1,750 matches
-
sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente pe insulă, le
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
călătorie intercontinentală. Nagâți, cormorani, berze, stârci și alte păsări ale deltei, zburătăceau pe lângă mal, la pescuit, sau căutându-și cuiburile, unde puii așteptau hrana cea de toate zilele. Din când în când, treceau pe lângă noi bărci ale pescarilor sau mici șalupe. Vântul ne răcorea, făcându-ne să uităm disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
turiști pe care i-a transportat cu barca. După traversarea brațului și depășirea motelului Lebăda, mergând în amonte[ Amonte = în susul apei, spre izvoare (DEX)] pe Dunărea Veche, am făcut la dreapta pe un canal. Era navigabil, deoarece circulau pe el șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și mămăliguță la ceaun, conservele fiind rezervate pentru prânz, în timpul zilei. Lemne erau suficiente pe insulă, le
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată fâlfâiau ușor - rufe care se uscau de ani de zile... Seara era caldă, cețoasă. Mirosul apei se îmbina cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu efluviile fade ale socului. Din când în când, un vas care se vedea trecând în depărtare, în mijlocul Volgăi, trimitea în șenalul nostru un șir de valuri leneșe. Barca noastră începea să se legene, frecându-se de marginea neagră a șalupei. Tot cimitirul acela pe jumătate scufundat se însuflețea. Se auzea scârțâitul unui cablu, clipocitul sonor al apei sub un ponton, fâșâitul trestiilor. - E grozav bastingajul ăsta! am exclamat eu, folosind cuvântul acela, căruia nu-i cunoșteam decât vag apartenența maritimă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
putere de mânecă, ca să mă facă să mă așez și, șoptind nervos, a anunțat: - Așteaptă! Sosesc! Atunci am auzit un zgomot de pași. Mai întâi, plescăitul tocurilor pe lutul ud de pe mal, apoi un ciocănit metalic deasupra noastră, pe puntea șalupei... Și, deja din măruntaiele ei au ajuns la noi niște voci înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe lutul ud de pe mal, apoi un ciocănit metalic deasupra noastră, pe puntea șalupei... Și, deja din măruntaiele ei au ajuns la noi niște voci înăbușite. Pașka s-a ridicat cât era de lung și s-a ghemuit lângă marginea șalupei. Abia atunci am zărit cele trei hublouri. Geamurile lor erau sparte și astupate pe dinăuntru cu bucăți de placaj. Acestea aveau suprafața acoperită cu înțepături fine de cuțit. Fără să se desprindă de hublou, prietenul meu mi-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
căreia nu-i vedeam decât capul, din profil, și partea de sus a corpului, stătea parcă sprijinită în coate la o masă, cu brațele paralele, cu mâinile nemișcate. Chipul îi părea liniștit și chiar somnoros. Doar prezența ei acolo, în șalupa aceea, putea să surprindă. Deși, la urma urmei... Își scutura ușor capul cu păr deschis la culoare și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și creț, ca și cum, necontenit, ar fi aprobat un interlocutor invizibil. M-am îndepărtat de hubloul meu, i-am aruncat o privire lui Pașka. Eram perplex: „De fapt, ce este de văzut?” Dar el, cu palmele lipite de suprafața scorojită a șalupei, avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea fruntea țintuită de placaj. M-am mutat atunci la hubloul vecin, înecându-mă într-una dintre crăpăturile din lemnul care îl astupa... Mi s-a părut că barca noastră se scufundă, coboară în fundul acelui canal înțesat și că bordul șalupei, dimpotrivă, se avântă spre cer. Febril, mă lăsam magnetizat de metalul lui zgrunțuros, încercând să rețin în privirea mea priveliștea care mă orbise. Era o crupă de femeie, de o goliciune albă, masivă. Da, șoldurile unei femei îngenuncheate, văzută tot
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
greoaie a șoldurilor. În mintea mea crudă, înnebunită, nici o legătură nu putea asocia cele două imagini. Imposibil de reunit partea de sus a unui trup de femeie cu partea aceea de jos! Surescitarea mea era atât de mare, încât marginea șalupei mi-a părut deodată întinsă pe orizontală. Turtit pe suprafața ei ca o șopârlă, m-am mutat la hubloul cu femeia goală. Ea era tot acolo, dar rotunjimea pronunțată a trupului său stătea nemișcată. Soldatul, văzut din față, se încheia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se purtau. Ochii mi se injectau deja cu negru. Picioarele mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
alte trupuri nu ar putea să-l umple decât parțial. În momentele acelea, febra mea devenea insuportabilă! Niciodată nu îndrăznisem să abordez acest subiect cu Charlotte. Și, încă și mai puțin, să-i vorbesc despre femeia tăiată în două din șalupă sau despre noaptea mea cu tânăra dansatoare beată. Oare ghicea ea singură tulburarea mea? Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nobile, încît o deficiență care, pentru statuia lui Jupiter, ar fi oribilă, la el nici nu constituie un cusur, ci dimpotrivă, un spor de grandoare! Un nas adăugat balenei ar fi o impertinență. în timp ce dați ocol uriașului său cap, în șalupa în care v-ați îmbarcat pentru această expediție fizionomică, nobila imagine pe care v-o faceți despre cașalot nu e niciodată umbrită de gîndul că l-ați putea trage de nas - gînd năstrușnic, ce vă sîcîie adesea chiar și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și se ridică. Se duce sus pe punte, pășind foarte demn, exact așa cum se va Îndrepta spre propria-i moarte, În Atena, când va fi executat pentru pierderea războiului. Pe chei, guvernatorul civil grec, Aristides Sterghiades, se urcă Într-o șalupă care să-l scoată din oraș. Mulțimea huiduie și-l batjocorește, amenințând cu pumnul. Generalul Hajienestis privește scena cu calm. Mulțimea obturează vederea spre mal și spre cafeneaua sa preferată. Nu vede decât marchiza cinematografului la care, cu zece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
preferată. Nu vede decât marchiza cinematografului la care, cu zece zile Înainte, fusese să vadă Le Tango de la Mort. Pentru o clipă - și probabil că și asta e o halucinație - simte mirosul iasomiei proaspete de la Bournabat. Inspiră adânc acest miros. Șalupa ajunge la vas și Sterghiades, livid, urcă la bord. Și apoi generalul Hajienestis dă singurul ordin militar din ultimele săptămâni: ― Ridicați ancorele! Porniți motoarele! Cu toată viteza Înainte! Pe mal, Lefty și Desdemona priviră cum se Îndepărtează flota grecească. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din infanteria marină formează un culoar care se Întinde de-a curmezișul cheiului, până În port. Tricolorul coboară. Pe ușa consulatului Încep să iasă oameni: bărbați În costume albe și femei cu pălării de paie. Pășesc braț la braț spre o șalupă care așteaptă. Printre puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe obrajii femeilor, trabucurile aprinse În gurile bărbaților. Una dintre femei ține sub braț un pudel mic. O alta se Împiedică și Își rupe tocul, fiind consolată de soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puștile Încrucișate ale infanteriștilor, Lefty vede pudra proaspătă de pe obrajii femeilor, trabucurile aprinse În gurile bărbaților. Una dintre femei ține sub braț un pudel mic. O alta se Împiedică și Își rupe tocul, fiind consolată de soțul ei. După plecarea șalupei, un funcționar consular se Întoarce spre mulțime. ― Numai cetățenii francezi vor fi evacuați. O să Începem imediat să eliberăm vizele. Auzind bătăile În ușă, băieții sar În picioare. Stepan se duce la fereastră și se uită jos. ― Trebuie să fie tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl aruncă. ― N-au știut să citească scrisoarea mea, spuse bărbatul, privindu-l pe Lefty, care Îl recunoscu. ― Iar tu? Întrebă funcționarul francez. ― Vărul meu, spuse Lefty Într-o franceză execrabilă. Bărbatul ștampilă o viză și i-o Înmână. O șalupă cu motor Îi duse până la vas. Lefty Îl ținu pe doctorul Philobosian, care Încă mai amenința că se Îneacă. Desdemona Își deschise cutia cu viermi de mătase și despături pânza albă ca să-și verifice ouăle. Pe lângă ei, În apa hidoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]