2,841 matches
-
a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a Încovrigat În jurul roții astfel - Karp făcu un gest, ca și când ar fi vrut să se dea peste cap - și s-a legănat Înainte și-napoi. Mișcarea producea aceeași fricțiune ca șaua bicicletei, pe vremuri. Din păcate, Înainte de a atinge acel denouement mult dorit, mama lui Bauer a intrat În cameră și el și-a pierdut echilibrul. Karp Își plasă mâna pe roată. Un caz instructiv de fetișism. În ceea ce privește organismul uman, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi plăcea să simtă șaua cu fundul gol. Și-a Întins mâinile Înainte, imitând o mișcare obscenă cu abdomenul. Presupun că voia să demonstreze că scaunul de bucătărie mergea la trap. Lasă divagațiile pe altă dată. Mi-am mișcat maxilarul Într-un fel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nepăsător printre case, pe pietrele cubice, dispărură după colț, În direcția Bursei și a scuarului mare. Strada Dorei era pustie când am ajuns peste jumătate de oră, zornăind și uruind. Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea În Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru Anton. Am reușit să-mi repar și Torpedo-ul. Ce bucurie pură, copilărească, să ung lanțul și să umflu roțile, să lustruiesc apărătorii și să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte să răspund. Numele nu au nici un rost, dar pentru a nu complica lucrurile, persoanei de la capătul liniei o să-i spun În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în timpul intervenției chirurgicale s-a pompat tema muzicală a Exodului, ca să știe toată lumea care este religia lui - și uite ce barosan a ajuns prietenul tău Seymour azi! Și uite cât de fericiți își face părinții! Și tu, mi se bate șaua să priceapă iapa, tu când ai de gând să te însori? Se pare că această întrebare e pe buzele tuturor celor din Newark și din suburbii: CÂND ARE DE GÂND SĂ ÎNCETEZE ALEXANDER PORTNOY SĂ MAI FIE EGOIST ȘI SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care o afișasem în toată copilăria mea... dar care acum s-a dus! De fapt, pare-se că această înmugurire a ciocului meu datează exact din momentul când le-am descoperit pe șiksele ce patinează în Parcul Irvington - ca și cum însăși șaua nasului meu și-ar fi asumat sarcina de a acționa ca agent al părinților. Patinezi cu șikse? Încearcă numai, istețule. Ai uitat de Pinocchio? Ei bine, ce-a pățit el e o nimica toată pe lângă ce-o să ți se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strânse sub fusta de stofă groasă ecosez și cum o să se mai întoarcă în ușă, să-mi zică „Și-ți mulțumesc nespus de mult pentru această seară mai mult decât minunată“ - o fată căreia nimeni nu i-a zis niciodată „șa!“ sau „Sper ca într-o bună zi să-ți facă și ție copiii tăi ce mi-ai făcut tu azi mie“ - această străină, această întruchipare a perfecțiunii, netedă, strălucitoare și rece ca laptele de pasăre o să mă sărute îndoindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiind de o mie de galbeni. Cum suveranul nu pierduse până atunci aproape nici o dată, a acceptat cu plăcere condițiile întrecerii. Înainte de începerea cursei, generalul Tian Ji, urmând sfatul dat de Sun Bin, a împodobit calul din categoria inferioară cu șaua pentru cel din categoria superioară. Astfel, primul tur a fost câștigat cu ușurință de calul regelui. În următoarele două tururi, Tian Ji a pus calul său din categoria superioară să se ia la întrecere cu calul din categoria mijlocie a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dl Ștefănescu și-au luat fetele acasă, a mai ciocănit cineva la ușa noastră (unde soneria, ca de obicei, nu funcționa). Era Mircea. Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se prăfuiască roțile, venise cu bicicleta în brațe de la Valea Argeșului, din stația de autobuz. Două-trei ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de curse. Când ajunse Vaughan, pășind hotărât pe picioarele lui lungi, inegale, din parcare, toată lumea întoarse privirea, uitându-se cum acea siluetă în mantou negru înainta către motocicletă. Eu însumi aproape că mă așteptam să-l văd că urcă în șa și conduce vehiculul peste balustrade spre noi. Cicatricele de la gura și de pe fruntea sa înghițeau aerul ca niște tăieturi de sabie. Ezită, privind tehnicienii cu ridică motociclistul de plastic - „Elvis“ - pe vehiculul său, apoi se îndreptă către noi, făcându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încetinitorul. Într-o lentoare calmă de vis, roata din față a motocicletei lovi bara de protecție a mașinii. Când janta cedă, pneul se îndoi în sine formând cifra opt. Coada vehiculului se înălță în aer. Manechinul, Elvis, se ridică din șa, cu corpul diform în sfârșit atins de grația mișcării cu ralentatorul. Precum cel mai strălucitor dintre cascadori, acesta stătu pe pedale, cu picioarele și brațele complet întinse. Capul îi era ridicat, cu bărbia împinsă în față, într-o poză aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea în picioare, în fața unui pupitru. Oamenii erau obișnuiți să stea nemișcați, în picioare. Așa se odihneau când erau obosiți de călărit. Nimănui nu i-a dat prin cap să citească în șa: totuși, acum, ideea de a citi călare, cu cartea pe coama calului, ori atârnată de urechile calului cu niște hamuri speciale, ți se pare atrăgătoare. Cu picioarele în scări, ar trebui să fie foarte comod pentru citit; picioarele ridicate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
amiază, ca să noteze datele înregistrate. E un bărbat înalt și uscat, cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și-a îndreptat privirea înainte și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă vreme avansam așa, ca o pereche, în noapte, separați de panta torentului. Ceea ce mi se păruse ecoul neregulat al potcoavelor iepei mele, repercutat de peretele calcaros și accidentat al celuilalt mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Abia îl depășisem, când nu știu ce inspirație m-a făcut să întorc capul spre el. Își luase pușca de pe umăr și o ridicase, îndreptând-o parcă spre mine. Am dus imediat mâna la patul carabinei mele, în tocul de piele de la șa. El și-a agățat pușca la loc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Din acea clipă, am mers în același pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut, odată ajuns la acel ultim sat, la granițele lumii locuite, la granițele timpului vieții mele. Sunt Nacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să facă ea rost de așa ceva? Dagga e scumpă și probabil nu și-ar putea permite mai mult de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o, dar tocmai îi venise o idee și prindea contururi minunate. Musca fu lăsată în pace; un câine lătră într-o grădină din vecini; un camion schimbă viteza zgomotos pe drumul către vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se Întoarse s-o mai privească o dată, În picioare lîngă cal, cu mîna Încleștată pe pistol. Însă păru să Înțeleagă că nu o putea ucide pe cea pe care o iubea atît de mult, izbucni În plîns, se azvîrli În șa și se Îndepărtă pentru totdeauna de acea casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru cei care o struneau. Era ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec, ajung doar cîțiva pași făcuți într-o clipă de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mult de serviciile "murdare" și nu de un guvern. Cînd un guvern recurge la asemenea mijloace, oricît de democrat s-ar declara, nu poate fi altceva decît o punte către dictatură. Ceea ce a și urmat. Generalul s-a suit în șa, mai bine zis n-a mai coborît din ea, și vrea cinci ani a tot strîns din frîu și a dat din pinteni. De bine, de rău a trecut și vremea lui, lumea a răsuflat ușurată și s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
important și mai serios de luat în seamă decît toată viața de pînă atunci. Ar putea fi considerați niște copii, nu, un copil care călărește o coadă de mătură crede absolut că este un călăreț adevărat, că stă într-o șa adevărată și dacă și-ar pune mintea cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce copiii au mai multe disponibilități, pot să fie în clipa următoare Scufița Roșie ori chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]