548 matches
-
mari bătură cu o veselă viclenie, aluzie nedefinită la tot ceea ce gândeam și simțeam eu; cum adică să mă deranjeze pe mine vreodată orice-ar veni de la ea? Ieșiserăm de la birou mai devreme, ca toată lumea. Soarele strălucea orbitor peste bulevardele înzăpezite care forfoteau de oameni. Era o binefacere că nu mai treceau pe ele în viteză, zăngănind din toată fierăria grelele camioane. Ici, colo doar se vedeau oprite în fața magazinelor alimentare dube mai mici din care se descărcau cârnați, jumătăți roșii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
corn de vânătoare și tehnici vocale cum ar fi cea numită "kulning", o chemare tradițională a turmelor de oi. După un articol publicat pe MarketWatch, ""Cu "Regatul de gheață"," spune acesta, „"avem cadrul din care trebuia să desenăm-- acele panorame înzăpezite și înghețate, care este foarte evocator. Regiunea ne-a oferit o grămadă de sunete de-a dreptul interesante și cool de care nu am auzit--Cred că multe persoane din afara acelor tărâmuri de basm sunt în asentimentul meu."” Producătorii filmului au
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
aceasta, care dă tot ce e mai bun din Disney."" Totuși, filmul nu a fost fără critici. Scott Foundas de la Variety nu a fost la fel de impresionat de film, dar a apreciat voice acting-ul și arta tehnică a acestuia: ""Priveliștea Arandelle-ului înzăpezit, inclusiv castelul de gheață al Elsei este adevăratul merit pentru "Frozen", îmbogățit cu 3D, și decizia de a filma în imbogatit cu 3D si decizia de a filma in "widescreen (ecran lat)"""-- un punct slab față de bogăția sistemului cinemascopic din
Regatul de gheață (film) () [Corola-website/Science/329609_a_330938]
-
i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont continuu, munți colțoși - vezi înzăpezitul Killimanjaro -, descinde în vaduri amazoniene, se pătrunde de farmecul galeșei Floride și-al ostroavelor Antile. El cucerește spațiile, domină timpul, cititorul îi succede, îi rămâne dator sau îl lasă în urmă, cu și mai multă îndrăzneală. Eroul timpurilor noastre fuge
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
lasă cearceafurile netede. Îi place să fie invizibil. Clubul privat al Companiei se numește „Finlanda“ și nu este deloc ce se așteaptă Wakefield să fie. De dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică de anvelope care a fost, Înconjurat de cîmpuri Înzăpezite. Cu toate acestea, devine iute evident că nu a fost păstrată decît coaja fabricii. Holul de la intrare este dominat de un tigru bengal cu dinții rînjiți atît de veridic că Wakefield se trage Înapoi speriat. Maggie rîde. Lui Wakefield Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Companiei, Sherrill Îi trece pe lista de intrări și se Înghesuie cu toții Într-un microbuz al Companiei pictat În culori vesele. Acesta trage În fața unei case care arată ca una din operele lui Frank Lloyd Wright, construită pe o coastă Înzăpezită. — Fără aparate foto, Îi previne Neva. Totul e Încă În stadiul de experiment. Wakefield ridică din umeri. Niciodată nu l-au pasionat aparatele foto. Carnetele lui de notițe, Însă, sînt Înfiorător de precise, de cele mai multe ori. Sherrill ezită un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
realitatea poate fi un construct, ea este clădită pe altceva, pe ceva autentic; și că el poate descoperi acel ceva. Maggie și Wakefield mai fac dragoste o dată În camera lui de hotel, apoi ea Îl conduce la aeroport prin cîmpurile Înzăpezite. Clădirile bondoace, moderne ale Companiei par niște nave extraterestre care tocmai au aterizat. — E greu de crezut că aici, pe vremuri, cultivam porumb, spune Maggie. Săracul tata. Dar, de fapt, nu e chiar așa rău. Pentru mine a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am pregătit spre expediere. Astăzi nu m-am odihnit la prânz, dar am reușit să definitivez recenzarea volumului „Vocea manuscrisului”, primit de la dl. Iorgu Gălățeanu... Am prins încă o zi bună, productivă... Am timp să văd la televizor multă lume înzăpezită - cu copii mici chiar - care vociferează că nimeni nu-i ajută, deși au fost preveniți să nu riște plecarea la drum... și tot ei cu gura mare!! Marți, 22 decembrie 2009. Au trecut exact 20 de ani de la memorabila zi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prezența permanentă a îngerului meu personal care mai apare uneori să-mi spună diverse adevăruri și să-mi țină companie, vorbind despre direcții și înălțimi. Am ajuns acolo fără a căuta prea mult... Îngerașii își aveau cuibul undeva dincolo de munți înzăpeziți, unde nu ajungea picior de om sau priviri indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
evrei În exil. Populația autohtonă rezultată devenea astfel un minunat amestec neplanificat, niciodată doi la fel, ca-n artă. Era o alergare incitantă, vertiginioasă - mirosul focurilor de dimineață, cazane din care se ridicau aburi, grătare sfârâinde, totul pe fundalul vârfurilor Înzăpezite. „Atenție!“, strigau ei și treceau pe lângă grupuri succesive de femei Naxi cu greutăți de aproape 50 de kg de ace de pin atașate de spinare, cu legături În formă de cruce. După ce prietenii noștri treziți cu noaptea-n cap au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
distanță de Buenos Aires de aproximativ 1.300 de kilometri. Când am ajuns, în orașul de la poalele Anzilor ningea binișor, iar serviciul meteorologic prevedea o ninsoare abundentă peste noapte. Am hotărât să las mașina mea, care nu era echipată pentru drumuri înzăpezite, la Mendoza și să continuăm călătoria cu un autobuz. Până la urmă nici autobuzul cu care am plecat a doua zi dimineața nu avea lanțuri pe roți, iar când am sosit la punctul de fontieră instalat pe munte, în El Puente
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pe loc lanțuri antiderapante pe cele patru roți ale autobuzului. Panorama ce se oferă privirilor curioase la vârf de serpentină și la fiecare cotitură a drumului ce coboară este unică în orice anotimp. Când însă natura se acoperă cu veșminte înzăpezite precum făcuse în cinstea noastră, spectacolul ce ți se oferă te lasă literalmente fără suflare. Am sosit cu bine la Santiago împreună cu un grup de tineri chilieni care se întorceau acasă de undeva din lumea largă bine dispuși și cântând
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dușmani. Nu-ți bate capul. Să dăm pinteni, altminteri nu mai ajungem la Udine până la lăsarea Întunericului! La Udine Îi aștepta hanul „Albergo dei leoni”. Același la care se opriseră cu șaisprezece ani În urmă. Iar mai departe, crestele deja Înzăpezite ale Alpilor. Drumul era pustiu. Dar Alexandru era din ce În ce mai convins că făcea ceea ce trebuie. Și, În mod ciudat, Întoarcerea aceasta părea să Îl aducă mai aproape de Ștefănel. De fapt, era mai mult decât o Întoarcere. Era o regăsire a propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
deodată, simțind pintenii care Îi Îndemnau brusc să alerge. Cursa spre Suceava se anunța a fi strânsă. 15 februarie 1475, templul Shaolin, China - Nici un semn... spuse Liu Huang după scurta discuție cu pelerinul care sosise dinspre Apus. Drumurile sunt tot Înzăpezite. Negustorii au rămas În târgurile de la Luoyang, Langhzou sau Xi’an. Iar regiunea Gansu, spre nord, este imposibil de traversat. Mă bucur că e cu neputință să pleci. Oan-san nu răspunse nimic. Era mult mai bine să petreacă iarna aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acesta, Într-un sat de haiduci. Avem nevoie de ajutorul Apărătorilor ca să ne Întoarcem În țară. Și de un medic. Totul cât mai repede. Fugi, Ionuț! - Am fugit, domniță! Ușa se Închise, iar tropotul de cal se pierdu În depărtările Înzăpezite ale nopții. Erina rămase În fața ferestrei, privind fulgii care Începeau să cadă. Apoi se Întoarse spre patul În care zăcea Cosmin și Își trecu mâna peste pansamentele din cârpe curate care Îi acopereau rănile. Nu putea face altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
peste opt mii de achingii și ieniceri. Dinspre Răsărit sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie anihilat urgent, printr-un atac-surpriză. Patru sute de Apărători sunt suficienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu putea crede. Cavaleria lui era desființată. Ceru o lunetă și studie atent amplasarea dușmanilor. Apoi se opri mult timp asupra mantiei lui Angelo. Avea semnul scutului și spadei și Însemnele de general. Comandantul suprem al Apărătorilor, aici, pe crestele Înzăpezite ale Balcanilor! Era, pentru Mihaloglu, o surpriză totală. Ce putea fi atât de important Încât să necesite prezența celui mai mare comandant al unui ordin secret din lume? Căută, cu luneta, fiecare colț al versantului pe care se aflau Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fratele lui Își găsise puteri pe care nimeni știa că le-ar putea avea. Amir povestise ceea ce trăise alături de Nimeni, de copilul bolnav urmărit de duhurile morții, apoi de micul luptător care ucisese cu sânge rece un urs În pădurile Înzăpezite ale Caucazului și apoi de fratele de sânge al căpeteniei Bordjighin, care avea darul de a simți dinainte orice primejdie și care Învăța să folosească armele și să respecte tradițiile mongole. Același copil, Într-o transformare rapidă. Putea fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aer straniu, nepământean. Și apoi Își aminti un cuvânt pe care tatăl său Îl folosise, cândva, la Veneția. Zidul. Căpitanul Oană simțise că Între lumea lor și cea a lui Ștefănel se află un zid al spiritului. Din munții aceia Înzăpeziți, copilul intrase sub protecția Zidului. Nici un clarvăzător, nici măcar Primul Cuceritor, nu-l mai putuse simți. Reușise să rămână În viață doar fiindcă destinul Îl dusese dincolo de Marea Chinei de Est, În Imperiul Soarelui-Răsare. Totul Începea să aibă un sens, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un mai vechi prieten al lui Dimitrie Cristea, acesta îndemnându-l din capul locului să prezinte manuscrisul la vreo editură. Între timp, după o banală ceartă cu soția, Dimitrie Cristea pornește în afara satului, ajunge într-o pădure, urcă un pisc înzăpezit, care ia conturul Muntelui Alb din basmele varvarienilor și, răpus de o criză renală, își vine în fire în casa unui bătrân pădurar, confundându-l pe acesta cu Lamparia, "ultimul supraviețuitor al unui neam vechi de câteva zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că locul ar fi bântuit de fantoma unei femei care s-a spânzurat. Bărbatul ei ar fi dat foc ca să șteargă urmele nenorocirii. Vecinătatea acelui loc mă umplea de spaimă mai tare decât animalele pe care le zărisem pe câmpul înzăpezit. Când aproape îmi pierdusem speranța, a oprit o Dacie neagră cu număr mic, chiar lângă mine. Eram acoperită de zăpadă și foarte speriată. Din mașină a coborât un bărbat cu o măturică. M-a scuturat de zăpadă și m-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la școală și deci puteam să mă duc cu ea, dar ea nu m-a lăsat. Iar o jumătate de oră mai târziu când am ieșit să golesc fărașul de cenușă, am zărit-o ridicată într-un genunchi pe aleea înzăpezită. Căzuse. M-a durut s-o văd astfel. Nu mai ieșise niciodată înainte fără cineva care s-o ajute. Am aruncat sertarul de tinichea cât colo și am alergat la ea, iar ea s-a apucat cu mănușile ude de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]