343 matches
-
Solomon [Hristos] inițiază sufletul în sanctuarul divin prin intermediul Cântării Cântărilor 55. Spre deosebire de pedagogia regăsită în Proverbe sau Ecleziast, Cântarea Cântărilor dorește să conducă sufletul în spațiul apofatic al sanctuarului interior, camera ascunsă a inimii, unde este întâlnit Preaiubitul în întunericul învăluitor; eludând orice înțelegere conceptuală și imagistică, preaiubitul este descoperit prin îmbrățișarea credinței. Dacă sufletul va fi pregătit de filosofia conținută în Cântarea Cântărilor, atunci trebuie învățat să abandoneze controlul noetic-erotic pentru a pătrunde în sanctuarul divin, spațiul apofatic care este
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place în mod deosebit pedanța construcției formale, migala cu care-și controla microstructurile, logica suspendată uneori (ca în geometriile fractale) a derulării evenimentelor sonore, prospețimea constantă a raporturilor armonice ori densitatea rupturilor imprevizibile operate la nivelul canavalei ritmice. I-
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
prins maturizarea. Și misterul lui de brăilean. Mister pe care îl poartă cu el și în spectacolele lui. Sub cupola teatrului din Brăila stau fragmente dintr-o istorie, instantanee dintr-un destin. O lumină divină se revarsă asupra lor tandru, învăluitor. Și în chioșc, fanfara cîntă doar pentru auzul meu, "barca pe valuri plutește ușor...", nimeni nu mai știe nimic de tanti Elvira, mă cufund în noapte, pe un drum întunecat ce mă duce înapoi în București, în țara mea care
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale eului sau inflamări retorice: „Eu nu sunt decât scribul. Voci oculte/ Îmi spun să le-nsemnez și să vă las/ Din câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a rămas,/ Poate va
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
recuperări calm-obstinate ale rădăcinii (...) fără nostalgii, fiindcă nu se îndepărtează niciodată de locul poetic al câmpiei mureșene și nici de timpul nu neapărat al amintirii, cât al activării asidue a unei stări quasi-paradisiace”. Versurile lui Ion Horea, cu ritmica lor învăluitoare, cu arhitectura lor fluidă și cadența riguroasă, reconstituie o întreagă lume, a tradiției, a rădăcinilor simbolice, a istoriei și a unei mitologii personale în care satul, hotarul sunt repere încărcate de nostalgie și sensibilitate ale geografiei transilvane.
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Ci doar o a doua fire ce nu te mai uimește". Jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca are însă și o altă menire, restitutorie și compensatorie, în măsura în care propozițiile și cuvintele ce-i dau viață - unele acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv, învăluitor și totuși cristalin ironic, solemn și totuși proaspăt, liric și totuși "răutăcios" (în sensul bun al cuvîntului) care e cel al unui scriitor pe deplin matur în momentul debutului virtual, căci debutul lui real, cu acest prim roman pe care
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
lasă urzeala pe trupul lui ca o cămașă - unitate a scrierii și citirii, ultimul chip stă drept lângă catarg, flacără neclintită în vânt; strecurată printre buze și cântec în lanțurile exercițiului, cu urechile săgetate de cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre: umede nisipuri absorb, o pată noroasă din ape
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
clipei, a fost și poate va mai fi și-a doua oară, așa cum, în zi, florile mov de lîngă geam se desfac neverosimil de serioase și subțiri, strecurînd cu trei petale lila iluzia că-i încă bine, da, e normal, învăluitor de banal... și-ți vine chiar să fredonezi sau să cînți la muzicuța cu butoane, ba nu!, la acordeon (e mai convingător manșonul ăsta ambiguu, dilatîndu-se și comprimîndu-se în toiul dorurilor grave), sau la orgă... a fost și este... Neliniștit
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
Deși pare că totul a murit în materie, aflăm din cînd în cînd că budoarul cutărui baron local e burdușit cu portrete jilave încă; vedem cum, printre uși, în vizite de lucru, inevitabilului Iliescu i se strecoară cîte-un portret cu-nvăluitor zîmbet Divertis. Pe care, firește, succesorul maniacului îl refuză (doctrinar). Alt personaj al picturii ieșene, Popa, frecventînd în tinerețe atelierul parizian al lui Lhote. Și mișcîndu-se năuc, prin năucii (sovietici) ani șaizeci, mă oprește, precaut, pe trotuar: Ce se mai
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
în continuă modificare a receptării ei. „Matei Vișniec este numele unei povești de succes. Ca puțini alții, el definește spațiul dramaturgic al ultimelor decenii în România, simultan, impunându- se decisiv în spațiul francofon. Dramaturgul practică o scriitură captivantă, aparent excentrică, învăluitoare, ale cărei mecanisme se cer dezvăluite. Demersul de față își are originea în contextualizările oferite de «etichetele» exegetice puse în circulație în ultimii ani.” Acesta este scopul lucrării cu titlu atât de ademenitor. Daniela Magiaru recitește opera autorului, alunecând între
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
de mișcări să îl apropie pe un drum invizibil de țintă. Victoria nu este însă una a abilităților marțiale, ci una a minții, ridicare la puterea reflecției a mișcării. Jumătate din prăjitură cade pe covor, desi nicio clipă în mișcările învăluitoare nu vezi gestul material al atingerii ei. Lucrând cu inefabile, Wong Kar-Wai lasă impresia că totul dobândește sens întrucât a fost prins în definiția unui stil, astfel încât întreaga istorie trăiește că écriture artiste
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
m-a rugat să-mi reduc paginile polemice, oferite Contemporanului ori - și mai bine - să le public în altă parte. Revista - a căutat să-mi explice - întîmpină din cauza lor unele dificultăți de recepție și finanțare. Sedus de tonul amical, cald, învăluitor al șarmantului romanelor, am avut slăbiciunea de-a accepta. Astfel mi-am transferat articolele mai încins critice în alte publicații, destinînd Contemporanului, în speță, aforismele din ciclul Jurnalul lui Alceste. Breban s-a arătat încîntat de ele, nescăpînd nici un prilej
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
să scoată din țîțîni gardul peste care căzuse plăpînda victimă. Trezind și interesul televiziunii (locale!), flagranta confuzie dintre efect și cauză va continua să dăinuie. În realitate, ca și în filme. Într-un film ca acesta în care - sfidînd muzica învăluitor nostalgică anume compusă de către formația Air - se încearcă să se vorbească despre uciderea inocenței, și nu despre virginitatea fetișizată (vezi secvența balului în care aparatul se rotește asupra fetei cochete - sclipitoarea Kirsten Dunst - abandonată în iarbă și în desfrîu). Nu
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
mă aflam la capătul dinspre deșert al unei metropole, că băteam drumul între două orașe depărtate între ele cât două țări. Ce altceva aș fi avut de făcut? Nu simțeam nici un fel de oboseală, nu înțelegeam de unde sentimentul de spaimă învăluitoare, ce mă copleșea. Poate unde un cer de cea mai deplină transparență nu adăpostea nici o stea, poate unde nici o pală de vânt nu se alcătuia, poate unde... Atunci m-am deșteptat, cu gândul de a da pe gât o dușcă
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
poetul preferat al adolecenței și al tinereții sale, Francis Jammes (poet între timp aproape uitat, dar receptat de Pillat, alături de Lecomte de Lisle și Moréas, drept una dintre marile voci ale poeziei franceze), îi arătase importanța instituirii atmosferei cu ajutorul ritmului învăluitor. Dintre toate variantele de vers avute la dispoziție, tînărul Pillat a ales varianta clasicizantă. Sonetul s-a plasat astfel natural pe primul loc. Casa amintirii, primul volum original (1910), cuprindea, în partea lui centrală, trei sonete ce anunțau clar poezia
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
Soprana Antonia Stancu, în liedul lui Nicolae Bretan Stele-n cer , pe versuri de Mihai Eminescu, ne-a dezvăluit o voce puternică și catifelată cu bogate posibilități de expresie. Emilia Dorobanțu, în figurarea cântecului popular, cu glasul său percutant și învăluitor, a dat celebrei Cine iubește și lasă , din repertoriul Mariei Tănase și în Doina , din repertoriul Mariei Lătărețu, măsura unei vigori și a unei trăiri impresionante. Oboista Cristina Ordean a interpretat Variațiunile de A. Pasculi pe o temă din Vecerniile
Diplome de excelen?? ?i o sear? muzical? memorabil? by Mircea ?TEF?NESCU [Corola-journal/Journalistic/84011_a_85336]
-
a lui Mircea Ivănescu față de literatură și, implicit, față de literați. Aproape nici unul dintre scriitorii la care, accidental, ajunge să se refere nu iese cu hainele călcate la dungă. Nici urmă de virulență, însă. Maliția lui Mircea Ivănescu e una ceremonioasă, învăluitoare. (Ceea ce în unele cazuri o și face destul de greu sesizabilă). După chipul și asemănarea poeziei sale. Primul pe listă, dar, firește, cu o importanță doar pasageră, e Stelian Tănase: „se prezintă ca un tip așa, unsuros, care îi surâde lui
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
serios de a face teatru, preocupat, fără fițe și demonstrații bombastice, fără ideea periculoasă că „acum sau niciodată". Un tînăr regizor și cîțiva actori adevărați. Anna Jankovics este o actriță carnală, debordantă, plină de tehnică dar și de un farmec învăluitor, pe care personajul său, „Doamna cu voal", îl lasă să se reverse spre publicul admirativ. Stăpînă pe mijloace, pe hazul personajului și al său personal, Anna Jankovics, invitată de la Budapesta în această distribuție, interpretează un rol cu tușă felliniană, un
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
degrabă este vorba de autoscopie, transferată în modul de a privi lumea de către cineva din exterior), bunicul din partea tatălui. Altfel spus personajul își retrăiește amintirile, imaginându-și că acestea i-ar fi fost povestite de vocea bunicului. Tonul este cald, învăluitor, ușor sentimental, egal cu sine. Obsesia principală, laitmotivul amintirilor, este, cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este descrisă în cele mai mici detalii, nimic nu este omis, de la gesturile și cuvintele celor prezenți până la
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi crivate/ Cu șoldurile neînfășurate,/ Și-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,/ Au pus cu sînii luna în eclipsă,/ Și-au îndrăznit
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
frumoasă poveste din cartea amintirilor. Bineînțeles, în viața ei intră și bărbați care nu ies din tiparul normalității. Geloziile lui Enescu, sincopele din relația lor, toate sînt relatate în același registru dificil al patetismului camuflant, fardul de salon. "în întunericul învăluitor al marii terase, cu parfum de mentă sălbatică și rezeda, Pynx și cu mine aspirăm îndelung Spațiul insondabil, în adîncul căruia sclipesc astrele, palpită planetele, trec deja cu dîre lungi de lumină stelele căzătoare și se desfășoară infinită enigma Căii Lactee
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
pe care îi folosesc îl pot evoca doar în mintea celor care-l știu, și par inconsistenți celor care nu l-au cunoscut. Personalitatea lui, puternică, nu ți se revela decât în timp, pentru că era protejată de o discreție tot atât de învăluitoare, și a trebuit ceva timp până să-mi dau seama, cunoscându-l mai bine, că amenitatea pe care o punea în vorbirea lui obișnuită, de pildă în aprecierile făcute la ședințele săptămânale ale Institutului de Literatură, pe marginea comunicării din
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
dat dovadă victima unei anchete însoțite de torturi teribile („plin de sânge și cu dinții din față sparți”) pe care le-a evocat numai soției sale, după eliberare. Acesta este, sau mi se pare mie că este, o foarte adâncă, învăluitoare și definitivă dragoste de oameni. Pentru colegii săi mai tineri, mai ales, a arătat întotdeauna o prietenie de frate mai mare, i-a cultivat și i-a încurajat cu o delicateță neobișnuită în asemenea vremuri tragice. O spun toți cei
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
trupurilor Din întîmplare, căutînd să facă puțină ordine în vraful de reviste, Cronicarul a dat peste numărul dublu,7-8, din Steaua, din primăvara asta. Necitit. Ochii pică peste interviul Ruxandrei Cesereanu cu Peter Esterhazy. Doi scriitori inteligenți, șugubeți, ludici, ironici, învăluitori într-un discurs dens, în care fiecare se descoperă în relație cu celălalt, cu întrebările rostite sau nu, ca într-un joc senzual, provocator. Care te ține cu sufletul la gură. Undeva, într-o cafenea, la Budapesta, se vorbește despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]