340 matches
-
și-a dat jos haina și a întins-o pe iarbă. Alice, atentă la costumul ei crem, i-a fost recunoscătoare pentru acest gest. Pe măsură ce băutura gazoasă îi inunda stomacul, în capul lui Alice se instala o senzație calmă și învăluitoare. Se făcuse un foc de tabără, iar flăcările acestuia se unduiau pe fundalul apusului din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu zdrențuit. Alice i-a zâmbit lui Jake și i-a întins paharul. Dar mâna care ținea sticla a ezitat. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fost primul pumn zdravăn În Învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea Adina Dabija 42 fi aruncat Într-o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur Învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, În formă neutralizată, semifermentată și În curs de digerare, vecinii, rudele, amicii, toate lucrările plicticoase pe care trebuia să le predau la școală, silueta Casei de Cultură a Tineretului, pe care o uram, pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
duc“, m-am gândit atunci, căutând cu disperare În minte o ieșire. — Haide, mă Îmbie Nicoleta, bea. ia spune-mi, Îți place să călĂtorești ? — Nu știu. N-am călĂtorit niciodată prea departe. — o să ai de acum nenumărate ocazii, spuse ea, Învăluitoare ca apa. o să vezi toate capitalele Europei, o să poți purta orice rochie dorești, o să- ți poți cumpăra tot ce-ți poftește inima, ba chiar o să poți să trimiți și acasă. Ai frați, surori ? Sjork e foarte generos de felul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Într-un ou sau ca și cum aș fi plutit din nou În burta mamei. Eram Înăuntrul a ceva mare, umed și cald, iar asta era foarte confor- tabil, Îmi simțeam marginile corpului Împingând, extinzându-se, Adina Dabija 180 Împotrivindu-se presiunii Învăluitoare a lichidul amniotic, eram conținută și invulnerabilă. În momentul În care am simțit o bătaie pe umăr, bula s-a spart. Père Joseph Îmi zâmbea dezve- lindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
duminică. Poezia a fost primul pumn zdravăn în învelișul gros al lumii acesteia amorfe. Descoperisem că orice, oricât de urât și de trist ar fi fost, putea fi aruncat într-o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, în formă neutralizată, semifermentată și în curs de digerare, vecinii, rudele, amicii, toate lucrările plicticoase pe care trebuia să le predau la școală, silueta Casei de Cultură a Tineretului, pe care o uram, pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
duc“, m-am gândit atunci, căutând cu disperare în minte o ieșire. — Haide, mă îmbie Nicoleta, bea. Ia spune-mi, îți place să călătorești ? — Nu știu. N-am călătorit niciodată prea departe. — O să ai de acum nenumărate ocazii, spuse ea, învăluitoare ca apa. O să vezi toate capitalele Europei, o să poți purta orice rochie dorești, o să- ți poți cumpăra tot ce-ți poftește inima, ba chiar o să poți să trimiți și acasă. Ai frați, surori ? Sjork e foarte generos de felul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca și cum aș fi înotat într-un ou sau ca și cum aș fi plutit din nou în burta mamei. Eram înăuntrul a ceva mare, umed și cald, iar asta era foarte confortabil, îmi simțeam marginile corpului împingând, extinzându-se, împotrivindu-se presiunii învăluitoare a lichidul amniotic, eram conținută și invulnerabilă. În momentul în care am simțit o bătaie pe umăr, bula s-a spart. Père Joseph îmi zâmbea dezvelindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
baie, să fie sigur că prefăcuta nu scăpa acolo de pastila nedorită. Ingrid avea o fiică, mai Încercase, poate, să lege pe cineva. Thomas nu vroia să Încheie brusc relația. Se pregătea; s-ar fi putut, altfel, să iasă rău. Învăluitor, sufocant, Ingrid Îi arăta iubire. Sau nu, Îl dorea doar În posesie. Thomas, din vreme În vreme - asta nu Înseamna că rar -, lua cîte o gură de aer. Dar mai mult pe apucate, cînd Ingrid zbura spre cine știe ce colț de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și cu părul ei roșu. S-a dus acasă și-a tirat rochia a roșie pe hoit și, deodată, 50 DANIEL BĂNULESCU străduiau să ne înfășoare, treptat, în pânza de păianjen a sporovăielilor lor... - Pe al cincilea monarhist - reluă strategia învăluitoare negriciosul - l-a ouat mă-sa cu șmecherezul de-a se găsi, cu hoitul, exact în aceiași vreme, în două locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în București, la cârciumioara de-i zice "Rateu", dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
declanșă în București, la Sala Palatului, o plenară a Partidului Comunist Român. La puzderia de plenare ale Partidului, n-ar fi avut de ce să fie considerată nici atâtica, eveniment major. Oha, eveniment major! Firesc, cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu se întinse învăluitoare și plicticoasă pe șesul celor șase ore obișnuite. Cârmaciul o pronunță la fel de bâlbâit. O coregrafie, fluturând din brațe, cam la aceleași pasaje. Atâta doar că, spre final, din mijlocul seninului pasaj destinat tradițional siderurgiei, Brav Conducătorul își zburli părul de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nefericire te chinuie într-o sfârșeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceață mortală, inundând marginile firii și înecîndu-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în ființă și în neființă. Căci orice voluptate e o împlinire și o stingere. Doar iubind poți bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie - muzică rătăcită-n carne -, viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
picioare și pe tine însuți în primul rând, mândru de absența universală. Cinicul este spectatorul acestei universale absențe. El privește - îndurerat sau râzând - la nimic. Ce l-o fi mânat pe Diogene înspre catastrofala ruptură de farmecul naiv, delicat și învăluitor al existenței? Ce l-o fi aruncat în situația de criminal al erorilor indispensabile vieții? Nu-i datorăm lui un minus de iluzie de care ne fălim, îndurerați? Ce consolare i-o fi lipsit sau în mijlocul căror mângâieri a fost
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume a susținut această afirmație, este a nu fi încercat niciodată iubirea, pentru a o declara banalitate. Să-ți vină să plângi atunci când te gândești la oameni, să iubești totul, într-un sentiment de supremă responsabilitate, să te apuce o învăluitoare melancolie când te gândești și la lacrimile ce încă nu le-ai vărsat pentru oameni, iată ce înseamnă a te salva prin iubire, singurul izvor al speranțelor. Oricât m-aș lupta pe culmile disperării, nu vreau și nu pot să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca orice relativitate concretă. Când și atunci sânt superstiția simțului istoric, a cărui hipertrofie inevitabilă a dat naștere istorismului modern. Zorile culturilor și formelor aurorale ale spiritului sânt străine de tentațiile acestui simț. Orice cultură mare se creează în atmosfera învăluitoare a unei eternități, absorbită de individ prin toți porii. Constructorii de catedrale în zarea modernității, de piramide în cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
supunere la voința colectivă creează o atmosferă de dramă și de exaltare. Detașîndu-se de departe pe fundalul acestei maree umane care arde-n cinstea lui rășini plăcut mirositoare și-i aduce omagii, conducătorul fascinează prin imaginea lui, exercită o teroare învăluitoare. În ochii mulțimilor atomizate, ai indivizilor izolați înglobați în masă, el reprezintă masa devenită individ. El îi împrumută numele, chipul și voința sa activă. Napoleon a știut în mod admirabil să creeze o astfel de impresie soldaților armatei Revoluției franceze
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
apostolică este o realitate non-obiectivabilă, deci apofatică. Tradiția are o autoritate duhovnicească, precedând și depășind competențele instituției vizibile a magisteriului (în Biserica romano-catolică). După o formulă celebră, Tradiția Bisericii nu este altceva decât petrecerea Duhului în istorie. Duhul este Prezența învăluitoare și tainică în conștiința Bisericii. Numai prin Duh, tradiția teologică a Bisericii poate recompune numeroasele referințe biblice într-un singur mozaic al lui Hristos. Dogmele Bisericii încearcă să exprime revelația în concertul iconic al cuvintelor sfinte, cu acribie duhovnicească și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o reacție firească față de principalele postulate ale teoriei discursului ficțional care suferă, de foarte multe secole, de pe urma modelului platonic. Căci, după cum am mai remarcat, dacă Platon este cel dintâi care s-a ocupat de natura ficțiunii, incriminându-i natura prefăcută, învăluitoare și contagioasă, tot el este cel care a închis reflecțiile asupra acesteia în cutia chinezească a modelului semantic (prin Cratylos, în special). Un model din perspectiva căruia singurul lucru cu adevărat important este raportul cu adevărul, falsitatea sau veridicitatea reprezentării
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tras din pînza literară a unei epoci care are gustul lamentației, chiar gustul pentru o frenezie a lamentației. Sensibilitatea lui CÎrlova nu este făcută pentru jeluirea profetică. Ea se instalează de la Început În tonurile joase ale melancoliei, ale tristeții „dulce”, Învăluitoare și caută un obiect-ocrotitor. Ruinurile, natura, istoria sînt locuri de evaziune și de adăpost: „Ș’Întocmai cum păstorul, ce umblă pre cîmpii, La adăpost aleargă, cînd vede vijălii; Așa și eu acuma, În viscol de dureri, La voi spre ușurință
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Așa cum știm, dragostea este "un sentiment pozitiv prin excelență, cel care, atunci când este simțit, conferă o stare de bine și de securitate, menține bucuria și speranța" (Brillon, 2010, p. 42). Ea înseamnă mult mai mult decât un sentiment dulce, aerian, învăluitor și înălțător. Dragostea reprezintă "o angajare spre bunăcuviință și dorința de a-i elibera pe alții de situațiile care determină acceptarea". Ea "acordă prioritate încurajării în detrimentul criticilor și caută să găsească ceea ce este bun, chiar dacă această sarcină pare nenaturală. Dragostea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stil impecabil, retorismul discursurilor pe care le practicau politicienii vremii. Un stil care amintește, fără doar și poate, de politicienii dramaturgiei caragialiene, prin jocurile subtile de limbaj, prin distragerea atenției de la lucrurile cu adevărat importante, prin însăși structura alambicată și învăluitoare a fiecărei fraze. Ironia naratorului, care îi atribuie acestui discurs "foarte multă elocvență", întregește un tablou parodic omniprezent, ieri ca și azi, căruia nu i se poate răspunde altfel decât prin satira politică. Să cedăm însă tribuna augustei cuvântări: "Eu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este una dizolvantă, malițioasă, care face un spectacol din înțeparea "imposturilor" ca să-și ridice astfel piedestal. Deși este și o opțiune stilistică, ironia practicată în critica lui Antonio Patraș ține de reflecția asupra eticii actului critic. E o ironie inclusivă, învăluitoare, înțelegătoare, justificativă, care nu țintește distrugerea obiectului de studiu, pentru că de fapt nu pe el îl vizează. Criticul își construiește un stil ironic, refuzând astfel unul sever, sau afectat obiectiv, sau îmbătat metaforic. El vede o primejdie în stilul metaforic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de reci, va spune mâine oamenilor s-o caute și s-o scoată la mal, sunt prea reci apele”. Auzi ceva, ascultă cu luare aminte și deodată fu inundată de o bucurie imensă. De undeva din dreptul satului se auziră învăluitoare glasuri de clopote, plutind victorioase pe deasupra volburii apelor, împrăștiind noaptea, spărgând-o în țăndări. Dealul fără nume A utobuzul mare și hodorogit, înotând în fum negru și gros, cu miros de motorină arsă, îl lăsă, hăt, în valea vineție, străjuită
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de fiul său, Serioja, ochii i se umpleau de o lumină blândă, ca o apă învăluitoare. Unul din cele două telefoane sună prelung, făcând parcă să vibreze semiobscuritatea din odaia ceea mică a cantonului de cale ferată. Ridică receptorul, dădu cu o mișcare moale o șuviță rebelă pe după ureche, apoi fără să-l apropie de lobul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se obișnuiască în curând. De undeva, ca o profanare a liniștii aceleia, se auzi un zgomot ca un scârțâit de pași. Se gândi un moment că poate să fie un om, dar parcă se supără că îi strică liniștea ceea învăluitoare, că vrea să-i deranjeze starea aceea de moleșeală călduță, în care somnul voia să-i cuprindă tandru genele. Nu voia pe nimeni și nimic, decât să doarmă, atât, să doarmă. Se așeză mai bine pe o coastă încercând să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dimensiunea temporală: e noapte neagră; povestea unei vremi de mult uitate; veghez în noapte 7. Prin metafora ochiul de jăratic se sugerează prezența unei divinități tutelare care protejează casa, căminul, fericirea cuplului familial. Epitetul din structura umbra dulce reliefează atmosfera învăluitoare, calmă, răspândind pacea în spațiul protector al casei. Imaginea sinestezică pe care o creează acest epitet este potențată prin opoziția cu vrăjmășia vremii deafară. Strofa se încheie cu o comparație care valorizează maximal pacea căminului. Compararea focului ce licărește [...] ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]