453 matches
-
de coliziune spirituală, din eventuale nepotriviri cu ideile cititorului. Dar am speranța că vor fi nu coliziuni ci interferențe, mai toate aceste scriituri având inoculat - pe lângă acel ' adevăr ' , prezentat când cu oarece patimă, când argumentat mai sistematic, când pus în șăgalnică discuție - și antidotul: fie contrapuncte autoironice, fie îndoieli incluse homeopatic, fie propuneri de perspective antagonice (epistemologice, care-va-să-zică). Deseori reiterând, mai discret ori mai explicit, chestiunea esențială: cum că nimeni nu are în custodie exclusivă adevărul. Așa cum ne spuse și Marcus
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mircea_badut_1451555908.html [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
în cale spre salcâmul tăinuitei lui dragoste cu fata Alupului, atunci când scârțâia-n aerul rece-al nopții cumpăna de la fântâna din vale, parcă auzea zbieretul mioarelor când se-ntorceau seara de la pășune, ciripitul păsărilor, foșnetul lin al codrului în jocul șăgalnic al vântului... Alături de el, Veronica se vedea fetiță la Neamț, alergând pe dealurile Filioarei sau până sub zidurile cetății, prin Humulești sau cu maică-se la Agapia șI Văratic; urca apoi munții Ciungi și culegea flori, făcându-și din ele
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398513630.html [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
pe neașteptate, oarecum emfatic, o voce baritonală și arhicunoscută, de undeva din mijlocul încăperii. Cei doi clienți se întoarseră iar Petrică-și ridică surprins - dar mulțumit - privirea spre locul respectiv, unde ajunsese neobservat de nimeni Procuroru', care acum le zâmbea șăgalnic, cu mâna dreaptă ridicată-n sus, în semn de salut. Referință Bibliografică: Povești din cârciumă - 1. Gripa porcină / Liviu Gogu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 237, Anul I, 25 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Liviu Gogu : Toate
1. GRIPA PORCINĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/Povesti_din_carciuma_1_gripa_porcina.html [Corola-blog/BlogPost/360696_a_362025]
-
Toate Articolele Autorului Răsăritul se aprinde,trimițând văpăi în roua, Cu-o marama aurie se-mpleteste o zi nouă Și-am plecat hai-hui pe câmpul de la margine de sat, Să culeg văpăi din macii care iarbă au brodat. Florile zâmbeau șăgalnic,macii mă priveau timid, Cu sulfina si-albastrele un buchet am împletit... Când eram o copilita,câmpului îi furăm flori, Uneori făceam cosita,câțiva stropi furăm din nori... Bucuria umplea zarea,fluturii-mi furau săruturi, Calea o luai spre casă
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1492963123.html [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]
-
și răstoarnă parcă Peste mine, dulcele descânt c-un tremur ușor. Toată a mea ființă se împotrivește Mrejelor iubirii care m-au cuprins, Și cu glasul stins, le cere să plece, Dar... inima râde, știe de-acest vis. Ochiul ei șăgalnic a privit spre soare, Și-a chemat la sânu-i, rază-n chip vrăjit, Ca s-o îmbrățișeze în suava-i boare, Iară primăverii-i spune că: s-a-ndrăgostit! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Cupidon mă-ncearcă... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare
CUPIDON MĂ-NCEARCĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cupidon_ma_ncearca_cornelia_viju_1334121793.html [Corola-blog/BlogPost/341454_a_342783]
-
este astăzi sediul Școlii Populare de Artă sau cum a încercat să taie un plop uriaș, cioplindu-i scoarța cu un cuțit. În încercarea sa temerară, și-a tăiat foarte adânc, degetul arătător, de la mâna dreaptă. Evocă cu un zîmbet șăgalnic, expresia chipului mamei, care, văzând cum îi atârnă falanga degetului, n-a putut decât să-i spună: „Of, copile, s-a terminat cu vioara!” sau spaima pe care a tras-o în timp ce medicii încercau să-i coase degetul rănit. Deși
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
N-ar avea asemănare / De n-ar fi-nvrăjbiți ca dracii”. Ghilotina cuvântului „dracii”, deși stilistic cade nefericit În rostirea poeziei, definește pe deplin nu o stare, nu un fapt, ci o mentalitate. Versuri de o asemenea factură, doar aparent șăgalnice, Întâlnim la un Anton Pann, la care apropierea de folclor a fost pilduitoare, cumva și de folos. Stilistica limbajului scade În intensitate, chiar se rarefiază când poetul Își mărturisește biografia - notițiar de stare civilă: De unde mă trag și unde mă
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
în cinstea domnitorului, la inaugurarea unei cisterne publice etc.) cu versurile de dragoste caracterizate prin „limba alintată” (Nicolae Manolescu), abundând de diminutive, procedeu la modă în întreaga poezie a epocii: inimioară, lănțișor etc. Cu toate văicărelile manieriste, unele sunt poezii șăgalnice, pline de umor, altele sunt sugestive și grațioase, amintind de Goethe, ca poezia "Într-o grădină.." în care dilema sufletească a eului liric este exprimată cu gingășie și concizie (floarea neculeasă poate reprezenta ratarea șansei iubirii): „S-o iau, se
Ienăchiță Văcărescu () [Corola-website/Science/299723_a_301052]
-
ajunge până în centrul scenei, servind drept fundal al conversației celor doi: declarațiile de dragoste ale bărbatului ("Un dì, felice, eterea,/mi balenaste innante"/" Într-o zi, fericită, ușoară ca un fulg,/mi-ai apărut dinaintea ochilor") se amestecă cu refuzul șăgalnic al femeii care nu îi poate promite decât o prietenie ("Ah, se ciò è ver, fuggitemi.../ căci nu-ți pot da decât prietenie"). Prinși din nou în tumultul petrecerii pe cale să se termine, cei doi își dau întâlnire pentru a
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
pe valea Someșului, nu departe de extremitatea de miazăzi a județului Maramureș. Și-a completat fără preget repertoriul și cu piese din alte ținuturi ale României, precum și cu numeroase prelucrări și creații proprii, cultivând cu precădere melodiile vesele cu poezii șăgalnice. Un mănunchi de 22 din cântecele sale a fost publicat de Editura Muzicală în 1962 în broșura intitulată "Cântece populare din repertoriul lui . A desfășurat o bogată activitate de solist popular permanent al mai multor instituții muzicale bucureștene: Teatrul de
Emil Gavriș () [Corola-website/Science/307615_a_308944]
-
luai într-acolo. Mă pomenii într-un alt birou, și ăsta mare și, în el, în fund, văzui un ofițer securist, care stătea liniștit pe scaunul lui și lucra la lumina lămpii de pe masă. Ridică fruntea și auzii un glas șăgalnic, foarte jovial, aproape frățesc. "Ce faci, Victore?" zise. Dădui din umeri. Era și ăsta un ungur, dar din cei al căror glas e așa, parcă uns cu miere, pentru el viața e un mare prilej de petrecere, să stai la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care răsună de o muzică lăuntrică. La fel, o perfectă înșurubare de contrarii, de elevat și de truculent, strălucitoare și scandaloasă, Prințesa X a lui Brâncuși a fost ținta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care se voia șăgalnică. - Nimic, îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vedeam picioarele balerinelor prin găurile alea, îmi venea să fac ferfeniță cutia și să ies pe scenă în minutul doi!»“ „L-au reunifi-ficat cu-cu familia!“, a observat Cezar, voios. Cezar era întotdeauna voios; și când te înjura, îți zâmbea șăgalnic. „Auzi?“, i-am zis lui Mihnea. „Aud, da’ nu știu dacă și-ascult.“ „În altă ordine de idei: am găsit niște chestii la Litere.“ „Ce chestii?“ „Niște scrisori, le-am tras aici, pe mobil.“ „Tari?“ „Tari.“ „Cât de tari?“ „Tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că aceasta nu era o schimbare, ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul credea cu tărie că Dumnezeu crease lumea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o potențială victimă a unei conspirații teroriste, ceea ce subliniază polii reali a confruntării: civilizație și spiritualitate contra sălbăticie și obsesie a distrugerii. În ultimă instanță, este vorba despre o carte care cheamă o anume copilărie. Copilăria frumoasă, nebunatică, aventuroasă, uneori șăgalnică, alteori frământată, pe care mulți dintre noi au avut-o sau și-ar fi dorit să o aibă. O copilărie a hălăduirii prin codri, dar și una a lecturilor de romane picarești, palpitante, lungi cât o vacanță de vară, bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
prea diferit și contradictoriu, nimeni nu poate pretinde că el spune întreg adevărul... Hm!... Vra-să-zică, asta-i, bre! Ia te uită ce-l frământă pe băiatul nostru din Fălticeni...! Sadoveanu se uită iarăși îndelung la mine. Are o căutătură când șăgalnică, blândă, înțelegătoare, când rece, severă, sentențioasă. Îl privește și pe bătrânul Melchisedec, care s-a oprit cu cafeluța în mână și pare și el meditativ, interesat de răspunsul la o astfel de întrebare. ...Apăi, dragul meu Făt-Frumos, râde El spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Simionescu, trecând prin târgul de pe Valea Șomuzului, nu se putea opri să nu scrie: "aici, ca la Florența lui Dante, la Fălticeni, la fiecare răspântie s-ar putea pune plăci cu citate din Creangă, fiindcă o bună parte din acele șăgalnice și nostalgice, mirifice Amintiri din copilărie se referă la acest târg". Poate de-aceea, mai aproape de zilele noastre, Geo Bogza, scria că, dintre toate județele țării, acesta, din nordul moldav, este singurul care are două inimi excepțional de viguroase: una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Transmodernismului scrie mereu apăsat, mașinăria sa componistică formulează și emană numai fraze demne de subliniat, așa încât cititorul nu poate parcurge cartea decât sub formă de studiu, catalogând și fișând. Ideile cărților lui Codreanu sunt obligate să se desprindă din acel șăgalnic joc al ielelor, să devină telurice, din carne, oase și sânge și să se comporte ca niște eroine. Creatorul le mânuiește cu dezinvoltură, ele se aprind și ard, contaminează, chiar fac prozelitism și se păstrează vii nu doar pe parcursul lecturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a scăpat doamnei Renling, care mi-a spus: Augie, când ai de gând să termini cu aiurelile astea de îndrăgostit? Ai să te dai peste cap. Merită? Apoi mi-a vorbit cu multă drăgălășenie, ca să mă binedispună cu tonul ei șăgalnic, și, ca femeie, a încercat să pună capăt fantasmelor mele explicându-mi ce credea ea despre femei, cum sunt ele și cum nu sunt, lăudând tot ce era bărbătesc, de parcă ar fi fost o preoteasă a Atenei. M-a cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile cărnoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mînă o simplă bomboană ieftină. Tot face el un gest rotund -, tot e al tău! Tata... îngînă fata pierdută. Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își țuguiază buzele, atingînd cu vîrful lor locul indicat de fată. Și unde bate tata fata? întreabă el pe același ton. Tata! rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-acolo. Da, ce doriți? îl întîmpină șefa, cu palmele desfăcute, murdare de făină albă. "Dumnezeule! se miră Mihai. Ce naiba să-i spun?!" A, dumneavoastră... rîde Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un timp destul de lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cap Mihai. De-acum, e rîndul tău îi spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]