655 matches
-
ace de sticlă, iar tu, privind câmpurile cenușii dindărătul barăcilor, ai început să vorbești despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și desfundat de șenilele tancurilor. Aburul călduț, care urca din câmpurile scăldate în soare, se contopea cu adierile scurte, ce veneau dinspre locurile acoperite încă de zăpada îngrămădită la adăpostul hățișurilor. Locul era gol: nemții se retrăseseră, noaptea, grosul trupelor rusești era reținut de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acolo. Și atunci de ce, când priveam pe furiș prin lucarnă, vedeam, după a doua noastră noapte petrecută În pod, un tanc trecând pe lângă peluza din fața casei noastre? Un tanc verde, de armată singur cuc În umbrele prelungi ale zorilor, cu șenilele enorme zăngănind pe asfalt. Un vehicul militar blindat care nu Întâmpina nici un obstacol mai mare decât o patină cu rotile rătăcită. Tancul rula pe lângă casele Înstărite, pe lângă frontoane și turnulețe, pe lângă galerii. Se opri scurt la stop. Turela cu tun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
îi datorez onoarea? Am nevoie de tine. Gardienii de afară au plecat, în schimb și-au lăsat lunetiștii în blocurile din jur. Când a venit convoiul, era însoțit de două tancuri... Ai spus tancuri? N-are cum! Alea mari cu șenile și tunuri în față se cheamă "tancuri", nu? Mda... Deci au venit cu tancuri! N-au tras. Le-au părăsit pur și simplu în fața colegiului, iar lucrul ăsta mie nu-mi place. Păi, n-au tras pentru că nu aveau obuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ei. Coloanele de tancuri făceau manevre În praf. Bombele curgeau din avioanele care la distanță semănau cu niște insecte. Vedeai aripile când se răsuceau În lumină, apoi auzeai exploziile și brusc se Înălțau tufe de fum. Vag, auzeai mașinăriile - șenile de tancuri În depărtare. Auzeai sunete mărunte de război. Apoi, alte două mașini sosiră În trombă, alăturându-se grupului și niște cameramani săriră din ele. Erau italieni, paparazzi, a explicat careva, și aduseseră cu ei trei fete Îmbrăcate după ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o grămadă de birouri și diverse clădiri, ca niște adevărate blocuri de lumini, debordînd de animație. Era un freamăt ca Într-un micro oraș. Buldozerele și excavatoarele mușcau de-a dreptul din deal. FÎșii de teren, tăiate de mașini pe șenile, ca niște modele ornamentale, se strecurau printre ele. Un drum provizoriu făcea legătura Între șantier și strada principală. Deodată răsună o sirenă undeva peste rîu și huruitul motoarelor și al mașinilor care reverberase pînă atunci sub cerul Întunecau fu redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scurse, secate, nivelate; pe fundurile lor s-a arat cu niște pluguri mari, pentru desțelenire. Apa care se găsește acum În Baltă e numai În canale de drenaj și irigații, trasate cu rigla, geometric, și săpate de niște mașinării pe șenile care-și răspândeau urletele pe kilometri Întregi. Oamenii gătaseră cu mâncarea aleasă, multă și, mai ales, nespus de pe degeaba. Ani la rând, acele suprafețe care intraseră În patrimoniul IAS-ului au fost considerate În statisticile oficiale cele mai fertile pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colo-colo haotic, ca niște furnici dintr-un mușuroi distrus, În Încercarea de a se feri de focurile pe care le trăgeau În neștire și cu stângăcie Înfricoșații militari În termen. Stăteau culcați la adăpostul mașinilor de luptă, printre roți și șenile, și trăgeau la Întâmplare spre clădirea Întunecată a unui fost palat regal la Îndemnurile câtorva civili exaltați, cărora li se păruse că Îi zăresc pe sângeroșii dușmani ai revoluției. Câteodată focurile Încetau, se auzea câte o pocnitură ici-colo, apoi pârâiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui un glas pe care Îl cunoștea prea bine de pe vremea când fusese militar. Foameangât avea acum pe umăr cele trei steluțe de locotenent-major și comanda un pluton de răcani la fel de Înspăimântați ca și el. Stătea trântit pe burtă lângă șenila unui tanc și urla Întruna către soldați să nu risipească muniția. Însă el Însuși se lăsa stăpânit de groază și slobozea rafale scurte, fiind urmat de oamenii din subordine, Încredințați că ofițerul zărise ceva prin binoclul lui special, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe turelă și bătu cu pumnul. Le spuse celor dinăuntru să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște leviere piciorul zdrobit dintre fierătanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii. Fum gros și nori negri, de la topitoarele de smoală, valuri gri de praf de la basculantele cu ciment și beton si prefabricate și conducte și planșee, pentru santierele fericirii colective. Irina se pierdu printre blocurile cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iminente. Simțea frisonul epileptic. Incercuit, fără scăpare. Noapte, pustiu. Se aud, în apropiere, macaralele lucrând sub jetul reflectoarelor la PALATUL ALB al viitorului, sediul circului exemplar și surdomut, unde va trona Președintele exemplar al Asociației Exemplare. Strada scrâșnește, frântă sub șenilele transportatoarelor nocturne. Se transportă pereți de marmură, conducte, butoaie cu păcură, dale de beton, clanțe și robinete de aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit, uluit, incapabil, poate pentru singura dată în viața lui, să înțeleagă ce se întâmpla în fața ochilor săi. în cele din urmă, se întoarse încet spre cel de-al doilea vehicul, tancheta pe șenile, ce-și continua drumul imperturbabilă și care se opri cam la douăzeci de metri de el, exact în punctul unde se uneau hamada și „pământul pustiu“. Un om înalt, cu o mustață îngrijită, uniformă de culoarea nisipului și steluțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întâlnea șoseaua, acolo cotiseră. Veniseră de la stânga, la întretăiere o luaseră la dreapta și, câțiva kilometri mai departe, intraseră în sat. Îmi aduc încă bine aminte, ca un copil ce eram, îmi făceam de joacă în băltoacele din urmele de șenile. Comuniștii se ascunseseră în pădurile de pe lângă Dunăre și zilnic se auzeau împușcături. Femeile erau mereu îngrijorate când bărbații lor trebuiau să se ducă la câmp. Tata primise în gazdă trei soldați tineri. Ei dormeau în casă, lângă cuptor. Noi dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și care, Întrebat dacă mai are ceva de spus, ultimele cuvinte, spunea replica asta. — Pentru fluturi, spuse Onèsime și luă o gură. — Pentru cuiele ruginite, spuse Claude și ridică sticla. — Ascultați, zise Red dîndu-mi sticla. Auzirăm cu toții un vehicul pe șenile. — Ăsta-i lozu’, să fiu al dracu’, spuse Red. Alon anfon de la patri, le lozu’ futu-i ou le mor. CÎnta Încet și acum nu-i mai trebuia sucu’ Ăla din butoaie ruginite. Cum stăteam Întinși, cu ochii pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de mînă țineam acel puțintel de trup al femeiuștii, ușoară ca un gînd bun. Cum aș putea uita anii de ucenicie În filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
drumul spre pădure. Și toată era plină de omizi. Un strat gros de omizi pe care elefanții le zdrobeau mergând, lăsând în urma lor un mâl alunecos și scârbos care se lățea pe iarbă. Dar pe măsură ce omizile mureau zdrobite ca sub șenilele unor tancuri, altele urcau și coborau, venind din toate părțile sub picioarele elefanților. Mâlul animal se îngroșa, picioarele elefanților se afundau tot mai mult în el și am înțeles că nimeni n-avea scăpare acolo... omizile urmau să-i înghită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare de imagini ale ocrotitorului (prezente la tot pasul mai ales în Bambi și Cartea junglei) au lăsat locul stilisticii pustiirii. Concavitățile aglutinante, huruitul de șenile, tiru rile asurzitoare și urletele cotropitoare au alungat melodi cul, susurul naturii, farmecul șoaptelor, iar lentorile pufos amețitoare au fost spulberate în numele iuțimii agresiv-ha lucinante, cea care otrăvește mintea, golește sufletul, robotizează reacțiile; pe scurt - dezumanizează. Dacă le adăugăm nenoro
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
liceul militar și unde unități ale armatei roșii trecând cu goana tancurilor peste documentele semnate dictatorial la Moscova, deci peste răgazul instituțiilor românești de a se retrage în trei zile, și-n noaptea de 27 Iunie 1940, bolșevicii trec cu șenilele peste vieți omenești s-ajungă și cât mai repede la Prut, luând prizonieri, mutilând, ucigând după bunul plac barbar și ajutați în sate și orașe de evreii locului dar și de cei plecați din România, oficial și clandestin, revărsând toată
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nefaste. Din toate direcțiile, ca din niște mici pârae-afluenți, totul, la el, se aduna,în marele, pentru el, fluviu, al familiei. Și nu-i era deloc rău. Dimpotrivă. Zi de zi și noapte de noapte, tractorul său, cel nou, pe șenile, făcea minuni. Nu singur, firește, ci, cu el, cu Cercel Dumistrăcel, deasupra. Deasupra tuturor afacerilor, și a ideilor care l conduseseră, prin vară, la montarea, pe axele ecartamentului, a unei cabine inovatoare, prinsă doar în câteva bare sudate, care-i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
umană. În acest moment de adevărată cumpănă pentru popor, singura sursă de informație credibilă era ascultarea posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă. E momentul extrem de tensionat al Revoluției maghiare din 1956, înăbușită în sânge pe străzile Budapestei sub șenilele tancurilor sovietice. Evenimentul în sine întărește convingerea că “va începe și la noi, să scăpăm de animalele noaste supuse rusului. E o nenorocire mare la vecini, dare ar Domnul să-i răstoarne, doar așa va începe și la noi”. (p.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
raza șantierului nostru, nu a trecut nimic, nici într-un sens! Au venit îngrijorați cei de la alte puncte de lucru să vadă dacă n-a fost vreun accident. Am avut de furcă în acea zi a trebuit să acoperim urmele șenilelor. Până la sfârșitul programului am vânturat pământul însă ieșise o treabă ca lumea. Nu se cunoștea nimic din trecerile utilajului! În ziua următoare când am ajuns la lucru, inginerul își făcea cruce; nu-i venea să creadă ce se întâmplase, își
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
peste prefabricatele care nu aveau nimic din demnitatea pietrei, dar mai lung, atât de lung, încât capătul i se topea în fumul coborât din coșurile proptite în cer. Dincolo de zid se auzea un alt fel de viață, motostivuitoare, remorci, lanțuri, șenile, benzi transportoare, clești ce apucă, cuptoare ce ard, sudează, concasează, sfărâmă și laminează, curgând și totuși nemișcate, ca în miezul pământului. Petrache trecu pe trotuarul de vizavi, de parcă, stând prea aproape de zidul din prefabricate, ar fi simțit toate astea. Se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârf pe sticlă pisată. Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit, ca niște șișuri, ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropiate unele de altele, sări, dis-dedimineață, primul din somn și se frecă la ochi, nevenindu-i să creadă. — Tii, băga-mi-aș ! exclamă. Scoală repede, șefu’ ! Nici nu mai fu nevoie să-l zgâlțâie, căci, dintr-odată, huruiala se porni. Șenilele scrâșniră și cuva excavatorului se înfipse în grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]