251 matches
-
așa Îi spunea ea, Văsălică și știe că oamenii, la boldă când Îl văd pe fereastră cum vine pe cale zic: „Stai sirios mă, nu te râde, că pune șerpele pe tine!” Dar Bitancu Îi spune: „Virică, ce ai tu cu șerpele, că șerpele ăsta e omu’ meu, tu, am stat cu el prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spunea ea, Văsălică și știe că oamenii, la boldă când Îl văd pe fereastră cum vine pe cale zic: „Stai sirios mă, nu te râde, că pune șerpele pe tine!” Dar Bitancu Îi spune: „Virică, ce ai tu cu șerpele, că șerpele ăsta e omu’ meu, tu, am stat cu el prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că șerpele ăsta e omu’ meu, tu, am stat cu el prizonier, ăsta-i prizonier de război, tu!” Râde și-l scoate din săculeț, șarpele Îi alunecă pe mână ușor, spre masă și bea laptele călduț din blid. „Mâncă mă, șerpe!” Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici eu, nici tu”. Femeia n-are ce-i face, așa e omul meu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Și când termină mâncatul se ridică de jumătate către Virica, sâsâie și se Întoarce iar la sân. „Să știi tu, că el este stăpânul casei, nici eu, nici tu”. Femeia n-are ce-i face, așa e omul meu, cu șerpe, Îi e drag de Văsălică și-l iubește și-l aduce pe Lixandru pe lume. Alunecă anii, oamenii nu Înțeleg și nici nu se gândesc cum alunecă anii, ei doar trăiesc, doar spun câteodată: „Mă, cum alunecă anii!” Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dacă Îl vezi pe la spate cu părul de aur pe ceafă ai spune că-i un fecior În putere, dar fața lui este brăzdată de vremea pe care a lăsat-o În urmă. „N-ai o țâră de lapte pentru șerpele ăsta?” Îl Întreabă pe țiganul din capul Oltețului, ceterașul Îl privește cu frică și ochi holbați și se duce În casa prăpădită, „femeie, o venit unu cu un șarpe să-i dau lapte”, femeia se Închină, „io-i dau” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
timp... „Îs eu, moșu... Mă, Hanț... Eu... Bitancu.... Îs....” și moare Înghețat. Lămpașe galbene urcă dealul În noaptea de iarnă aducând navetiști de la fabrica de acid. „Ăsta-i Bitancu! Îi mort de mult, mă, că-i țapăn rău! Vezi? Are șerpele”. Dar șarpele nu-i, Îi văd doar urma. „Hai, mă, să vedem unde s-a băgat șerpele ăsta” și se duc pe urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noaptea de iarnă aducând navetiști de la fabrica de acid. „Ăsta-i Bitancu! Îi mort de mult, mă, că-i țapăn rău! Vezi? Are șerpele”. Dar șarpele nu-i, Îi văd doar urma. „Hai, mă, să vedem unde s-a băgat șerpele ăsta” și se duc pe urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Hai să ne Înturnăm, că mâne mergem la lucru! Ducă-se-n pustii de șarpe, hai acasă, Îl chemăm pe Gheorghe de la post să vină să-l vadă pe Bitancu că e mort și gata, ce tot umblăm noi după șerpele ăsta?” Și se Întorc și nu mai caută, pentru că trebuie să fii prost să umbli iarna prin pădure, și noaptea pe deasupra, după șarpele Bitancului, și coboară În partea cealaltă, către sat, către căldură, către oameni. Dar dacă Vasile al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și lucioasă ca ceara ; pur sau aiul șerpelui, usturoi țigănesc ; scaiul ista e măciuca ciobanului, roștofal ; scumpie ; siminichie; spumărița ori stuchitul cucului ; târsoaca sau troscoțelul ; slobonov și turta lupului și sânge de nouă frați. Aista lung și bălos ca un șerpe e burete de bubă, burete pucios, care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și lucioasă ca ceara ; pur sau aiul șerpelui, usturoi țigănesc ; scaiul ista e măciuca ciobanului, roștofal ; scumpie ; siminichie; spumărița ori stuchitul cucului ; târsoaca sau troscoțelul ; slobonov și turta lupului și sânge de nouă frați. Aista lung și bălos ca un șerpe e burete de bubă, burete pucios, care pute în pădure a hoit. Dincoace e văcălia, buretele de nuc. Ajungând la capătul cărării care ieșea în hudiță, de acolo cârdul bătrânelor se risipi. Păscărița o lua la deal împreună cu Bocoaia, a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
epic, cât și submotivele care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o variantă a baladei Gruia lui Novac și șerpele : a) Apariția ființei demonice : „Șerpe mare s-a ivit/ Și-n drum stă încolăcit”. b) Apelul împăratului (el însuși în panică) : „Strigă, Doamne, cine-mi strigă ?/ Și-mi strigă cu mare frică./ împărat/ Din Țarigrad/ Peste țară, peste lume/ Cătră
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o variantă a baladei Gruia lui Novac și șerpele : a) Apariția ființei demonice : „Șerpe mare s-a ivit/ Și-n drum stă încolăcit”. b) Apelul împăratului (el însuși în panică) : „Strigă, Doamne, cine-mi strigă ?/ Și-mi strigă cu mare frică./ împărat/ Din Țarigrad/ Peste țară, peste lume/ Cătră toți vitejii-anume :/ - Cari din voi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Tot astfel procedează Ghilgameș și după ce răpune „Taurul ceresc” : „El luă [coarnele taurului] și le atârnă în iatacul său domnesc” (3, p. 143). Motivul este din abundență atestat în textele folclorice româ- nești, ca în balada tip Iovan Iorgovan : Capul șerpelui tăia, Capu-n sabie-l lua, La-mpăratul se ducea (30, p. 228) ; sau în colindele de vânare a „Boului Negru” : Pe Bou Negru-l ajungea, Frumos capul i-l tăia Și-ntr-o suliță-l punea ; sau Și lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Șaguna), folcloristul Atanasie M. Marienescu era îndreptățit să scrie, în 1874, următoarele : Ce mi-a venit curios, e aceea că în mai multe biserice am văzut icoana lui Sf. Gheorghe cum el e pe cal și cu sulița ucide un șerpe, un balaur călcat de cal, iară în biografia lui nu e pomenire de uciderea balaurului (30, p. 233). Este simptomatic faptul că nici în Viața și petrecerea svânților a lui Dosoftei (Iași, 1682-1686), nici în Cazania lui Varlaam (Iași, 1643
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
că în puterea ta sunt, că tu-mi ești Domn - "Și te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn. Simt că l-a ta privire voințele-mi sunt sterpe, M-atragi precum m-atrage un rece ochiu de șerpe, Fugi, fugi în lumea largă! Mă faci să-nnebunesc "Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc. " El o cuprinde... Fața ei albă atuncea piere Și gura ei se strânge de-o stranie durere. Ea ar țipa și glasul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zâmbet al tău să mi le sfaremi... Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fălcile-ți desbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fața ta o tai, {EminescuOpIV 423} Că ce rămase-atuncea naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și nici visai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
după sânge, metamorfozat în fluturele cap de mort), Vidmele, strigoaicele (fac rău copiilor și mamelor, sunt recunoscute numai de copiii gemeni până la 7 ani), Zburătorul ("un fel de zmeu, care intră noaptea pe coș în casele oamenilor, sub formă de șerpe cu pară de foc, și chinuiește pe femei, care din pricina asta zac de boala numită lipitură, de care se poate scăpa prin anumit descântec"); face femeile însărcinate să nască înainte de vreme copii morți), Baba Coaja ("care omoară copiii cei nebotezați
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
scăpa." Într-o legendă, Dragostea. Hulubii [Niculiță-Voronca, I], Sfânta Duminică a avut un fecior, Ioniță, și, pentru că el a greșit, n-a mers la biserică de ziua ei, ci la joc, mama lui l-a blestemat "să fie șapte ani șerpe și să pască porcii". Fata unui om sărac, care se însurase a doua oară și luase o femeie cu două fete, era chinuită și necăjită "de mașteha sa". Cum venea duminica, femeia rea le gătea frumos pe fetele ei și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ficat, / Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te încolăcești în juru pământului de nouă ori și să-l aperi de prăpădul apelor."348 Șarpele primordial, de origine sacră, era antropomorf, iar prin "căderea" ontologică a fost supus, paradoxal, unui blestem întemeietor, fiind considerat o cauză a facerii lumii: "Șerpele dîntâi nu a fost șerpe, a fost om, și era în cer la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blesemat când a înșelat-o pe Eva, și s-a făcut șerpe. În cer, la Dumnezeu, sunt toate lighioaiele, numai șerpi nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nouă ori și să-l aperi de prăpădul apelor."348 Șarpele primordial, de origine sacră, era antropomorf, iar prin "căderea" ontologică a fost supus, paradoxal, unui blestem întemeietor, fiind considerat o cauză a facerii lumii: "Șerpele dîntâi nu a fost șerpe, a fost om, și era în cer la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blesemat când a înșelat-o pe Eva, și s-a făcut șerpe. În cer, la Dumnezeu, sunt toate lighioaiele, numai șerpi nu. Șerpele dintâi era zburător, avea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unui blestem întemeietor, fiind considerat o cauză a facerii lumii: "Șerpele dîntâi nu a fost șerpe, a fost om, și era în cer la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blesemat când a înșelat-o pe Eva, și s-a făcut șerpe. În cer, la Dumnezeu, sunt toate lighioaiele, numai șerpi nu. Șerpele dintâi era zburător, avea aripi și picioare, ședea în rai și era bun la Dumnezeu, dar el a primit duh rău într-însul, pe diavol, și a învățat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dîntâi nu a fost șerpe, a fost om, și era în cer la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blesemat când a înșelat-o pe Eva, și s-a făcut șerpe. În cer, la Dumnezeu, sunt toate lighioaiele, numai șerpi nu. Șerpele dintâi era zburător, avea aripi și picioare, ședea în rai și era bun la Dumnezeu, dar el a primit duh rău într-însul, pe diavol, și a învățat-o pe Eva de au păcătuit. Dumnezeu s-a mâniat și i-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]