975 matches
-
ELENA ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului MISTERE DACICE În munții falnici, vestiți în lumea toată Grote și izvoare țâșnitoare din maluri Peșteră cu intrarea ascunsă, ciudată Șerpuită de apa coborâtoare în valuri Nestrămutat așteaptă! Altar din piatră modelată Și multe ierburi, vie ofrandă Celui fără de margini, fără de hotar doar chip legendar Duh Risipit în văzduh Veghetor Deasupra norilor Așteaptă! Invocatorul Rezemat de spectrul luminii în răsărit Numără
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre nord, valea se tot îngusta, căpătând frumuseți montane desăvârșite. La vreo doi kilometri înainte de a ajunge la marginea comunei Valea Doftanei, cu vreo doi ani
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
general oaspeților zonei sosiți de prin toate colțurile țării să admire frumusețea munților. Vizitatorul ocazional, odată ajuns pe Vârful Secăriei, avea impresia că este deasupra lumii și a pământului, că a ajuns în cer și din această înălțime privește cum șerpuiește Doftana prin măreția munților. Acolo erau în apropiere și carierele de piatră. Când aveai norocul să întâlnești norii lăsați peste vârfurile împădurite ale Carpaților sub greutatea aerului rece din înălțimea lor și a precipitațiilor adunate din timpul zilei prin evaporarea
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
-i dădea binețe, ca oricărui necunoscut ce le invada intimitatea satului lor de munte, l-ar fi apucat noaptea și atunci când ar fi mai ajuns la stână? Era ultima casă pe lângă care trecea și apoi drumul său iar începea să șerpuiască coborând spre luncă, ca apoi să urce din nou dealul spre Secăria.Acolo se afla și ținta drumului său. Dincolo de Secăria era ridicat sălașul stânei baciului Miron, pe o coastă de deal la margine de pădure. Depăși ultima casă din
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
ni L-a oferit, VIAȚA, noi Îl denigrăm prin comportamentul față de semenul nostru, OMUL ca ființă divină, prin asuprirea și distrugerea sa... Din Turda se poate ajunge pe spectaculoasele Cheile Turzii. Apoi pașii ne poartă pe meleagurile de la Tarnița. Șoseaua șerpuiește pe conturul lacului, pe lângă versanți către vestita Țara Moților. La fiecare curbă, pe fiecare vale sau după fiecare stâncă descoperi ceva deosebit. Coada lacului se prelungește mult până se contopește cu râul, iar pe versantul de vizavi apare câte o
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
în săbii de timp Și-n ciute nebune ce-și caută iarba, Tăcerea și lutul prea grele le simt, Când vântul își lasă în vie sudalma. Am cerul scăldat de lacrima vremii Când ploi muribunde mai spală noroi, Aceste cărări șerpuiesc iluzorii, Mirajul Morganei la capăt de noi... Am pașii trecuți prin lumi nevăzute Și arcul gândiri întins peste munți, Când flacăra arde în pieptul de carne, Cuvinte senine croiesc iarăși punți. Am mintea în rugă deschisă spre Tine, Genunchiul plecat
AM CERUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362983_a_364312]
-
putea trece cu piciorul. Diferența de nivel de la apa fiordului și cea a ultimului lac era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor, la capătul barajului, se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii, riscam să-mi murdăresc cu noroi încălțămintea dar acesta era un lucru minor care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
țancurile căruia crește floarea de colț și cimbrișorul de munte. Pe plaiurile localităților Călimănești, Sălătrucel, Berislăvești și Brezoi se află Parcul Național Cozia, cu o floră și faună bogată din care nu lipsesc ciuta, cerbul și ursul carpatin. Drumul național șerpuiește pe lângă pereții stâncoși încântându-ți privirea cu formele sculptate de vânt și ploi, de arșiță sau ger, dar și cu pădurile de foioase și rășinoase. Alături se desfășoară lacul de acumulare de la barajul Turnu. Pe marginea sa pescarii amatori pescuiesc
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
cu colinde de sărbători, dar și cu păstori ce doineau din fluier sau caval purtându-și turmele de mioare pe culmile munților Lotrului și Căpățânii până la golurile alpine unde vara se întind covoare roșii de bujor de munte. Drumul național șerpuiește printre munți, pe lângă vale și deodată, după o curbă, la Brădișor te întâmpină barajul în arc din beton armat apoi conturul lacului de acumulare. La Ciunget călătorul ajunge în fața celei mai mari uzine hidroenergetice de pe râurile interioare alimentată de la lacul
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > VRAJA IERNII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nori nepăsători se pregătesc De sărbătoarea zăpezii, Din tâmpla cerului pornesc Fulgi exaltând clipa amiezii... Peste tot șerpuiesc pârtii, Ca-n zahăr pașii trosnesc, Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie trece-ndărăt Mă smulge ușor
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
niște pietroaie puse unul peste altul să fie la același nivel, peste care se ridică casa. Cade un pietroi, cade casa. Oare aici nu sunt seisme de nu le este teamă de mișcările tectonice? Drumul până la Sordland este frumos. Șoseaua șerpuiește un timp pe malul fiordului, apoi se desparte de el spre stânga, intrând printre munții înzăpeziți încă în luna mai. La poalele lor pe suprafața mai puțin înclinată sunt numai bolovani mari de piatră, așezați de milenii fără nicio noimă
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
o mare de sare vărsată în „blidul“ bietului Poem, cel autentic, de Horezu, cu ceramică smălțuită și cu cocoș (adică hurezător) policrom în centrul cercului solar / zalmoxian-bazal. Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene - „roade“ ale unor «necorporale porniri ce șerpuiesc prin stringuri / texturi absconse ce vin de peste lumi / [...] / constructe explozive pentru mulți nebuni // atomice lansări de hiroșime...» (p. 7) etc., evident, „necorporale porniri“, în ciuda faptului că și foton de-ar fi, tot „corporal“ s-ar releva fotonul / lumina, căci tot
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Îmi scapă condeiul jos, oprindu-mi scrisul... nu mă-ndur să îl ridic... colbul din mansardă seamănă cu cel lăsat la mine în ogradă. Și dacă este chiar același puf de aur? O Doamne! Uite cum pot contura cu degetul șerpuind, țara mea uitată bucium și laur între Dunăre și Marea Neagră. Nu știu cum să fac! Nu știu cum să-ți spun! Pașii mei de nicăieri vin. Crede-mă nu am soare carpatin și ceața din grădină! (Paris, 19 iulie 2009) Cad ploi Cad-ntruna
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
FOST CÂNDVA, UN TIMP, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 439 din 14 martie 2012. A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge,arc încordat spre-un prezent necuminte.Era în noi atâta spațiu,încât și cerul,obosit de-albastruvenea, din când în când,să se-odihnească.Nu eram insule, nu,... III. ÎNTOTDEAUNA, POETUL SE NUMEȘTE EMINESCU, de Anca Tănase, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
unde să servească prânzul. Dacă doresc să stea și pentru duminică, vor căuta o cazare în oraș la agenția de turism. Coborând spre Gârbova, Ana mergea în față cu Tudor și Irina cu Alexandru ca de obicei în spate. Cărarea șerpuia prin platoul ce ducea spre cabană. De ambele părți a spațiului defrișat de copaci se întindea pădurea deasă de conifere printre care își arăta măreția și stejarii sau fagii. La baza pădurii pe ambele părți muntele începea să coboare. Acest
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
bogată activitate în cadrul organizațiilor și asociațiilor românești din afara granițelor. „De acum să-mi spui unchiule, iar eu îți spun nepoate!” Închisoarea Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viața lui nea Mitică a început să-și schimbe cursul și să șerpuiască sinuos pe cărările necunoscutului... Aici l-a întâlnit pe Nichita Tomescu, un avocat din București care reușise să scape din ghearele comuniștilor și pornise în lumea largă pentru a-și făuri o nouă viață.. De cum l-a remarcat pe nea
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
se caracteriza prin folosirea predominantă a ornamentelor reprezentând scene cu personaje mitologice, asimetric plasate în ansamblu pentru realizarea unor compoziții complexe, chipuri de heruvimi, de lei fioroși, armăsari cu gâtul cambrat și coama stufoasă, împodobite de curbele ornamental florale încolăcite, șerpuind în jurul clădirii. În fața casei se afla o curticică, care din primăvară până toamna târziu era plină cu flori. Lui Sebastian Condurache îi plăcea ca timpul liber să și-l petreacă cu grădinăritul plivind, udând, sau admirându-și micuțul rai multicolor
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
În acel loc am citit câțiva autori interesanți, ceea ce îmi plăcea în acel loc era faptul că aveam liniște. Însă într-o dimineață ceva m-a tulburat. Veneam că de obicei la locul meu de lectură pe o cărare ce șerpuia printre morminte, cănd atenția mi-a fost atrasă de o groapă făcută recent probabil că cineva urma să fie îngropat în acea zi. M-am apropiat de marginea gropii și am privit în interiorul gropii gândindu-mă: ,,Cum asta e tot
FRAGILITATEA VIETII UMANE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363168_a_364497]
-
iar apoi biserica ortodoxă, cu două turnuri. Puțin mai departe - pe partea dreaptă - ascunsă privirilor de gospodăriile care mărginesc șoseaua, se înalță silueta înegrită de vreme a unei mici bisericuțe de lemn. Panglica de asfalt își continua drumul către est, șerpuind printre casele arătoase care o însoțesc până la podul de fier de la limita localității. Înainte vreme, podul era principala cale de acces rutier spre Gherla-Dej. Azi este aproape părasit. Puținii trecători care îl mai folosesc sunt locatarii blocurilor construite pe spațial
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil[ Strunghil = specie de guvid, de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > (ST)ELE ȘERPUIND Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului între ele există un tren parșiv fluieratul locomotivei trezește clopotele mute ale bisericii din deal la etajul șapte doar liftul mai urcă rar câte un
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
stele iluzorii orașul bulversant revarsă efluvii magme pe cer palpâie singurătatea cercului elitist pereții camerei pictează erezii ea dansează privindu-și armoniile în oglinzi dizarmonice trenul se târăște pe sine patetic lacrimile sufletelor gemene ard constelații Referință Bibliografică: (St)ele șerpuind / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
moară. muți de-ar fi oamenii și tot l-ar rosti. analfabeți și tot l-ar scrie. afoni și tot l-ar cânta. orbi și tot l-ar vedea. șchiopi și tot l-ar merge. ciungi și tot l-ar șerpui prin apă. uituci și tot l-ar depăna. cuvântul trăit-a în peșteri scrijelit în desene rupestre. cuvântul zburat-a în lemne cioplit. cuvântul ruptu-s-a din pietre ciobit. cuvântul cântat-a din coarde ciupit. cuvântul grăit-a din bătute la
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
uruitul monoton al roților de tren. Mă trezesc transpirat simțind că trenul încetinește. Mirat, zăresc o gară necunoscută care nu era prevăzută în nici un mers al trenurilor! Trag în jos fereastra și orizontul mi s-a ocupat cu trenul care șerpuiește într-o curbă largă. În depărtare, o siluetă cunoscută așteaptă nemișcată pe peron. Nu-mi vine să cred ... este Giulia! Am crezut că visez și mă ciupesc. Nu se clintește din loc, parcă nu vede nimic iar eu, nu exist
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]