărbătorilor și a zbenguielilor sexuale, ci, mai larg, în viața cotidiană (consum, modă, divertisment), prin emoții și sensibilități comune, dominate de „ieșirea extatică din sine” în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
frumuseții ucise în floarea vârstei. Drama unei regalități ce se stinge, deși s-ar fi putut salva prin loialitate. Cu toate acestea, „frumoasa moarte”, în toată splendoarea ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pierdut, fie au ruginit. Castele în jurul cărora se întind parcuri și grădini unde pare să se mai audă încă, stins și îndepărtat, ecoul pădurii lui Shakespeare și al legăturilor ei cu sălbăticia și cu primejdia. Într-unul dintre aceste castele, învăluit și totodată stăpânit de tenebre, în camera ei cufundată în penumbră, tăcută și singură, avându-l alături doar pe Pluton, un câine negru, prințesa Maleine nu ne surprinde defel atunci când rostește, referindu-se la castel: „S-ar zice că e
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp statuar, înveșmântat, învăluit, acoperit. Iar somptuozitatea acestui corp-statuie trimite neîndoielnic la ideea de moarte. Genet își dorește costume de ceremonie și pentru personajele din Paravanele - o spune în Scrisori către Roger Blin -, costume cerute de gravitatea paradei ce precede îngroparea cadavrului, moartea lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
reprezentările noastre, cea care le unește este o zonă de non-rezistență (o zonă care nu rezistă la reprezentările noastre, pur și simplu pentru că organele noastre de simț, precum și instrumentele de măsură sunt limitate). Această zonă de non-rezistență corespunde sacrului (realul învăluit al lui d'Espagnat) (B.N.,1999, p. 64-66). Conceptul de niveluri de Realitate permite depășirea opozițiilor binare (de tipul A sau non-A) în următorul sens: două elemente apar drept contradictorii dacă sunt privite din perspectiva unuia și aceluiași nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Prin urmare Fecioara i-a reapărut a doua zi, cu ocazia sfântului Charles Borromeé, la un ceas după miezul nopții. Fratele Fiacre a auzit, pe când stătea în fața unei cruci, un copil care plângea și a văzut-o pe Maica Domnului învăluită de lumină, cu o coroană imperială pe cap, asemeni Papei, ținând un copil în brațe. Dânsa i-a spus că acel copil nu este Cristos, ci copilașul pe care Dumnezeu vrea să îl dăruiască Franței. Această viziune, care a durat
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
ebraică) la rădăcina căruia se află o cavitate prin care se pătrunde într-un subteran, iar acest subteran duce la orașul respectiv care e complet ascuns. Luz, afirmă Guénon, derivă dintr-o rădăcină care desemnează tot ceea ce este ascuns, acoperit, învăluit. Anticii, spune Guénon, au stabilit un raport între cer, care ascunde ochilor noștri o realitate superuranică, și, eventual, peșterile care acoperă lucrurile ascunse sub pământ (ceea ce ascunde, în cazul peșterilor, nu e cavitatea lor, ci bolta, care-i convexă). Luz
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
momentul în care "intuiește" sinele ca pe ceva irațional. O dată ce am aprofundat o atare relație, pentru noi nu mai există nici o îndoială: "Tren deraiat din cauza omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc reversibil între sine și individuație. Acceptând că laboratorul de creație al scriitorului urmează calea neasemeni a procesului de desfacere a increatului în elemente ale creatului, este evident că și personajele sale vor fi construite aprioric după
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
amintire ... ea rumegă, Într-un fel durerile și bucuriile, le Întinerește, le ia de la capăt și le străbate din nou ... această constantă plastică, acest circuit etern În jurul ființei iubite are Întotdeauna drept model miracolul feminin, maturitatea incubația ... fiecare germene e Învăluit, Încălzit și protejat În inima și-n pîntecul femeii, astfel Încît se dezvoltă, se Întregește, se dilată, se organizează și trăiește precum embrionul unei ființe nemuritoare...” Astfel putem gîndi că poate aceasta ar fi interpretarea strofei de la finalul poemei „cobori
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta/ ce-nfricoșează" (aceste lucruri mărunte). Pe de altă parte, reflecția gravă asupra temelor macro istorie, politic, timp, destin, sfârșit, poezie în sonuri variate, mergând de la tandrețea învăluită metaforic până la sarcasmul șfichiuitor. Variate sunt și formele poematice pentru care optează Michael Astner: există, în acest volum sintetic, și expresii textuale concise până la sentință sau purificate până la esența haiku-ului, și poeme de o respirație largă, în care descriptivul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
qu'elle puț sortir, des bibelots, des bijoux, et elle dispărut avec une dizaine de mille francs, sans dire un moț à la concierge; un plongeon, une fugue, pas une trace" [Zola, Nana, p.237]. 40 Existența familiei Balbi este învăluita în mister și ritmata de apariții și dispariții enigmatice: "La vérité était qu'il se produisait parfois des trous brusques dans leur luxe; alors elles disparaissaient tout d'un coup, pour reparaître bientôt avec une splendide nouvelle" [Zola, Son Excellence
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]