6,670 matches
-
Nu pot s-o divulg, că Domnul / Mă trăznește chiar acum!/.../ -Poate-ai fost cu Mița Creața,/ Cea ușoară ca un fulg?/ -Cere-mi tot, ba, chiar și viața/ Însă nu pot s-o divulg!/.../ -Măi, Arvinte ai fost cu Leana / Care șade pe Neptun?/ Oh, degeaba-mi zgândări rana,/ Fiindcă tot nu pot să ți spun!/.../ -Bine, du-te, meditează / Și vii mâine mai dispus / Domnul să te aibe-n pază/ Sărut dreapta. Și s-a dus./ Ajungând în colț, ca vântul
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
Figura lui Caliban devine emblematică: "Caliban s-a prefăcut că merge la școală, și-a dat singur diplome felurite și-acum conduce cum îl taie capul și e foarte încîntat de sine. Și totuși e nesigur de scaunul pe care șade, face legi peste legi, își înmulțește paznicii, constrînge, înăbușe, țipă, combate fantome, exaltă virtuți de carton, vrea să fie adulat - dar toate strădaniile sale se pierd în gol, pentru că adevărul e în altă parte, în adînc, într-o realitate dramatică
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
ca și cum ar fi avut niște răspunsuri foarte bune, și mă scoase și pe mine la tablă. Mă executai numaidecît. Profesoara îmi înșiră mai multe cuvinte, era - spusese - un test în legătură cu adjectivele curente ale vorbirii. Astfel ea, de la catedra pe care ședea, îmi dictă rar și limpede adjectivele, în timp ce mă căzneam să le scriu corect pe tablă, mai ștergînd cîte o literă, mai adăugînd cîte una, după cum îmi venea, și rupînd în două creta din pricina încordării și apăsării. Pe tablă sta scris
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
Eugenia Vodă Lansat de-a lungul și de-a latul planetei, cu mare tam-tam publicitar, așa cum îi șade bine oricărei superproducții americane, Patriotul intră cu grăbire și pe ecranele noastre. 2 ore și 40 de minute, despre Războiul de Independență. Războiul de Independență e un fel de-a spune: de fapt, evenimentul istoric e un suport, un cadru
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
și ei de pe pielea lor. Cum, mare? Cum, adică, mare? Ce, ei nu fuseră dă față?... Flăcăul stătea locului și nu mai zicea nimic. N-avea ce să mai zică. Nu te puneai cu ei cu una cu două. Așa că... Ședea cu tabloul peste genunchi cu mustăciosul ăla crunt care se uita urît la ei toți de pe vremea aia a lui, care precis că tot așea erea... Atunci unu'a zis tare că el crede că, din contră, acela este Sfîntu
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
ales membru al Academiei, și-a rostit discursul de recepție. Regele fusese gripat și ședința a fost amînată cu o săptămînă pentru că dorea, numaidecît, să participe și chiar să vorbească. Protocolul cerea ca asistența academică să asculte cuvîntul regal nu șezînd, ci în picioare. N. Iorga, care făcuse tot ce putuse pentru a împiedica alegerea marelui poet și cugetător în înaltul for, a fost, deci, nevoit să asculte, în picioare, discursul suveranului. Fusese o umilire efectivă, mai ales că regele îl
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
trebuit să fie tavanurile mai înalte ca să încapă și oamenii mari". Sau multe pilde despre sine. Ca acestea: "Întotdeauna la Sf. Gheorghe, la Sf. Dimitrie (zile sorocite, pe atunci, pentru mutare, n.m.) Cilibi Moise are două perechi de case: unde șade nu-l lasă să iasă, unde vrea să se mute n-are să plătească.", "Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare rușine: l-a călcat hoții noaptea și n-au găsit nimic." (acest "apropou" îl citează, în Istoria
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
K.G.B.... "Mai lasă măi dracu' de radio că aude ăsta micu și spune pe-afară" (vorba mamei către tată - n.n.)". Constantin Ciprian Pața, de 17 ani, din Vatra Dornei, istorisește o scenă înduioșătoare și totodată teribilă în neomenia ei: Puștiul ședea într-un picior în mijlocul careului. Mîna-i străvezie ținea sus, sus de tot, să vadă toată lumea, un volum de Mark Twain. Părea de vreo doisprezece ani, era lung și deșirat, numai oase, tuns chilug, cu o față prelungă și gîtul ireal
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
a atîtor opere clasice nemuritoare și în care s-au cuibărit demult ploșnițele atacîndu-l noapte de noapte pe imprudentul locatar, ele apărînd dintre filele țepene unde se ascundeau vii, active, lacome și implacabile în căldura toridă a verilor bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt cu două trepte pe care se urcă atunci cînd are de scos vreun volum din etajele superioare ale bibliotecii. În ziua aceea ședea cu Analele în mînă anume pregătite. Și fiindcă era răcit, răgușise bînd de
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
ascundeau vii, active, lacome și implacabile în căldura toridă a verilor bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt cu două trepte pe care se urcă atunci cînd are de scos vreun volum din etajele superioare ale bibliotecii. În ziua aceea ședea cu Analele în mînă anume pregătite. Și fiindcă era răcit, răgușise bînd de căldură un pahar de apă minerală rece, - îmi întinsese mie volumul să citesc, deși de obicei el citea textele clasice, mie lăsîndu-mi paginile cine știe cărui roman, dacă nu
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
cu bună știință, pe cînd în celălalt caz, ești, cum ești. Ce urmează am mai scris. Nu ezit să repet scena... Al doilea lucru fusese o șoaptă; o șoaptă repede, un duh, un curent fierbinte care mă bătu în ceafă. Ședeam la geamul vagonului privind iarba care, spre Buzău, se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea spune că era bătrîn, dar nici prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum! ca vestind o primejdie. " Sosirea lui
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere, din care parcă și gîndul s-a risipit în funcțiunile automatice: Cînd oamenii șed așa de piatră, încît numai o cruce îi desparte, atunci ei nu vorbesc, chiar nici nu gîndesc nimic. Este o limbă tainică care nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care o pricep și cei ce n-
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
ai durmit astă-noapte aci, întinsă pe un braț de fîn, și ai durmit bine, dar ei au durmit în pături cu perini de puf și n-au să uite niciodată c-ai durmit în șura lor... Tu nu știi să șezi la masa lor, nici să mânânci cu lingura lor, nici nu știi să te îmbraci în portul lor, nici să vorbești în limba lor". Cele două categorii sociale sînt, de fapt, două lumi polare. Și nici un liant, chiar cel incandescent
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
nicotină: Youuu Criticismus!... M-am mulțumit să dau din cap. Era ca o parolă. * * * Primul simpozion condus de directoarea Hualing, femeie fină, fermecătoare despre prințul-poet indian Bidhyalongkorn. La un moment dat, nu știu ce spusesem, tare, în auzul tuturor, iar Hualing, cum ședeam cu toții roată pe jos în stil oriental, se aplecă spre mine, fiindu-mi alături, îmi apucă mâna și fără a mai avea timpul să schițez vreo mișcare, a depus un sărut ușor pe dosul palmei mele stângi, cu buzele ei
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
ca pe vremea lui Pan Tadeusz. Ei sfârșiră zdrobiți. Cu viclenia lor scită, îi ocupară și rușii, după masacrul odios al ofițerimii poloneze de la Katin. Știu din copilărie cum arată niște soldați polonezi. Acasă, la Urziceni, ni se repartizaseră câțiva. Ședeau toată ziua închiși și fumau și vorbeau bând din erzatzul lor. Într-o zi, unul mă mângâiase pe creștet, pentru că, școlar fiind, le strigasem cu entuziasm: Vivat Magna Polonia! Mai târziu, aveam să aflu că niște generali de-ai lor
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
fie altul decât e de fapt, falsitatea, nesinceritatea ' vorba actorului cabotin Caramitru, la TV în momentele dramatice din decembrie 22, adresându-se lui Mircea Dinescu, alt cabotin: fă-te că scrii, fă-te că citești ceva ' când o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor. Auzisem cât de infernale sunt repetițiile în studio, reluările demențiale, luminile reflectoarelor... mai mult decât dificultățile tehnice, mă blocase ideea că trebuia să execut un lucru atât de stupid. Ceea ce probabil se vedea pe figura
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Va încerca și să noteze obsesia ei... Fraza lungă, nervoasă: După ce Domnica (personaj inventat - n.n.) a înțărcat copilul cu o foaie de pelin ruptă din șanțul veșnic noroios și plin de bălării de lângă banca din fața casei pe care bunicul Păvăluț ședea înainte de a se hotărî să ia pușca lui de vânătoare, s-o încarce și să împuște cele două iepe din grajd, pe Stela și pe Doinița, ca să nu le ia pe gratis colhozul tâlharilor de comuniști... pe nepotu-său, pe Mihuț
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. Și mâncând acest trup al Lui, fiecare din noi, cei credincioși, care Îl mâncăm cu vrednicie, Îl avem Întreg În noi pe Dumnezeu Cel Întrupat, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiul Preacuratei Fecioare Maria, Care șade de-a dreapta lui Dumnezeu și Tatăl<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 144 footnote>. Din sfinți nu ia trup, ci le Împărtășește lor trupul Său Îndumnezeit. Deci, Maica Domnului este „Stăpâna și Împărăteasa și Doamna tuturor sfinților, iar sfinții
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
a dreapta Fiului, pe care a așezat-o Fiul ei, precum și a o priva de rolul de rugătoare, ar Însemna să o considerăm nu Îndumnezeită, ci Dumnezeu prin ea Însăși. Cei ce vor să golească expresiile: Împărăteasa, Stăpâna, Dăruitoarea, cea care șade de-a dreapta Fiului, de orice conținut, coborând-o la nivelul Sfântului În general, ar trebui să explice de ce asemenea titluri se acordă de Biserică exclusiv Maicii Domnului, nu și Sfinților și Îngerilor?”<footnote Ibidem, p. 109. (nu este nota 34
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
pe două locuri, o țigancă își alăpta apatică un puradel trecut bine de vîrsta alăptării. Era, așa, cam la trei anișori bătuți pe muchie. El sugea zgomotos, din cînd în cînd plescăitul limbii se auzea în tot vagonul, iar de unde ședeam eu nu era greu de observat că suptul acela depășea simpla nevoie alimentară, avea în el ceva mult mai complicat, părea o acțiune voluntară, pe deplin asumată și chiar puțin manieristă. După cum se apăsa în burduful, de culoarea măslinei verzi
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
drag, care, și azi, ne este familiar și îndrăgit, chiar dacă emisiunile lor vestite au fost întrerupte. D-na Monica Lovinescu și-a scris memoriile, avînd drept titlu La apa Vavilonului, pe lîngă care nici d-sa, nici noi n-am șezut și plînsem. Despre cel dintîi volum al acestor memorii am scris în revista noastră. Acum a apărut al doilea volum. M-am grăbit să-l citesc și să-l comentez cum i se cuvine. Autoarea mărturisește că n-a ținut
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
Și ce se mai întîmplase în cazul nevestei bietului Ghiță, Lucreția... E ce încercase criminologul să ascundă, să fie prea lămurit... Matematicianul însă avea fler. După expertiza psihanalitică, adevărul, părea știut. Într-adevăr, după nici cinci-zece minute, când încă mai ședeau pe plajă privind astrul zilei, roșu, măreț, prevestind secetă, povestise lucrul acela ciudat. Cu trei-patru ani în urmă, Veniamin, care avea vreo 12 ani și se juca singur prin sat, se apropiase de casa cu stuf a lui Ghiță care
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
de mult îl văzuse că "se pișa după salcîmul ăla" și arătase salcîmul singuratec dinaintea casei lui Ghiță. Că Veniamin, tocmai isprăvise și se întorsese spre ea, și ea îi văzuse stremeleagul cît un știulete de porumb, și că băiatul ședea cu el așa și nu se rușina de ea, pînă cînd a strigat "dar-ar dracii-n p. ta!" și abia atunci Veniamin se cărase... Și că însuși el, criminologul, după ce baba Anicuța îi spusese ce spusese, îl luase pe
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
Mitei. "Nu reacționase la sărutul lui; nu-i răspunsese cu nici o inițiativă, dar îl primise și ecoul lui îi vuia acum prin totate încăperile trupului neînsuflețit... Ea rămase umilă, învinsă, cu senzația unui dezastru dar și a unui extaz; el ședea tot în fotoliul lui, umil, fără semne de satisfacție intimă în privire; rămăsese nemișcat cu ochii învăluiți în tristeță". Apoi, calm, îi cere Mitei un exemplar din Infernul lui Dante, din care un pasaj dă seama despre scena pe care
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]