356 matches
-
o femeie să iasă așa pe stradă? De ziua Europei! JENI: Să folosesc trusa mea de farduri? MINISTRUL: N-ar fi rău. Cred că ea nici nu are. O balabustă neglijentă. Așa. Dă bine cu pudră că s-a cam învinețit. Ruj ai? Acum e perfect. De n-aș întîrzia la ceremonie! Uite. Nici n-am apucat să-mi beau cafeaua. JENI: Vai! Eu sînt de vină. Am uitat să vă comand și dumneavoastră o cafea. MINISTRUL: E chiar mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
i-a mâncat sufletu’ și tinerețea... Își mai treceau vremea și bălăcărindu-se-n felul ăsta când îi ajungeau plictiseala și urâtul mai ceva ca într-o căsnicie. Își vărsau năduful și-și scoteau ochii unul altuia. Velicu se aprindea și se învinețea la față și i se bulbucau ochii-n cap cât cepele. Arăta mai mult ca oricând ca un cocoș țopăind și umflându-se-n pene pe o grămadă de bălegar. Pleca de la ea zbierând și înjurând și trântind ușa-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar cu o frunză oprești sângele din tăietură. Floarea grâului, corobatica ori albăstrița e bună la ramatizm și la roșața ochilor. Dacă ieși greu afară, e bună cicoarea. Arnica îți dă roșață în obraz și, când se întâmplă să te învinețească omul, tot cu arnică te tămăduiești. Pentru mâncărime e bună turița mare și, când ești îmflat în gât, cimbrișorul ; isopul pentru poftă de mâncare, răceală, gutunar, puchini la ochi. Când te doare maiul sau dintr-o spaimă te apucă inima
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
plece oricând în Calea Vitan și să mănânce o mie de fripturi, s-a gândit că bătaia e ruptă din rai și a lovit-o pe mama, pentru prima și singura dată în căsnicia lor de două decenii, i-a învinețit un ochi cu pumnul și a trântit-o peste un calorifer electric care, de obicei, îl încălzea pe Matei. Eu țipam ca mușcat de șarpe, am încercat să-l țin, să-l lovesc, dar m-a îmbrâncit și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aia încrețită care dă seama de toată nefericirea noastră, să dau drumul pe un canal barierei aceleia interpuse între viață și noi înșine. Aș fi vrut să păstrez doar creierul 130 primitiv, să mă topesc de dragoste și să mă învinețesc de ură, să salivez, să gâfâi, să tușesc, să strănut, să sughit, să-mi bată inima și să-mi filtrez sângele prin rinichi și să-mi omor microbii în limfă, totul împreună cu toți, cu grupul, cu gașca sau cu familia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
feeria lui Purcell pe gheață, într-un alt peisaj. Toți erau nerăbdători să-și facă văzute răsuflările în aerul înghețat, să scoată din ei „nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult pentru vocea ei mult încercată de aerul rece care-i traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul vesel al înghețului“. După discuții vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ceru să fie lăsat la toaletă. Ca de obicei, îl însoți un polițist, care se opri în picioare în fața ușii. — Chiar trebuie? întrebă Wilt. N-am de gând să mă spânzur cu lanțul de la W.C. — Să văd dacă nu-ți învinețești singur carnea, zise brutal polițistul. Wilt se așeză. Să-ți învinețești carnea. Ce mai expresie și asta! îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un polițist, care se opri în picioare în fața ușii. — Chiar trebuie? întrebă Wilt. N-am de gând să mă spânzur cu lanțul de la W.C. — Să văd dacă nu-ți învinețești singur carnea, zise brutal polițistul. Wilt se așeză. Să-ți învinețești carnea. Ce mai expresie și asta! îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că ea zăcea moartă pe Pământ, în orașul Mașinii Jocurilor. Și ți-ai dat seama că este moartă pentru că atunci i-ai făcut o injecție cu o substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era un bărbat voinic, cu un păr blond, des, iar soția lui era o brunetă zveltă. Acum, bărbatul se chinuia să zâmbească și arunca priviri întrebătoare spre soția sa. Femeia zâmbea și ea. - Domnule Gosseyn Trei, spuse, soția unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
non-A care avea de jucat un rol în interiorul frontului inamic, trebuie adesea să se stăpânească. Ceea ce-ți amintești tu a fost o experiență foarte neplăcută; dar să știi că o afirmație de genul "dacă buzele ei nu se învinețesc atunci este moartă" este prea puțin interesantă din punct vedere al Semanticii Generale. Simplul fapt că spui ceva nu face să și fie așa. Ea zâmbi din nou și încheie: - Dacă ai să consulți memoria comună Gosseyn, ai să descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să faci din nou dragoste. Rămâi insula de safir răsărită din mare. Povestește-mi altceva. Mi-ai spus data trecută că tu nu trăiești, ci viețuiești, știu că, mergând cu spatele pe culoarul memoriei tale, te împiedici, te zgârii, te învinețești, dar nu se poate să nu dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o funcționară singuratică fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa, pe simple elucubrații de-ale dumitale. În definitiv, ce-i? S-a plimbat în oraș cu cumnatul dumitale. Dacă dumneata ești bolnav și nu suferi lumea, nu trebuie s-o silești și pe ea să se călugărească. Titi se învineți la față și, reeditând furia subită a lui Simion, bătu cu pumnul în masă, înspumat la gură, și țipă ca un descreierat: - Să nu mă insultați, măgarilor, că vă spun la mama! Toți îl priviră în liniște ca pe un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fie prost, adânci Stănică rana, să nu-ntoarcă foaia, dacă Otilia nu se mărită cu Pascalopol. Închide ochii, o ia de nevastă, moș Costache îi lasă toată averea, le mai dă ceva și Pascalopol pentru pagubele aduse, admirabil! Aglae se învineți și se răsti la Stănică: - Și mai taci odată din gură cu comediile tale! Ce mă privește? Cum o să-i lase Costache averea? Doar adoptînd-o, dacă o mai îndrăzni! - Da? Așa crezi dumneata, iubită mamă? Dar testamentenu sunt? Ce zici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
combinații cu Pascalopol. În această societate, mai de treabă era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limitîndu-se la orori verbale și la paradoxuri, le făcea totuși mici și discrete servicii medicale. Obosit, Felix se lăsă pe o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se auzi pe undeva, și două faetoane de lăptari matinali se îndreptară spre oraș. Se făcuse dimineața. Sufletul lui Felix se umplu de elanuri și hotărâri mari. Experiența
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae, și el este elegant și cu suflet tânăr, și te asigur că place la multe femei, iar Aglae e o babă. Succesul nostru în viață e o chestiune de viteză, iubite Felix. Ah, ce rău îmi stă negrul, mă învinețește la față. Otilia dădu să plece. Dar mai întîi întrebă: - Tu ești ocupat, nu? - Ai nevoie de mine? Sunt la dispoziția ta! - Nu vreau nimic! Te-am întrebat dacă tu ești într-o epocă de studiu, când trebuie să citești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lumină. Vezi că și-ai noștri îl căuta pe țipilig, să-l prinză cu tunurile și să-l împuște. Și dacă începea tunurile, parcă te credeai în iad, nu alta. Da ea, șo-șo-șo, să-l împace pe bietu Ilie. Se-nvinețise, săracu, de-atâta plâns și era greu ca pietroiu. La urmă se învățase ei, și cum s-auzea clopotele bisericii, cum s-auzea clopotul mare de la Mitropolie, și clopotul lor de la biserica Capra, și-ncepea și sergenții cu țignalele lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vica mâna. Sfârșit de iarnă, ziua a plouat, când a ajuns ea acasă, târziu, pe jos înghețase. Era sticlă. Oglindă. I-a ieșit pe nas venitul târziu, cât s-a chinuit : și dreapta ! Și pusă prost ! Degetele se umflaseră, se învinețiseră, durerile nu se mai opreau, n-au avut ce face : i-au rupt-o și i-au pus-o a doua oară. De atunci pare și mai grijulie să toarne sare și cenușă pe ghețuș. Ce-i prost e că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aproape imperceptibil. Bud Își Înălță către oglindă degetul mijlociu, bine Întins. CAPITOLUL 11 Imaginile văzute prin oglindă erau pătate și dungate. Realitatea era puțin cețoasă,iar Thad Green greu de citit. Cu Parker era simplu - ba se Înroșea, ba se Învinețea. Dudley Smith, iubitor de exprimări criptice, vorbind cu accent irlandez - prea calculat ca să-ți dai seama ce gîndește. De asemenea, Bud White era, prea ușor de citit: cînd șeful poliției citase „Este o nenorocire“, lui Bud i-a răsărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ție!“, striga Întruna. Și așa a fost, fiindcă de Îndată ce a putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile cu coada ochiului În recreație și În timpul orelor, dar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-o lase să moară singură. Dar chiar În clipa aceea intra Bobby dînd din mîini ca un bezmetic și croindu-și drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
motiv să nu le repete Întocmai scena care avusese loc. „Negru? o Întrerupse Carlos, cînd ajunse la momentul cu bătaia de la bordel: de cînd au devenit Lastarria negri? Pe ăsta l-a burdușit văru-său Lastarria și tot el i-a Învinețit ochiul... Negru? Ha, ha, ha, aș vrea să-l văd față În față cu un tuciuriu, n-are ce alege din el.“ În barul de vară, cu trei glume bune, Juan Lucas reuși să-l facă pe Bobby să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uită drept înainte, încruntat ; Clitemnestra bea printre dinți, tace și zâmbește ușor în gol ; Egist căruia îi licăresc ochii dă peste cap paharele și se uită tot timpul la rege, iar când li se întâlnesc privirile întoarce capul și se învinețește ; Casandra parcă ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și urâtul i-au cuprins în cele din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
era ceva blajin, dar apăsător, ceva plin de acea ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De altminteri, fața tânărului era plăcută, fină și uscățivă, dar fără culoare și acum chiar învinețită de frig. În mâini i se bălăngănea o bocceluță făcută dintr-o bucată de mătase, veche, decolorată, care părea a conține toată averea cu care pornise la drum. În picioare avea pantofi cu talpă groasă și ghetre, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aruncându-și privirea în salon, o văzu chiar în dreptul lui pe Nastasia Filippovna. Cu siguranță, în planurile lui nu intrase întâlnirea cu ea aici, pentru că surpriza îl impresionă grozav: se făcu atât de palid, încât chiar și buzele i se învinețiră. Deci, e adevărat! spuse el încet, ca pentru sine, cu o expresie de perplexitate desăvârșită. Ăsta-i sfârșitul!... Asta-i!... O să-mi dai socoteală chiar acum! spuse el deodată, scrâșnind din dinți și privindu-l pe Ganea cu o ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]