410 matches
-
Viața - un amestec din cele două. Poetul nu face altceva decât să-și fixeze, să-și limpezească gândurile pe un ecran care desparte aerul în mai multe părți neegale. Gândurile se lasă precum ceața pe maluri de fluviu și se învolbură în minte. Iată cum procedează autorul în propriul laborator de creație: din iadul lumii reale, caută cuvintele în întuneric, le transfigurează în propriile vise, « unde pâlpâie o rază / ucisă în vis / de gloata păcatelor / mă trezesc / prind degetul / în canatul
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
Albaștri/Prea ostenit de lume și doritor de aștri,/ Îmi voi lua cu mine doar gândurile toate,/Iubirea pentru tine și m-oi topi în noapte.// Voi aștepta semnalul preacunoscut de noi,/În foșnetul de frunze, pe-aleea pentru doi./ Învolburat de gânduri, pe drumul de sihaștri,/Mă voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri.// Stejari s-or înclina cu ramuri descărnate,/ Potecile, pesemne, dorind să le arate,/Și vor vibra în muzici ai cerului pilaștri,/ Când voi porni spre Țara Vulturilor
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
izvorului/ ca să-și astâmpere setea.” Această sete de a ști, de a cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale
FILOZOFIA LIMBAJULUI LIRIC A „EXERCIŢIILOR DE ÎNVIERE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345502_a_346831]
-
La culesul viilor. Drumul la mustărie, cu dus-întors, repetat, din orice podgorie răsună de rod bogat. Soarele-și toarce raze în fire de mătase și își țese topaze în frunze grațioase. Doar struguri lăcrimează, storși în teascul mustului. Și se învolburează în butoiul vinului. Când ploaia e cernită, povestea se destramă. Toamna-i sărbătorită cu must și cu pastramă. © Maria Filipoiu 31.10.1014 Referință Bibliografică: LA CULESUL VIILOR / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18
LA CULESUL VIILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377900_a_379229]
-
reziditori ai beneficiului din dezastre. Așa au venit pe lume arlechinii presei, vătămători și ei, care laudă oroarea și gâdilă conștiințele, inducându-le falsul, în chipul celui mai crunt demonism uman. Oamenii presei, unii dintre ei, atacă furibund, până la os, învolburează climatul, creează dezordine și taie în carne vie, distrugând reputația oamenilor acuzați de procuror - care este avocatul Statului -, fără a fi condamnați de judecător - care desăvârșește actul juridic; oamenii presei, unii dintre ei sar cu întreaga lor forță cinică, și
LEGE ÎN LUMINILE RAMPEI STRADALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377930_a_379259]
-
la toate dezbaterile. Se rușina când ea cunoștea și putea trata o problemă pe care întreaga clasă se chinuia să o înțeleagă... A luat fierul de călcat, ață si ac de cusut si s-a așternut la treabă cu mintea învolburată de întrebări fără răspunsuri. Alături se auzeau frânturi de vorbe. Mama ei se pricepea al naibii de bine să intre în sufletul oamenilor. Și a intrat și în sufletul lui Eugen, pe nesimțite, cu prietenie și cu o bunătate ce erupea din
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
schimbat nimic? Frunzele sunt la fel de galbene, aerul la fel de rece, drumul la fel de drept și de neted? Și totuși..... totul s-a schimbat! Pasul Ellei este mai plutitor, spatele mai drept, uniformă ”pică” parcă mai bine pe trupul slăbuț , părul este mai învolburat sub bentița albă (ah, acum mi se pare nesuferita bucată albă de pangligă... ) iar privirea mai dreaptă... Da! Știu! Sunt ..” Lumină, bucurie și iubire între cer și pământ !” În dreapta Ellei, Adela, prietena ei , încă îi mai repeta, mai incet, la
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Referință Bibliografică: Salvare norocoasă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în revoluție de moarte,pescărușii țipă a pustiu,de teamămi se surpă cuvintele în gură,le înghit, scap teafărși nu-mi vine să cred.... IV. LIBER SCHIMB, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2327 din
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când ești cu mine,ziua-i clipă, Asudă mintea-n prag de seară, Ne plimbă vântul pe o aripă Și nu se-ntâmplă prima oară. Plutim,ca fulgii de Albatros, Când apele-s învolburate , Te prind de mână,afectuos, O, Doamne!..,câtă voluptate!. Trăirile se leagă-n lanțuri , Nu obosesc,când se repetă, Cu o partitură ca în valsuri Și-o broderie de croșetă. A trecut noaptea într-o clipă, Razele privesc la soare
AȘ TRANSFORMA O CLIPĂ-N VEȘNICIE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375950_a_377279]
-
atâtea toamne și le-am trecut și noi lor. Am ruginit" în atâția ani de ne-noi...în păr ni se văd nuanțele clipelor, în ochi nuanțele întrebărilor, iar în suflet...aceeiași culoare rubinie calmă și caldă. Am fost mare învolburat de iubire...ne-a rămas un ocean calm și senin. Tu pe un mal, eu pe celălalt. Între noi, o infinitate de liniște și sentimente, eu te mai iubesc. Frunzele s-au așternut în calea mea. Sunt desculț și încerc
AI SĂ-MI MAI VII, VREODATĂ TOAMNA? de MIRON IOAN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375165_a_376494]
-
câte una, între coperte; așteaptă la rând să li se pună etichete, să fie expediate la vreo editură. În cuprinsul lor, înlăuntru, eu - autorul - programat în următoarea tură. Totuși, e bine să speri, atunci când ești năpădit de idei. Cuvintele se-nvolbură în gând; majoritatea sunt negre, dar vor prinde altă culoare, când vor fi așezate în rând! De-ar fi o minte mai isteață, să le pună și pe note, toate-ar prinde altă viață, iar cartea ar fi la alte
AUTOGRAF de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373063_a_374392]
-
cu frunțile abrupte scăldate-n soare. Pe la orele amiezii ajunseră la poalele munților lângă un izvor cu apa limpede și rece ca gheața. Traversară zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
ați dus Când sufletu-i răpus de dor și-n sânul dragului s-a pus Cum rătăcirilor vă rabdă neliniștile gândului Când inima de fată dragă i-așterne cale dânsului Învăpăiata tot încearcă s-aprindă iarba necosită În pajiștea-i învolburată pân-la fântâna înlăcrimată Nestinse poezii de-amor adună-i setea la fântână Din versul meu când bea cu dor la inimă să i se pună. Referință Bibliografică: de Dragoste / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V
DE DRAGOSTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379647_a_380976]
-
Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului PRIVEȘTE MAREA Privește marea prin geamul deschis; mereu se-apleacă să-ți caute ochii. Ani de-a rândul, valuri repetate se-nalță ca-ntr-o operă de debut, se desface învolburată de dorul tău, apoi, blând, se-ntinde să se odihnească, obosită de truda dimineților, când te-aștepta la ceasul cafelei cu caimac. Pe luciul ei se-ntind bucăți din iubirea spartă și cuvintele de-amor! Deschide larg fereastra și-acoper-o cu
PRIVEŞTE MAREA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378698_a_380027]
-
ca și cum vinovăția ar aparține în egală măsură tuturor. Perpetuîndu-se același nărav al festivismului de tip sovietic, pînă și momentul tragic al mineriadei din 13-15 iunie acaparează, brusc și precipitat, ecranele și rubricile, încercînd, doar încercînd, să resuscite vinovății notorii, să învolbure, o clipă, dubioasa justiție, de fapt, bifînd, bifînd doar. După care, liniștea se așterne grea de escamotări și de uitare. Comemorarea e asezonată cu ceva citații ce se doresc spectaculoase, în care un Iliescu, oricum înghesuit (pînă și de ciraci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și fără a ne îndepărta de tema ultimei sale cărți, putem cita un singur fragment dintr-un studiu al său cuprins în volumul de față: „Viața politică internațională a Principatelor Române în secolul XVIII n-a fost asemenea unei ape învolburate la suprafață, bântuite de furtuni, dar liniștită în adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lor de prinți domnitori, sursa prodigioasă de natură să-i scoată din pauperitate, ceea ce explică și „curajul” lor în a risca supliciul Porții. [În concluzie;] viața politică internațională a Principatelor Române în secolul XVIII n-a fost asemenea unei ape învolburate la suprafață, bântuite de furtuni, dar liniștită în adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
gală, cu mustață falnică și cu o frumoasă panglică albastră pe piept, s-a desprins dintr-un grup impresionant adunat sub porticul pavilionului și a pornit în întâmpinarea acelei perechi. Un vânt ușor mângâia orhideele și amarantele care împodobeau coloanele, învolbura egreta de pe pălăria de catifea albă a tinerei femei. Cei doi bărbați și-au strâns mâna... Stăpânul Atlantidei ieșite din apă, președintele Félix Faure, îi primea pe Țarul tuturor Rusiilor, Nicolae al II-lea, și pe soția lui. Perechea imperială
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puternic imperiu din lume. Și de ce era o onoare să fii iubit de cetățenii liberi. Libertatea aceea, în seara de-atunci, în aerul încins al nopții de stepă, ne-a apărut ca o aprigă și proaspătă adiere a vântului care învolbura Sena și care ne-a umplut plămânii cu un suflu îmbătător și puțin nebunesc... Mai târziu, aveam să ne dăm seama cât de greoaie și de pompoasă era declarația. Dar pe atunci, emfaza-i de circumstanță nu ne împiedica să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
potecii noastre s-a pierdut în imensitatea stepei. Nu, nu eram neliniștiți. Știam că o gară sau alta avea să oprească goana trenului nostru. Mi se părea că Charlotte era, într-un fel, mulțumită de aventura noastră neprevăzută. Privea câmpia învolburată de furtună. Părul, fluturând în vânt, i se răsfira pe față. Îl dădea la o parte din când în când, cu un gest rapid. În ciuda soarelui, începea uneori să cadă o ploaie măruntă. Charlotte îmi zâmbea prin vălul acela scânteietor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu-mi pasă de oameni. Sunt cu milioanele în Cîmpie! Ia de acolo și completează-ți haita de psihopați! Abatele știa că Maria are dreptate. Dar asta nu schimba cu nimic esența periculoasă a celor întîmplate. Doamne Dumnezeule, semnele se învolburează și calea e din ce în ce mai întunecată, chiar și pentru lumina unei credințe nețărmurite. ― Cel pe care tocmai l-ai numit bărbat adevărat este un spion pe care Imperiul m-a obligat să îl primesc în Abație. Dintre toți oamenii din Univers
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Hristobal? Să-și fi petrecut viața în deșert? Radoslav se îndoia. Chestiunea necesita ore lungi de meditație. Închise cu grijă Camera Ouălor și ieși din subteranele bibliotecii. Între timp, zăpada se așternuse de două palme. Norii veniți dinspre munte se învolburaseră și turnau fulgi gri peste Abație. Pașii Abatelui desțeleniră o cărare către propriul pavilion. Undeva, foarte aproape de locuința sa, Abatele văzu urmele unor pași care nu păreau să urmeze vreuna din potecile pe care le știa. Privi mai atent și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]